Tardiness of review petition for conflicting judgments in labor dismissal dispute

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra revizuirii de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 20 februarie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună anularea deciziei de concediere nr. H/884 din 22 ianuarie 2018, reintegrarea pe postul deţinut anterior şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale pe care le-ar fi realizat în perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2055 din 4 decembrie 2018, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de către reclamantul A., ca neîntemeiată, şi a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 11.012,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 603 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant şi a obligat reclamantul să îi plătească pârâtei suma de 11.315 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 30 septembrie 2020, sub nr. x/2020, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 603 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi anularea acesteia, invocând, în esenţă, următoarele:

Revizuentul arată că nu se află în raport de subordonare cu administratorii S.C. B. S.R.L., având calitatea de mandatar al consiliului de administraţie al asociatului unic şi mandatar al asociatului unic al societăţii intimate. Apreciază că trebuie aplicate cu prioritate dispoziţiile Legii nr. 31/1990 faţă de dispoziţiile Codului muncii.

Autorul căii de atac solicită repunerea în termenul de formulare a cererii de revizuire, în temeiul art. 186 alin. (1) C. proc. civ. întrucât decizia nr. 603 din 24 iunie 2020 i-a fost comunicată la 24 august 2020 şi susţine că această este decizie este potrivnică hotărârilor judecătorului delegat, încheierii din 26 iunie 2019, deciziei nr. 24/2017, deciziei penale nr. 157 din 25 septembrie 2019 şi deciziei nr. 3438/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile tardivităţii, inadmisibilităţii şi a lipsei de interes a cererii de revizuire, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii.

Prin încheierea de şedinţă din 9 decembrie 2020, judecata cauzei a fost amânată la 31 martie 2021 în vederea restituirii de către Curtea de Apel Alba Iulia a dosarului nr. x/2018 şi a anexelor acestuia.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Referitor la cererea de repunere în termen, Înalta Curte reţine că revizuentul nu arată care este motivul temeinic justificat care l-a împiedicat să depună în termen cererea de revizuire, astfel că va respinge cererea de repunere în termen.

Cu privire la cererea de revizuire, se constată că aceasta este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., respectiv existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin cererea formulată, se invocă contrarietatea dintre decizia nr. 603 din 24 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, şi o serie de alte hotărâri pronunţate anterior acestei decizii.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, revizuentul ar fi trebuit să aibă în vedere dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc că termenul de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În speţă, ultima hotărâre, respectiv decizia nr. 603 din 24 iunie 2020, a fost pronunţată în calea de atac a apelului în cadrul unui litigiu de muncă având ca obiect o contestaţie la o decizie de concediere.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale. Prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului. Aşa fiind, în litigiile de muncă, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a acestor modificări, cum este şi cazul acţiunii de faţă, calea de atac este numai a apelului, astfel că ultima hotărâre, respectiv decizia nr. 603 din 24 iunie 2020, a rămas definitivă la data pronunţării.

Ca urmare, termenul de o lună în care revizuentul putea formula cererea de revizuire a început să curgă la 24 iunie 2020 şi, conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-ar fi împlinit la 24 iulie 2020, într-o zi de vineri, zi lucrătoare. Revizuentul a formulat cererea la 24 septembrie 2020, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, cu depăşirea termenului prevăzut de lege

Termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este un termen absolut, prevăzut de lege cu caracter imperativ. Nerespectarea sa atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8, art. 185 şi art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte va constata tardivitatea formulării cererii de revizuire şi o va anula.

Faţă de soluţia de anulare a cererii de revizuire, în temeiul art. 513 alin. (1) raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga revizuentul A. la plata către intimata S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.799,23lei, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 603 din 24 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Obligă revizuentul A. la plata către intimata S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.799,23lei.

Cu drept de recurs, care este de competenţa Completului de 5 judecători.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2021.