Ex officio rescheduling of trial and automatic peremption of appeal due to one-year procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu de la 12 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată stabilit pentru data de 18 martie 2020, la data de 06 mai 2020, pentru când a dispus citarea părţilor.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamantul A., la data de 21 aprilie 2020.

Legal citate, părţile nu s-au înfăţişat în instanţă la termenul de judecată din 25 iunie 2020, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă, în considerarea dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., de la 1865, a fost dispusă suspendarea judecăţii recursului, pentru lipsă părţi.

De la această dată şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, perimarea recursului de faţă pentru împlinirea termenului de perimare, de drept, prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul, având în vedere următoarele considerente:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., de la 1865, "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

(2) Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte constată că încheierea de şedinţă din data de 25 iunie 2020, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului în cauză, reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de perimare de 1 an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, termen care s-a împlinit la data de 25 iunie 2021.

Se constată că părţile nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de redeschidere a procesului potrivit art. 249 C. proc. civ., şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 250 - 251 din C. proc. civ., de la 1865.

La data de 23 noiembrie 2021, a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., instanţa stabilind termen la 20 ianuarie 2022.

Aşa fiind, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării în cauză, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării (25 iunie 2020) şi până la data repunerii pe rol (20 ianuarie 2022), trecând, astfel, mai mult de 1 an, perioadă în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 249 C. proc. civ. de la 1865, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă, şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.

De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 250 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 1 an, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării de drept a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din C. proc. civ., de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din Camera de Consiliu de la 12 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2022.