Challenge to commercial arbitral award dismissed as time-barred due to invalid service at registered office

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa arbitrală nr. 6/2019 din 10 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Bucureşti de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, s-a admis în parte cererea de arbitrare, astfel cum a fost modificată şi precizată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; s-a admis în tot capătul 1 de cerere, pârâta B. S.R.L. fiind obligată la plata către reclamanta A. S.R.L. a echivalentului în RON al sumei de 50.000 euro; s-a admis în tot capătul 2 de cerere, astfel cum a fost precizat, pârâta B. S.R.L. fiind obligată la plata către reclamanta A. S.R.L. a echivalentului în RON al sumei de 40.000 euro; s-a admis în parte capătul 3 de cerere, pârâta B. S.R.L. fiind obligată la plata către reclamanta A. S.R.L. a echivalentului în RON al sumei de 57.000 euro; pârâta B. S.R.L. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe arbitrale şi onorarii avocaţiale reduse corespunzător măsurii admiterii cererii de arbitrare la suma de 68.563,56 RON, către reclamanta A. S.R.L.

Societatea B. S.R.L. a formulat acţiune în anularea sentinţei arbitrale nr. 6 din 10 iulie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Arbitraj Comercial Bucureşti de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, solicitând, în principal, în situaţia admiterii motivului prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., anularea sentinţei arbitrale şi constatarea caducităţii arbitrajului. În subsidiar, în situaţia în care instanţa va trece peste motivul de acţiune în anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., anularea sentinţei arbitrale, cu consecinţa respingerii pe fond a acţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de formulare a acţiunii în anulare, conform art. 608-611 din C. proc. civ., împotriva sentinţei arbitrale nr. 6/10.07.2019, Societatea B. S.R.L. a arătat că s-a indicat, ca sediu permanent, cel din Bucureşti, str. x, însă instanţa arbitrală a trimis hotărârea la sediul social, fără activitate, din Negreşti Oaş, str. x, iar comunicarea a fost făcută la adresa din str. x nr. 14/24, unde locuieşte fosta soţie a administratorului societăţii, care nu i-a comunicat această hotărâre, fiind practic în imposibilitate de a recepţiona corespondenţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2019, la data de 2 octombrie 2019.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 106 F din 19 decembrie 2019, a respins cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată; a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anulare şi, pe cale de consecinţă, a anulat acţiunea în anulare formulată de pârâta Societatea B. S.R.L. împotriva sentinţei arbitrale nr. 6 din 10 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Arbitraj Bucureşti de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu reclamanta A. S.R.L., ca fiind tardiv formulată; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de formulare a acţiunii în anulare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Art. 611 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că acţiunea în anulare va fi introdusă la curtea de apel în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale.

Sentinţa arbitrală criticată de pârâta B. S.R.L. a fost comunicată acesteia la sediul social din Negreşti Oaş, str. x la data de 14 august 2019, conform recomandatei aflate la fila x, volumul 4 din dosarul arbitral.

Conform dispoziţiilor art. 611 alin. (1) raportat la art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul pentru exercitarea acţiunii în anulare calculat pe zile libere s-a împlinit la data de 16 septembrie 2019.

Acţiunea în anulare a fost înregistrată la data de 2 octombrie 2019, cu depăşirea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea sentinţei arbitrale contestate.

Împrejurarea că pârâta Societatea B. S.R.L. a indicat în cadrul dosarului arbitral, pe parcursul judecării cererii arbitrale, că are sediul permanent în Bucureşti, str. x, nu prezintă relevanţă din perspectiva citării şi comunicării actelor de procedură, atâta timp cât nu a fost formulată o alegere de sediu, potrivit dispoziţiilor art. 158 din C. proc. civ.

Art. 158 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că, în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156.

Or, în speţă, Societatea B. S.R.L. nu a indicat şi persoana însărcinată cu primirea corespondenţei pentru a fi aplicabile prevederile art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că Tribunalul arbitral a comunicat, în mod corect, sentinţa la sediul social, aşa cum apare acesta înregistrat în registrul comerţului, respectiv în Negreşti Oaş, str. x.

Conform art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., persoanele juridice de drept privat se citează prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor.

