Recourse annulled for failure to substantiate legal error in challenge to commercial lease revenue sharing

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" Administraţia Bazinală Prut -Bârlad, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, instanţa să dispună obligarea pârâtei la reducerea la cotă a nivelului acumulării B. în vederea extragerii materialului piscicol sau la plata în echivalent a materialului piscicol în valoare de 367.831,02 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1298/2019 din 10 decembrie 2019, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a respins acţiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia nr. 393/2020 din 16 septembrie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a respins apelul formulat şi a păstrat sentinţa atacată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Iaşi.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că decizia atacată nu este motivată pe aspectul respingerii motivului de apel referitor la plata contravalorii materialului piscicol şi că este motivată contradictoriu deoarece curtea de apel a reţinut că recurenta îşi invocă propria culpă în vederea obţinerii protecţiei judiciare a unui drept de proprietate.

Autoarea căii de atac susţine că în mod greşit a reţinut curtea de apel că nu există nicio clauză contractuală prin care intimata-pârâtă să fie obligată la scăderea nivelului de apă pentru pescuitul de recoltă şi face trimitere la Capitolul V art. 13-14 şi art. 23 din contractul nr. x/2007, precum şi la modificările aduse de părţi clauzelor acestui contract. Aceeaşi parte apreciază că intimata-pârâtă doreşte preluarea activului în discuţie şi a puietului care este proprietatea recurentei şi menţionează că a purtat corespondenţă cu intimata pe aceste aspecte. Solicită efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea cantităţii de peşte dezvoltat de la data achiziţiei fiecărei cantităţi de puiet până la zi şi critică respingerea probei cu expertiză de către instanţa de fond.

Se invocă şi nerespectarea dispoziţiilor art. 23 din contractul încheiat între părţi, susţinându-se că soluţionarea litigiilor dintre părţi sunt de competenţa instanţei de la sediul operatorului, respectiv a Tribunalului Iaşi.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inexistenţa motivelor de nelegalitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod, recurenta susţine că instanţa de apel nu a analizat art. 23 din contractul încheiat între părţi atunci când a reţinut că instanţa competentă să judece pe fond este Tribunalul Vaslui. Aceste afirmaţii nu pot fi analizate din perspectiva motivului de casare invocat întrucât autoarea căii de atac reiterează cele susţinute prin cererea de apel, dar nu dezvoltă critici cu privire la raţionamentul şi considerentele pe baza cărora curtea de apel a apreciat asupra competenţei instanţei de fond.

Susţinerile recurentei-reclamante cu privire la lipsa motivării sau la existenţa unei motivări contradictorii nu vor fi analizate deoarece pe această cale partea îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul în care curtea de apel a soluţionat apelul cu care a fost învestită, fără a indica de ce este greşit raţionamentul instanţei de apel raportat la considerentele hotărârii atacate.

Pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora. Argumentele subsumate de autoarea căii de atac acestui motiv de recurs readuc în discuţie situaţia de fapt, clauzele contractului şi corespondenţa dintre părţi, dar nu arată concret ce text de lege s-a încălcat sau a fost greşit aplicat. Nici solicitarea de a se efectua o expertiză nu constituie o critică veritabilă deoarece instanţa de recurs nu poate cenzura modul în care curtea de apel a apreciat asupra probatoriului.

Prin cererea de recurs se reiterează, în esenţă, cele susţinute în faţa curţii de apel, fără a se arăta în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei, sub aspectul legalităţii acesteia.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a dezvolta critici care să poată fi analizate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 393/2020 din 16 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 393/2020 din 16 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2021.