Admissibility of revision for contradictory judgments: triple identity of parties and positive res judicata in separate litigation

Şedinţa publică din data de 23 martie 2021

Asupra revizuirii de faţă constată următoarele:

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 25.07.2014 pe rolul Judecătoriei Odorheiul Secuiesc, sub dosar nr. x/2014, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu B. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 153.433 RON, sumă ce reprezintă valoarea despăgubirilor achitate de reclamantă în dosarele de daună nr. ACHR0/681/2012 şi ACHR0/682/2012, deschise pentru remedierea pagubelor provocate bunurilor aparţinând societăţilor C. S.R.L. şi Distilăria Odorhei S.A., sumă la care se adaugă dobânda legală de la data de 29.01.2013 până la data achitării integrale a prejudiciului, în temeiul prevederilor art. 2 şi urm. din O.G. nr. 13/2011; cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1376, art. 1381 şi art. 2210 C. civ., art. 2 şi urm. din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 2662/2017 din 18 octombrie 2017, Judecătoria Odorheiul Secuiesc a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. şi, în consecinţă, a obligat pârâta să plătească pe seama reclamantei suma totală de 119.490 RON, reprezentând prejudiciul la clădirea aparţinând C. S.R.L. în sumă de 91.590 RON şi prejudiciul la clădirea aparţinând Distilăria Odorhei S.R.L. în sumă de 27.900 RON; a obligat pârâta să plătească pe seama reclamantei dobânzi legale de la data de 20.01.2013 până la data achitării integrale a prejudiciului; a obligat pârâta să plătească pe seama reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.173,66 RON, reprezentând taxă de timbru.

Prin încheierea de îndreptare din 28.02.2018, pronunţată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. S.A. şi s-a dispus îndreptarea sentinţei nr. 2662/2017 din 18 octombrie 2017 a aceleiaşi instanţe, în sensul că, în considerente şi în dispozitivul sentinţei se va trece "obligă pe pârâta să plătească pe seama reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.394,16 RON, reprezentând taxă de timbru şi diferenţă onorariu raport de expertiză", în loc de " obligă pârâta să plătească pe seama reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.173,66 RON, reprezentând taxă de timbru".

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 271 din 24 iunie 2020, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a admis excepţia puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2674/23.11.2016, pronunţată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc, invocată din oficiu, în ceea ce priveşte atragerea răspunderii civile a apelantei-pârâte B. S.R.L. pentru pagubele cauzate prin incendiul din 25.07.2012 în temeiul prevederilor art. 1376 alin. (1) din Noul C. civ. referitor la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri.

A admis excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-reclamantă A. S.A. şi în consecinţă a respins ca inadmisibilă invocarea de către apelanta B. S.R.L. a existenţei unei culpe comune a sa şi a păgubitului C. S.R.L. în producerea incendiului.

A respins ca inadmisibilă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de apelanta B. S.R.L.

A respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de apelanta-pârâtă B. S.R.L.

A admis apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 2662/2017 din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei Odorheiul Secuiesc de pârâta B. S.R.L. pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 68.691,05 RON pentru prejudiciile aduse clădirii aparţinând C. S.R.L. şi 8.870 RON pentru prejudiciile aduse clădirii aparţinând Distilăria Odorhei S.A., urmând a menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

A obligat intimata A. S.A. să plătească apelantei cheltuieli de judecată în apel în sumă de 2.659 RON.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 817/R din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul formulat de B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 271 din 24 iunie 2020 a Tribunalul Harghita, secţia Civilă.

II. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 mai 2015 pe rolul Judecătoriei Odorheiul Secuiesc, sub dosar nr. x/2015, reclamanta D. S.A., în contradictoriu cu B. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 128.473 RON, reprezentând contravaloarea pagubei achitate asiguratului C. S.R.L.; la plata dobânzilor de întârziere (daune moratorii pentru întârzierea executării obligaţiei de plată) începând cu data de 10.03.2015 până la data plăţii efective; reactualizarea debitului principal în funcţie de rata inflaţiei (daune compensatorii), începând cu data de 10.03.2015 până la data plăţii efective; cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi art. 2210 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 343 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc, s-a admis cererea reclamantei având ca obiect pretenţii şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 128.473 RON debit principal, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, potrivit datei plăţii; a fost obligată pârâta la plata daunelor moratorii constând în dobânda legală începând cu data de 10.03.2015, până la plata efectivă a debitului principal; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.674 RON cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 343 din 18.04.2018, Tribunalul Harghita a admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2674 din 23.11.2017, pronunţată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc şi, în consecinţă, a schimbat, în parte, sentinţa atacată, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. S.A. şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 64.236,50 RON, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data de 18.04.2018 şi până la plata efectivă a sumei. De asemenea, Tribunalul Harghita a obligat pârâta să plătească reclamantei daune moratorii constând în dobândă legală aferentă obligaţiei principale, începând cu data de 18.04.2018 şi până la plata efectivă a debitului principal. Cheltuielile de judecată suportate de reclamantă la fond şi în apel au fost acordate parţial fiind puse în sarcina pârâtei.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, care a fost respins prin decizia nr. 119/R din 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Prin cererea de revizuire formulată la 14.01.2021, revizuenta B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. S.A., în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 817/R din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, susţinând că prin această hotărâre s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 119/R din 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

