Admissibility of constitutional challenge to judicial panel composition norms as organizational provisions lacking causal link to merits

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, sub nr. x/2019, S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 481 din 14 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, solicitând şi repunerea în termenul de formulare a căii de atac.

Prin decizia civilă nr. 824 din 22 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins cererea de repunere în termen şi, totodată, a respins ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea S.C. A. S.R.L.

La 6 iulie 2020, intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate, raportat la dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 27 iulie 2020, recurenta-contestatoare a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor invocate de către intimat. Totodată, a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 214 din Legea nr. 62/2011 şi art. VI (1) din O.G. nr. 92/2018, precum şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea acesteia.

Dosarul având ca obiect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme sub nr. x/2019/a2.

Prin încheierea din 23 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011 invocată de recurenta S.C. A. S.R.L. şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. VI (1) din O.G. nr. 92/2018 invocată de aceeaşi recurentă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs S.C. A. S.R.L., cu privire la dispoziţia de respingere a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI (1) din O.G. nr. 92/2018, solicitând casarea încheierii recurate.

Dosarul având ca obiect recursul împotriva încheierii din 23 februarie 2021 a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme sub nr. x/2019/a2*.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că instanţa imediat superioară celei care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale are o competenţă specială limitată la examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierii pronunţate conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, în cadrul căreia poate analiza exclusiv îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate statuate la art. 29 alin. (1)-(3) din aceeaşi lege. Susţine că excepţia invocată are legătură cu soluţionarea cauzei, a fost ridicată de o parte în proces, iar prevederile legale în discuţie nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Recurenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 498 C. proc. civ.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, rezultă că pentru a fi sesizată instanţa de contencios constituţional cu excepţia invocată, aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Instanţa supremă reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia II-a civilă şi vizează prevederile art. VI (1) din O.G. nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, în temeiul cărora "dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2020. În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători."

Înalta Curte constată că în încheierea recurată au fost analizate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi că în mod corect s-a reţinut că prevederile legale a căror neconstituţionalitate s-a invocat nu au legătură cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate deoarece sunt norme de organizare judecătorească, care stabilesc reguli privitoare la numărul judecătorilor completului care judecă apelurile formulate în procese pornite începând cu 1 ianuarie 2020, pe de o parte, şi începând cu data intrării în vigoare a O.G. nr. 92/2018 şi până la 31 decembrie 2019 inclusiv, pe de altă parte. Procesul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii a Curţii de Apel Bacău prin care s-a respins ca tardiv formulată o cerere de contestaţie în anulare, recurs care se află în procedura filtrului.

Constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, în mod corect Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 23 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 23 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, cu privire la dispoziţia de respingere a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI (1) din O.G. nr. 92/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2021.