Conflict of jurisdiction between labor and civil courts over recalculation of justice auditor salaries based on domicile under Law 62/2011

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial la data de 3 septembrie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. laura, K., L., M., N. şi O. au chemat în judecată pe pârâţii Institutul Naţional al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună recalcularea bursei de auditor de justiţie pe perioada 09.01.2017 - 31.12.2018:

- în principal, prin utilizarea unei valori de referinţă sectorială de 605,225 RON şi obligarea la plata diferenţei de bursă corespunzătoare;

- în subsidiar: prin utilizarea unei valori de referinţă sectorială de 484,48 RON şi acordarea diferenţei corespunzătoare de bursă;

- prin utilizarea unui VRS de 463,5 RON şi acordarea diferenţei corespunzătoare de bursă.

Reclamanţii au depus şi cerere de modificare a acţiunii, solicitând recalcularea bursei de auditor prin aplicarea şi a unei majorări de 25% la salariul de bază luat în considerare la calculul bursei.

La termenul de judecată din 17 noiembrie 2020, Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L., formându-se astfel dosarul nr. x/2020, tribunalul analizând totodată şi excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Institutul National al Magistraturii.

Prin sentinţa civilă nr. 6377 din 17 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vrance, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 269 din Codul Muncii.

Cauza a fost înregistrată la data de 16 decembrie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 35/2021 din 15 februarie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Vrancea a reţinut, în esenţă, incidenţa prevederilor art. 210 din legea nr. 62/2011, respectiv a prevederilor art. 269 din Codul muncii, din coroborarea cărora rezultă că reclamantul L. putea sesiza:

- fie Tribunalul Vrancea, în cazul în care are domiciliul sau reşedinţa pe raza acestui judeţ, noţiunea de "domiciliu" trebuind a fi înţeleasă în sensul de locaţie în care reclamantul declară că îşi are locuinţa principală;

- fie un alt tribunal în circumscripţia căruia reclamantul are domiciliul sau reşedinţa, în cazul în care acestea nu se află în circumscripţia judeţului Vrancea;

- fie tribunalul competent teritorial pentru oricare dintre ceilalţi reclamanţi, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă între aceştia.

Astfel, în opinia instanţei, au fost îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active între persoanele care au introdus iniţial cererea de chemare în judecată, fiind incidentă teza finală a art. 59 C. proc. civ., şi anume, existenţa unei strânse legături între drepturile şi obligaţiile părţilor.

De asemenea, instanţa a mai reţinut că principala raţiune avută în vedere de legiuitor, atunci când a reglementat soluţia normativă de la art. 269 alin. (3) C. proc. civ., textul fiind introdus prin Legea nr. 76/2012, a fost aceea de a reduce litigiile existente pe rolul instanţelor.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Vrancea, secţia I civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 10 martie 2021, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul L., Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă drepturi echivalente drepturilor salariale, iar potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul Muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform legii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social reglementează faptul că:

"cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Având în vedere că, la data introducerii acţiunii, reclamantul avea/are domiciliul în raza teritorială a judeţului Vrancea, iar locul său de muncă este în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, Înalta Curte apreciază că, în considerarea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, art. 210 din Legea nr. 62/2011, coroborate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., competenţa teritorială în această materie revine Tribunalului Vrancea.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2021.