Property restitution under Law 10/2001: holding entity's failure to issue a reasoned decision constitutes a refusal of restitution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the plaintiff's appeal, quashed the lower court decisions, and ordered the municipal mayor to issue a reasoned restitution order for a specific property, thereby allowing the plaintiff to prevail in part. The dispute concerned a claim under Law No. 10/2001 seeking the restitution in nature of a property and the rectification of the land title, which the lower courts had dismissed as premature because the holding entity had failed to issue a required administrative response within 60 days of notification; the lower courts also had previously severed and declined jurisdiction over ancillary claims regarding contract nullity. The court held that the failure of the holding entity to respond within the statutory deadline constituted a de facto refusal of restitution, which must be judicially censored rather than treated as a lack of standing, and ruled that the lower courts' dismissal as premature violated the reparative nature of the law and unduly burdened the entitled person. The decisive legal basis involved the interpretation of Articles 23, 46, 47, and 48 of Law No. 10/2001, in conjunction with Article 158(33) and Article 312 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 48 din Legea nr. 10/2001, art. 17 C. proc. civ, art. 158 alin. (33) C. proc. civ, art. 23 din Legea nr. 10/2001, art. 312 C. proc. civ; Property restitution under Law 10/2001: holding entity's failure to issue a reasoned decision constitutes a refusal of restitution: The dispute concerned a claim under Law No. 10/2001 seeking the restitution in nature of a property and the rectification of the land title, which the lower courts had dismissed as premature because the holding entity had failed to issue a required administrative response within 60 days of notification; the lower courts also had previously severed and declined jurisdiction over ancillary claims regarding contract nullity. The court held that the failure of the holding entity to respond within the statutory deadline constituted a de facto refusal of restitution, which must be judicially censored rather than treated as a lack of standing, and ruled that the lower courts' dismissal as premature violated the reparative nature of the law and unduly burdened the entitled person. The decisive legal basis involved the interpretation of Articles 23, 46, 47, and 48 of Law No. 10/2001, in conjunction with Article 158(33) and Article 312 of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the reasoning immediately preceding the operative part as the specific procedural basis for admitting the appeal, quashing the lower court decisions, and deciding on the merits.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 184 din 27 februarie 2003, Tribunalul Cluj a respins ca prematură acțiunea formulată de M.A., împotriva pârâților Primarul Municipiului Cluj - Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Prefecturii Județului Cluj, acțiune având ca obiect obligarea la emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. vechi nr. 10834 Cluj A+1 top 5017 și rectificarea C.F. prin reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea antecesorilor reclamantei.
Același tribunal, potrivit încheierii nr. 182 din 27 februarie 2003, a disjuns capele de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C.A. SA și pârâtul V.V. și rectificarea intabulării, iar în baza art. 2 pct. 1 raportat la art. 1 pct. 1 și 17 C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Motivarea disjungerii constă în aceea că nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare constituie un petit principal distinct de celelalte, valoarea imobilului nedepășind 2 miliarde lei, iar rectificarea intabulării este un petit accesoriu, primului.
Deși încheierea putea fi atacată de părți cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, aceasta a rămas definitivă, prin neexercitarea acestui drept.
Curtea de Apel Cluj a respins apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 184/2003 a Tribunalului Cluj, conform deciziei civile nr. 115 din 30 iunie 2003.
Motivarea instanței de apel este extrem de succintă într-o singură fază, în sensul că instanța de fond „în mod corect a reținut excepția prematurității acțiunii, față de lipsa dispoziției sau deciziei” urmare notificării făcute în temeiul Legii nr. 10/2001.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei susmenționate, considerând că s-au încălcat în mod grav dispozițiile art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 care prevăd obligația unității deținătoare să emită în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării dispoziției sau deciziei motivată.
De asemenea, recurenta critică soluția și sub aspectul neluării în seamă a dispozițiilor art. 46, art. 47 și art. 48 din Legea nr. 10/2001, dar și a greșitei disjungeri a unor capete de cerere ale acțiunii și declinării competenței în favoarea judecătoriei. Consideră că tribunalul are o competență specială pentru soluționarea litigiilor decurgând din dispozițiile Legii nr. 10/2001, capetele de cerere disjunse fiind accesorii cererii principale de restituire în natură și astfel, operează art. 17 C. proc. civ.
Recursul este fondat în limitele prezentate în cele ce urmează:
Inversăm ordine criticilor formulate de recurentă, pentru a analiza mai întâi critica referitoare la disjungerea unor capete de cerere ale acțiunii și declinarea competenței de soluționare a acestora.
Este de observat că disjungerea și declinarea competenței de soluționare a contestării nulității contractului de vânzare-cumpărare și rectificării C.F. s-a dispus în prezența părților, prin încheierea nr. 182 din 27 februarie 2003 de Tribunalul Cluj.
Potrivit art. 158 alin. (33) C. proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii, în cazul nostru, al încheierii, se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare. Dosarul va fi trimis instanței competente, de îndată ce încheierea de declinare a competenței a devenit irevocabilă.
Recurenta nu a exercitat dreptul la recurs împotriva încheierii de declinare a competenței, astfel că aceasta a rămas irevocabilă și conform textului citat mai sus, partea disjunsă din acțiune a și fost înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca.
În aceste condiții, critica referitoare la competență nu mai poate fi discutată în recursul împotriva sentinței civile nr. 184/2003.
Este fondată critica referitoare la greșita respingere a acțiunii ca fiind prematur introdusă.
În cazul în care persoana juridică deținătoare a imobilului, nu emite dispoziția prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptățite, dreptul de a se adresa tribunalului, pe considerentul că ar fi contestația prematur introdusă și inadmisibilă. Este drept, acest termen nu este unul de decădere, dar absența răspunderii persoanei juridice deținătoare la notificare, are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acest refuz, trebuie cenzurat de tribunal.
În consecvență legiuitorului și necorelarea dispozițiilor legale cuprinse în actul normativ de referință, nu poate constitui o piedică în calea persoanei îndreptățite, de a-și valorifica drepturile recunoscute de lege, și nici un temei de a o pune pe aceasta într-o situație de inferioritate față de persoanele care primesc răspuns în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care nu are o culpă.
A considera că plângerea este prematură și a o respinge ca atare, nu înseamnă numai o dovadă de formalism nejustificat, dar și a nesocoti caracterul reparatoriu al acestei legi și a obstacula persoanele îndreptățite în redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-le să aștepte nelimitat un răspuns și să fie la discreția unor persoane juridice, de loc interesate în a pierde imobilul de case se folosește fără drept.
În cazul în speță notificarea a fost înregistrată sub nr. 1238/ la Biroul Executorului Judecătoresc S.M., la data de 6 august 2001, iar unitatea deținătoare nu a răspuns la aceasta nici până în anul 2005. Este un abuz al persoanei juridice deținătoare care nu poate fi tolerat, ca timp de mai mult de 4 ani să nu emită dispoziția sau decizia motivată cerută de lege și să împiedice în acest mod persoana îndreptățită să beneficieze de caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001.
De aceea soluția de respingere a acțiunii ca prematur introdusă este nelegală, ca și cea de respingere nemotivată a apelului.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 115 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj și a sentinței civile nr. 184 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Cluj, iar pe fond, admiterea în parte a acțiunii formulate de M.A. și obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită dispoziția motivată, cu privire la notificarea înregistrată sub nr. 1238 din 6 august 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc S.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei civile nr. 115 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.
Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr. 184 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Cluj și pe fond admite în parte acțiunea și obligă pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită dispoziție motivată cu privire la notificare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.