Workplace harassment damages waived via settlement agreement; scope of renunciation under Art. 408 CPP

Şedinţa publică din data de 10 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 aprilie 2018, sub număr de dosar x/2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au chemat în judecată pe pârâta S.C. G. S.R.L., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 de euro pentru fiecare dintre reclamanţi, cu titlul de daune morale, ca urmare a hărţuirii psihologice la care au fost supuşi începând cu luna august 2017 şi până la momentul concedierii disciplinare, 17 aprilie 2018, respectiv al demisiilor numitelor B., 28 martie 2018 şi H., 19 februarie 2018.

Prin încheierea din 21 septembrie 2018 şi sentinţa civilă nr. 7969 din 1 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti a dispus disjungerea şi declinarea spre competentă soluţionare Tribunalului Iaşi a cererii formulate de reclamanta A., unde a fost înregistrată sub număr de dosar x/2018

Prin sentinţa civilă nr. 991 din 26 iunie 2019, Tribunalul Iaşi a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.R.L., şi, în consecinţă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2320 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta S.C. G. S.R.L.

La termenul de judecată din 14 noiembrie 2019, apelanta a depus "Convenţia de stingere litigii" autentificată sub nr. x/26.06.2019 de BNP I., solicitând a se constata că intimata a renunţat la dreptul de a mai solicita daune morale.

Prin decizia civilă nr. 686/2019 din 28 noiembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi - secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis apelul declarat de pârâta S.C. G. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 991 din 26 iunie 2019 pronunţate de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care a anulat-o integral.

A luat act de renunţarea reclamantei la dreptul pretins şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.R.L.

La 20 ianuarie 2020, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 686/2019 din 28 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Recurenta-reclamantă A. se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea cererii de recurs, susţine în esenţă, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 408 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că reclamanta nu a renunţat niciodată la dreptul pretins, astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.

De asemenea, mai arată recurenta, art. 3 din Convenţia părţilor, la care a făcut referire instanţa de apel, nu reglementează situaţia dosarului nr. x/2018, aceasta situaţie fiind expres şi limitativ reglementată de dispoziţiile art. 2 din Convenţie.

Recurenta mai susţine şi faptul că prevederile Convenţiei trebuie interpretate ţinând cont de toate normele de interpretare, precum şi de ordinea aplicării acestor norme.

Solicită admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Intimata-pârâtă G. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 23 septembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Intimata-pârâtă a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2021, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului şi admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată la 10 martie 2021, în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, având în vedere considerentele care vor fi redate în cele ce urmează.

Prioritar, Înalta Curte constată că deşi recurenta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile formulate prin cererea de recurs nu conţin susţineri de natură a putea fi încadrate în această ipoteză de recurs care prevede încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, având în vedere că, prin decizia recurată, s-a dat eficienţă unui act procedural de dispoziţie al reclamantei, în sensul celor reglementate de art. 408-409 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecinţă, criticile recurentei urmează a fi analizate exclusiv pe temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Într-o primă critică, recurenta-reclamantă susţine că în mod greşit instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 408 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că nu a renunţat niciodată la dreptul pretins, ci doar la calea de atac a apelului.

Critica este nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 408 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului", iar conform art. 409 alin. (2) din acelaşi cod "Când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător."

Totodată, art. 408 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că renunţarea la drept se poate face în şedinţă sau prin înscris autentic.

Contrar susţinerilor recurentei, prin "Convenţia de stingere litigii" autentificată sub nr. x/26.06.2019 de BNP I. aceasta a renunţat expres la orice drepturi patrimoniale prezente sau viitoare derivând din prezentul dosar, astfel cum reiese atât din preambulul convenţiei, cât şi din interpretarea sistematică a articolelor 2,3, 4 şi 5 din convenţie, potrivit cărora: "Art. 3. Ca urmare a încheierii prezentei Convenţii prin care părţile convin asupra unor concesii şi renunţări reciproce menite a stinge toate pretenţiile prezente sau viitoare ale Salariatei, în termenii şi condiţiile stipulate prin prezenta, Salariatei i se va plăti de către Angajator o sumă în valoare totală de 30.000 (treizecimii) Euro net, plătibilă în 45 zile, la cursul BNR de la data plăţii efective, în contul bancar indicat de către Salariată…

Art. 4. Salariata declară expres că suma de 30.000 (treizecimii) Euro net acoperă şi stinge orice pretenţii patrimoniale pe care aceasta le-ar putea avea faţă de Angajator.

Art. 5. Angajatorul şi Salariata declară că prezenta convenţie reprezintă o tranzacţie prin intermediul căreia ambele părţi au consimţit la concesii şi renunţări reciproce, menite exclusiv a stinge toate pretenţiile pe care Salariata le are sau le-ar putea avea împotriva Societăţii…"

Faţă de modalitatea de formulare a convenţiei, rezultă că este vorba nu de renunţarea la judecata apelului, ci de renunţarea la însuşi dreptul dedus judecăţii în prezentul dosar.

Pentru cazul în care ar fi renunţat la judecata apelului, ar fi fost incidente dispoziţiile art. 463 din C. proc. civ. care reglementează achiesarea la hotărâre astfel: (1) Achiesare la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre. (2) Achiesarea, atunci când este condiţionată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă. (3) (...)".

La art. 2 din convenţie se prevede că:

"cu privire la Dosarul nr. x/2001, Salariata agreează asupra renunţării la calea de atac a apelului în măsura în care cererea de chemare în judecată va fi respinsă în tot sau în parte."

Acest articol nu poate fi interpretat decât sistematic, în contextul celorlalte prevederi ale convenţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 1267 C. civ. care statuează regula de interpretare potrivit căreia "clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului " şi ale art. 1268 alin. (3) C. civ., conform cărora "clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar produce niciunul."

Nu pot fi primite susţinerile recurentei în sensul că art. 3 din convenţie nu ar reglementa situaţia dosarului pendinte (7463/99/2018) având în vedere că acest articol menţionează expres că suma de 30.000 euro net este menită a stinge "toate şi orice pretenţii patrimoniale pe care aceasta le-ar putea avea faţă de Angajator", în considerarea înţelegerii de stingere a litigiilor şi renunţării la daunele morale ce constituie un drept patrimonial de care partea poate dispune în prezentul dosar.

În consecinţă, prin acordul exprimat şi efectele produse de Convenţia de stingere litigii" autentificată sub nr. x/26.06.2019 de BNP I., toate drepturile reclamantei care au stat la baza cererii de chemare în judecată pe care acesta a formulat-o în prezentul litigiu, au încetat.

Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 408 C. proc. civ., a luat act de renunţarea reclamantei la dreptul pretins şi, în conformitate cu art. 409 alin. (2) C. proc. civ., a anulat hotărârile pronunţate în cauză şi a respins acţiunea.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 686/2019 din 28 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Având în vedere soluţia pronunţată asupra recursului, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va obliga pe recurenta A. la plata sumei de 6.193,81 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.C. G. S.R.L., conform dovezilor de la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 686/2019 din 28 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Obligă pe recurenta A. la plata sumei de 6.193,81 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.C. G. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2021.