În motivarea cererii, revizuenta a expus parcursul litigios al dosarului nr. x/2014 şi al dosarului nr. x/2015

Totodată, a arătat că, la data la care instanţa de apel, Tribunalul Harghita, fusese sesizată cu apelul revizuentei, formulat în dosarul nr. x/2014, 10 iulie 2018, membrii completului de judecată formulaseră cerere de abţinere, motivată de participarea la soluţionarea dosarului nr. x/2015

În continuare, arată că, faţă de aceeaşi hotărâre a Tribunalului Harghita, anume decizia nr. 343/18.04.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, (rămasă definitivă prin decizia nr. 119/R din 17.04.2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş), în dosarul nr. x/2014, prin decizia nr. 217/24.06.2020, Tribunalul Harghita a admis excepţia autorităţii lucrului judecat, dar nu cu privire la chestiunea reţinerii culpei comune a C. S.R.L., faţă de care intimata din acest dosar de revizuire achitase benevol despăgubirile solicitate de aceasta, deci nu în baza unei alte hotărâri judecătoreşti, ci cu privire la o chestiune ce ţinea de unul din motivele B. de apel, şi anume arătarea eronată de către Judecătoria Odorheiul Secuiesc a temeiului juridic al recuperării pretenţiilor, în speţă a dispoziţiilor art. 1376 C. civ.

În plus, excepţia autorităţii lucrului judecat în ceea ce priveşte culpa comună a fost declarată inadmisibilă, iar instanţa de recurs a menţinut hotărârea instanţei de apel, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Prin urmare, revizuenta arată că este nelegal să se reţină autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte temeiul juridic dar să nu se poată reţine autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte culpa comună, reţinută în aceeaşi hotărâre judecătorească.

În ce priveşte legătura dintre cele două dosare, menţionează că, în dosarul în care s-a pronunţat şi s-a reţinut culpa comună a C. S.R.L. de 50%, contrar concluziilor hotărârii instanţei de recurs din dosarul nr. x/2014, a reieşit culpa C. S.R.L. în raport de construcţia în care s-a aflat linia de brânzeturi, asigurată de cealaltă societate de asigurare, dar nici nu ar avea relevanţă acest aspect, atât timp cât nu din cauza liniei de brânzeturi a izbucnit incendiul, deoarece în acest caz ar fi putut fi vorba de culpa exclusivă a C. S.R.L. În plus, susţine că, prin decizia nr. 343/18.04.2018 s-au relevat 3 motive pentru care s-a reţinut culpa comună a C. S.R.L., dar niciun motiv nu relevă faptul că de la linia de brânzeturi ar fi izbucnit incendiul.

Mai susţine revizuenta că, este adevărat că nu există identitate de părţi cu dosarul nr. x/2015, însă aceeaşi era situaţia şi la 24.06.2020, când s-a pronunţat decizia nr. 217 în dosarul nr. x/2014, prin care s-a reţinut temeiul juridic al răspunderii, însă referitor la chestiunea asupra fondului, şi anume fiind vorba despre acelaşi eveniment, apreciază revizuenta că, dacă s-ar fi admis excepţia autorităţii de lucru judecat în ce priveşte temeiul răspunderii, este limpede că, în raport de acel eveniment, o instanţă, în mod definitiv, a statuat că C. S.R.L. avea o culpă comună de 50% în ce priveşte producerea prejudiciului.

În continuare, revizuenta redă o serie de considerente din decizia civilă nr. 271 din 24 iunie 2020 a Tribunalul Harghita, secţia Civilă şi continuă prin a reitera identic o parte din motivele de recurs depuse în dosarul nr. x/2014, urmate de o serie de consideraţii teoretice cu privire la reglementarea autorităţii de lucru judecat.

Cererea de revizuire a fost comunicată intimatei A. S.A. la 25.01.2021 .

La 29.01.2021, intimata a depus, la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 25.07.2014, conform înscrisului de la dosar Judecătoria Odorheiul Secuiesc.

Rezultă că, potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de faţă, revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 817/R din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 şi decizia nr. 119R/17.04.2019, pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia nr. 119/R din 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 343 din 18.04.2018, prin care Tribunalul Harghita a admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2674 din 23.11.2017, pronunţată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc şi, în consecinţă, a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. S.A. şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 64.236,50 RON, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data de 18.04.2018 şi până la plata efectivă a sumei. De asemenea, Tribunalul Harghita a obligat pârâta să plătească reclamantei daune moratorii constând în dobândă legală aferentă obligaţiei principale, începând cu data de 18.04.2018 şi până la plata efectivă a debitului principal. Cheltuielile de judecată suportate de reclamantă la fond şi în apel au fost acordate parţial fiind puse în sarcina pârâtei.

