Exclusion of stamp duty and limitation period challenges in cassation review of moral damages for unlawful electricity disconnection

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la 20 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta CEZ Vânzare S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 650.000 RON, reprezentând daune morale pentru prejudiciul creat de pârâtă prin debranşarea din noaptea de 11 spre 12 februarie 2013, vizând prejudiciul produs în perioada 2 noiembrie 2014 - 2 noiembrie 2015.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia litispendenţei şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la 26 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta CEZ Vânzare S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 950.000 RON, reprezentând daune morale pentru prejudiciul creat de pârâtă prin debranşarea din noaptea de 11 spre 12 februarie 2013, vizând prejudiciul produs în perioada 3 noiembrie 2015 - 23 noiembrie 2016.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia litispendenţei şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis excepţia conexităţii, a conexat dosarul nr. x/2019 la dosarul nr. x/2019 şi a trimis cauza spre soluţionare instanţei întâi sesizate.

Prin sentinţa nr. 144 din 9 decembrie 2019, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta şi pârâta.

Prin decizia civilă nr. 311/2020 din 15 iulie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta A.; a admis apelul declarat de pârâta CEZ Vânzare S.A., a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru pretentiile aferente perioadei 2 noiembrie 2014-19 septembrie 2016 şi a respins acţiunea pentru pretenţiile aferente perioadei 19 septembrie 2016 -23 noiembrie 2016.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. f) şi ale art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 întrucât a respins apelul formulat de aceasta ca netimbrat şi arată că cererea de reexaminare formulată a fost respinsă. Se invocă şi încălcarea prevederilor art. 2537 alin. (1) C. civ. prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 2 noiembrie 2014 - 2 noiembrie 2015 şi se arată că prescripţia a început să curgă la 23 noiembrie 2016 atunci când intimata-pârâtă a returnat instalaţiile şi echipamentele electrice pe care şi le-a însuşit în mod abuziv în noaptea de 11 spre 12 decembrie 2013. Apreciază că în acest mod intimata-pârâtă şi-a recunoscut culpa. Menţionează că prin decizia nr. 411 din 23 septembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 s-a constatat inexistenţa dreptului intimatei de a debranşa locuinţa recurentei şi că cererea de chemare în judecată a fost formulată la 18 septembrie 2019, în interiorul termenului de prescripţie.

Autoarea căii de atac precizează că prin decizia nr. 807 din 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova a stabilit că termenul de prescripţie începe să curgă de la data constatării prejudiciului, respectiv 11 octombrie 2017, data la care s-a pronunţat sentinţa nr. 1621 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016. Mai arată că prin decizia nr. 2043 din 12 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut decizia nr. 468 din 29 martie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 astfel că un nou termen de prescripţie a început că curgă la 29 martie 2018.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului. Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

La 16 martie 2019, recurenta-reclamantă a depus note de şedinţă prin care a completat motivele de recurs.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că recurenta-reclamantă a invocat în mod formal motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ. întrucât din memoriul de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din această perspectivă.

Afirmaţiile prin care autoarea căii de atac invocă încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1) lit. f) şi ale art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 pot fi subsumate motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi vor fi respinse deoarece curtea de apel a pus în vedere recurentei-reclamante, în stadiul procesual al apelului, să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.003 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. 1it. b) din O.U.G. nr. 80/2013. Recurenta a formulat cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, susţinând că este scutită de la plata acestei taxe. Prin încheierea nr. 16 din 18 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de reexaminare şi a reţinut, în esenţă, că partea nu are calitatea de consumator şi că nu este scutită de la obligaţia achitării taxei de timbru.

Înalta Curte va avea în vedere cele statuate prin Decizia nr. 7/2014, pronunţată de instanţa supremă în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în sensul că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Prevederile art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt similare celor ale art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acest din urmă act normativ înlocuind şi abrogând Legea nr. 146/1997. Ambele texte de lege prevăd că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă, cale procedurală pe care recurenta-reclamantă a folosit-o şi care a fost respinsă.

Astfel cum rezultă şi din considerentele Deciziei nr. 7/2014, mai sus menţionate, problema caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată nu este exclusă din sfera obiectului reexaminării, ea putând fi analizată în cadrul acestui demers, iar aspectele dezlegate prin încheierea respectivă intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuţie de aceeaşi parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunţate cu privire la fondul litigiului. Instanţa supremă a apreciat că limitarea posibilităţii părţii în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părţii în sarcina căreia s-a impus obligaţia de timbrare să supună contestaţia sa unei instanţe imparţiale şi independente, care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul unei jurisdicţii superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicţie.

Criticile prin care recurenta-reclamantă arată că au fost încălcate prevederile art. 2537 alin. (1) C. civ. şi că în mod greşit a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru pretentiile aferente perioadei 2 noiembrie 2014-19 septembrie 2016 vor fi înlăturate deoarece autoarea căii de atac nu critică greşita aplicare a legii, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci readuce în discuţie chestiuni de fapt legate de momentul la care a început să curgă termenul de prescripţie şi de recunoaşterea culpei. Recurenta-reclamantă solicită instanţei de recurs să dea o altă interpretare probelor administrate şi să aprecieze asupra semnificaţiei juridice a acţiunilor intimatei-pârâte de a returna instalaţiile şi echipamentele electrice aferente locului de consum în sensul că aceste acţiuni ar constitui o recunoaştere de către intimată a culpei sale şi că termenul de prescripţie ar începe să curgă de la această dată. Aceste aspecte de netemeinicie nu pot fi avute în vedere de instanţa supremă întrucât în cadrul căii extraordinare de atac a recursului se examinează nelegalitatea hotărârii atacate şi nu se poate schimba situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 311/2020 din 15 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 311/2020 din 15 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2021.