Municipality's demolition claim against insolvent company assigned to Hunedoara District Court after jurisdictional conflict resolved

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara, la data de 01 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Municipiul Hunedoara- prin Primar a chemat în judecată pe pârâta A. S.A., în insolvenţă- prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C., Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: în principal, obligarea pârâtei la desfiinţarea imobilului Cinematograf Modern, situat în Hunedoara, judeţul Hunedoara; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de desfiinţare şi de aducere a terenului la starea iniţială, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, iar, în caz de refuz, a solicitat autorizarea Municipiului Hunedoara în vederea demolării acestuia, pe cheltuiala pârâţilor; în subsidiar, a solicitat obligarea pârâţilor la consolidarea şi împrejmuirea imobilului, luarea măsurilor de pază şi interzicerea accesului în ruinele imobilului.

În şedinţa de judecată din data de 07.09.2021, văzând că pârâtul este în procedura de insolvenţă, pe rolul Bucureşti, secţia a VII-a civilă fiind deschis dosarul x/2016, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 1088/2021 din 10 septembrie 2021, Judecătoria Hunedoara a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Hunedoara, invocată din oficiu, şi în consecinţă: a declinat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă competenţa soluţionării prezentei cereri, având ca obiect obligaţia de a face, privind pe reclamantul Municipiul Hunedoara prin Primar şi pe pârâtul A. - în insolvenţă, prin administrator special D. şi administrator judiciar C. Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că cererea reclamantului are ca obiect realizarea unei creanţe împotriva pârâtului şi nu a unui drept real, întrucât se solicită o prestaţie din partea pârâtului, anume, să demoleze două clădiri pe care le deţine în proprietate.

Plecând de la prevederile art. 120 C. proc. civ. şi reţinând că este vorba de o competenţă materială exclusivă, competenţă care este una de ordine publică, judecătoria neputând soluţiona astfel de cauze, instanţa a considerat că este vorba de competenţă materială exclusivă, tribunalul de la sediul pârâtei fiind competent să judece astfel de cauze.

2.2). La data de 28 septembrie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 5431 din 02 noiembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, excepţie invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect obligaţia de a face, formulată de reclamantul Municipiul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâţii A.. prin administrator special D. şi A.. prin administrator judiciar C., Bucureşti în favoarea Judecătoriei Hunedoara; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Cererea de chemare în judecată nu este o cerere pentru realizarea unei creanţe, ci o cerere care are ca obiect "obligaţia de a face", respectiv de a întreprinde o acţiune, în speţă, demolarea unei construcţii.

Reţinând, în continuare, dispoziţiile art. 120 C. proc. civ. şi ale art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, instanţa a mai reţinut, referitor la judecătorul sindic că, din examinarea prevederilor art. 45 din Legea nr. 85/2014 care reglementează atribuţiile judecătorului sindic, rezultă fără echivoc intenţia legiuitorului de a delimita atribuţiile jurisdicţionale ale judecătorului sindic de cele de administrare a procedurii insolvenţei, precum şi de cele de gestiune, atribuţii ce revin, în principal, administratorului judiciar, lichidatorului şi celorlalţi participanţi la procedură, iar, pe de altă parte, controlul judecătorului sindic se raportează numai la aspectele de legalitate, fără a avea în vedere şi aspectele de oportunitate, ce cad în sarcina creditorilor şi organelor acestora.

Prin sintagma "procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei", legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri şi procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenţei.

Or, acţiunea având ca obiect obligarea debitoarei - în insolvenţă - la demolarea unei construcţii, a apreciat că nu este o cerere/acţiune care decurge din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenţei.

Tribunalul a considerat că nu se poate reţine că, pentru stabilirea competenţei materiale, este suficientă simpla constatare a faptului că societatea pârâtă este supusă dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, fără o analiză cu privire la obiectul şi scopul procesului demarat, această interpretare fiind contrară dispoziţiilor art. 94 şi următoarele C. proc. civ., care reglementează stabilirea competenţei materiale după materie şi după valoare.

Or, cum în prezenta cauză nu se pune problema stabilirii competenţei după valoarea obiectului cererii, se impune stabilirea competenţei după materie, iar pentru o corectă aplicarea a dispoziţiilor legale incidente se impune stabilirea obiectului cererii şi a finalităţii acesteia.

Având în vedere motivele expuse, instanţa a reţinut că judecătorul sindic nu este abilitat de lege să analizeze temeinicia unei cereri de demolare a unei construcţii, independent de prevederile Legii nr. 85/2014.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente material să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa materială de soluţionare a acesteia în favoarea Judecătoriei Hunedoara, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea privind obligaţia de a face, formulată de reclamantul Municipiul Hunedoara - prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., în insolvenţă- prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C., Bucureşti, în condiţiile C. proc. civ.., C. civ., art. 1 alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 153/2011, art. 27 şi art. 36 din Legea nr. 10/1995, O.G. nr. 21/2002 şi O.U.G. nr. 195/2005.

Judecătoria Hunedoara şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi-au declinat reciproc competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze. Norma de competenţă incidentă raportului juridic litigios a fost apreciată de către Judecătoria Hunedoara ca fiind cea prevăzută de art. 120 C. proc. civ.., iar cele invocate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă sunt cele prevăzute de dispoziţiile art. 94 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că cererea cu care a fost învestită instanţa de judecată nu este o cerere de competenţa judecătorului sindic, nu intră în atribuţiile judecătorului sindic, astfel cum sunt acestea delimitate la art. 45 din Legea nr. 85/2014, ci este o acţiune de drept comun, în obligaţia de a face, ce intră în competenţa de soluţionare a Judecătoriei, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. h) teza I C. proc. civ.

În cauză, nu rezultă existenţa unui raport juridic de dreptul insolvenţei între reclamant şi pârâtă, în sensul Legii nr. 85/2014, atare acţiune, prin care se urmăreşte obligarea pârâtei- chiar debitoare în cadrul unei proceduri de insolvenţă - la demolarea unei construcţii, nefiind o acţiune care decurge din măsurile dispuse de judecătorul sindic în cursul procedurii insolvenţei şi neavând nicio legătură cu atribuţiile acestuia în procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea art. 94 pct. 1 lit. h) teza I C. proc. civ., şi prin raportare la art. 130 alin. (3) din acelaşi Cod, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă material să soluţioneze prezenta cerere privind obligaţia de a face, este Judecătoria Hunedoara.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2022.