Prin decizia civilă nr. 817/R din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul formulat de B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 271 din 24 iunie 2020 prin care Tribunalul Harghita, secţia Civilă a admis excepţia puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2674/23.11.2016, pronunţată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc, invocată din oficiu, în ceea ce priveşte atragerea răspunderii civile a apelantei-pârâte B. S.R.L. pentru pagubele cauzate prin incendiul din 25.07.2012 în temeiul prevederilor art. 1376 alin. (1) din Noul C. civ. referitor la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri; a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-reclamantă A. S.A. şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă invocarea de către apelanta B. S.R.L. a existenţei unei culpe comune a sa şi a păgubitului C. S.R.L. în producerea incendiului; a respins ca inadmisibilă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de apelanta B. S.R.L.; a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de apelanta-pârâtă B. S.R.L.; a admis apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 2662/2017 din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei Odorheiul Secuiesc de pârâta B. S.R.L. pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 68.691,05 RON pentru prejudiciile aduse clădirii aparţinând C. S.R.L. şi 8.870 RON pentru prejudiciile aduse clădirii aparţinând Distilăria Odorhei S.A., urmând a menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; a obligat intimata A. S.A. să plătească apelantei cheltuieli de judecată în apel în sumă de 2.659 RON.

Pentru a exista identitate de părţi, este necesar ca părţile din cea de-a doua acţiune să fie identice cu cele din prima acţiune. Instanţa supremă observă că dosarul nr. x/2014 a avut ca şi părţi pe reclamanta A. S.A. şi pe pârâta B. S.R.L. iar dosarul nr. x/2015 pe reclamanta D. S.A. şi pe pârâta B. S.R.L.

În speţă nu se poate reţine contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identităţii de părţi făcând de prisos analizarea celorlalte condiţii impuse de norma legală.

În contextul în care chestiunile examinate în cele două litigii s-au analizat prin raportare la părţi distincte, nu se poate pune problema existenţei unor hotărâri contradictorii sau a imposibilităţii executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac şi repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate prin hotărâre definitivă.

Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, a dispus, prin art. I pct. 61, modificarea art. 513 C. proc. civ., alin. (4), după cum urmează:

"(4) Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Astfel, prin această modificare, a fost extins motivul privitor la existenţa unor hotărâri potrivnice în sensul că acesta vizează şi încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia şi care se concretizează în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranşat o chestiune litigioasă.

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere în mod necesar existenţa unei triple identităţi de acţiune (obiect, cauză, părţi).

Pornind de la considerentele precedente, instanţa supremă reţine că, şi în situaţia în care, în cauză, ar fi fost aplicabile dispoziţiile Codului de procedură în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, prezenta revizuire nu ar fi fost admisibilă, întrucât nu este îndeplinită condiţia ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

În speţă, revizuenta invocă efectul pozitiv, respectiv autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 119R/17.04.2019, pronunţată de către Curtea de apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că aceasta, prin considerentele expuse, a stabilit că "tribunalul a constatat că pârâta trebuie să răspundă doar în limita de 1/2 parte din valoarea prejudiciului, în conformitate cu dispoziţiile art. 1371 şi 1383 C. civ., în calitate de proprietar al atelierului în care a izbucnit incendiul".

În litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, examinând recursul formulat de pârâta B. S.R.L., a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate prin decizia civilă nr. 119R din 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Astfel, s-a reţinut prin decizia nr. 817/R că, "practic, prin toată motivarea cererii de recurs, recurenta reclamă o autoritate de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un alt dosar aflat în evidentă legătură cu cauza de faţă (decizia nr. 343/18.04.2018, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2015). Chiar dacă cererea de recurs se subsumează motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ., întreaga motivare a recursului vizează o culpă comună în producerea prejudiciului care ar rezulta prin reţinerea autorităţii de lucru judecat ce rezultă din decizia nr. 343/18.04.2018, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2015. Însă, aşa cum am arătat anterior, problema faptei ce a produs prejudiciul şi implicit incidenţa culpei altei persoane sau a victimei însăşi, nu a format obiectul cererii de apel, iar în virtutea limitelor efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, conform art. 477 C. proc. civ., chestiunea tranşată a intrat sub autoritate de lucru judecat şi nu mai poate forma obiect de analiză în calea de atac a recursului. Desigur că reţinerea unei culpe comune de 50% a victimei are influenţă şi cu privire la stabilirea prejudiciului asupra căruia recurenta a formulat critici prin cererea de apel, însă reducerea prejudiciului este consecinţa directă a reţinerii unei culpe comune, reţinere care încalcă autoritatea de lucru judecat la care am făcut referire anterior".

Totodată, chiar revizuenta menţionează că, în cadrul recursului declarat faţă de hotărârea Tribunalului Harghita, pronunţată în dosar nr. x/2014, a invocat autoritatea de lucru judecat, în baza art. 488 pct. 7 din C. proc. civ. faţă de aceeaşi hotărâre.

În acest context, întrucât dezlegările date prin hotărârea invocată au făcut obiectul judecăţii în cel de-al doilea dosar, nu se poate susţine că există posibilitatea valorificării lor şi prin intermediul revizuirii, altfel decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluţiei astfel pronunţate; or, instanţa de revizuire nu poate, raportat la dispoziţiile legale invocate, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 817/R din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 817/R din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2021.