Sediul persoanei juridice de drept privat este cel înregistrat în evidenţele registrului comerţului.

Art. 229 din C. civ. prevede că, în raporturile cu terţii, dovada denumirii şi a sediului persoanei juridice se face cu menţiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă.

Curtea a observat faptul că în cererea de repunere în termenul de formulare a acţiunii în anulare nu se invocă niciun motiv justificat pentru întârzierea în declararea căii de atac.

Nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 87 din C. civ. referitoare la identificarea persoanei fizice, întrucât Societatea B. S.R.L., pârâtă în procesul arbitral şi reclamantă în acţiunea în anulare, este o persoană juridică de drept privat înregistrată în registrul comerţului.

Art. 186 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Nu poate fi apreciat ca întemeiat motivul că sentinţa arbitrală nu a fost comunicată la sediul permanent din Bucureşti, str. x, de vreme ce această precizare nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi calificată ca alegere de sediu, iar comunicarea hotărârii s-a efectuat la sediul social al societăţii B. S.R.L. aşa cum este înregistrat în registrul comerţului, fiind aplicabile dispoziţiile ar. 229 din C. civ. şi art. 156 din C. proc. civ.

În aceste condiţii, excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anulare a fost apreciată ca fiind întemeiată.

De altfel, partea a indicat inclusiv în acţiunea în anulare sediul permanent din Bucureşti str. x, în vederea comunicării actelor de procedură, însă pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare la această adresă s-a menţionat de către organul procedural că destinatarul nu mai locuieşte la acea adresă.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că exercitarea dreptului la acţiunea în anulare s-a făcut cu nerespectarea termenului legal, motiv pentru care, ca urmare a admiterii excepţiei tardivităţii, în conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., a anulat acţiunea în anulare ca fiind tardiv formulată.

Împotriva sentinţei civile nr. 106 F din 19 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 28 februarie 2020.

Recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, în sensul repunerii în dreptul de a formula acţiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale şi respingerii excepţiei tardivităţii depunerii acţiunii în anulare.

Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă este nelegală, întrucât conţine motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Au fost aplicate greşit normele de drept material, respectiv cele cuprinse în art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., care stabilesc că persoanele juridice de drept privat vor fi citate, prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor.

Recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. consideră că dacă a indicat, ca sediu permanent, adresa din Bucureşti, str. x, aceasta este interpretarea pentru sediul principal sau chiar dezmembrământ.

Mai exact, apreciază că nu se poate ajunge la concluzia simplistă că sediul principal este echivalentul sediului social.

Prin indicarea datelor de contact a societăţii astfel: sediul social în Negreşti Oaş, str. x şi sediul permanent în Bucureşti, str. x, este evident că pârâta a încercat să arate sediul social înregistrat la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi sediul principal din Bucureşti unde îşi desfăşoară activitatea.

În toată corespondenţa purtată cu societatea A., pârâta a indicat faptul că are sediul principal în Bucureşti.

Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 229 din C. civ., în raport cu terţii, dovada sediului persoanei juridice de drept privat se face cu menţiunile înscrise în registrele de publicitate.

O altă critică de nelegalitate se referă la faptul că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 229 din C. civ.

Astfel, s-a arătat că, deşi societatea apare, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu sediul permanent sau dezmembrământ situat în Bucureşti, str. x, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat ca fiind valabilă doar indicarea sediului social, nu şi a punctului de lucru, în condiţiile în care, în mod constant, s-a menţionat sediul permanent din str. x, Bucureşti.

Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă este nelegală şi din perspectiva faptului că au fost aplicate greşit prevederile art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., reţinându-se în mod eronat că B. S.R.L. nu a invocat un motiv temeinic pentru a justifica întârzierea în promovarea căii de atac.

Or, motivul temeinic care justifică întârzierea în formularea acţiunii în anulare este acela că la sediul social din Negreşti Oaş, str. x nu se găseşte nicio persoană care să preia corespondenţa, existând un sediu principal în Bucureşti.

S-a învederat că instanţa arbitrală a trimis hotărârea arbitrală, a cărei anulare s-a solicitat, la sediul social, fără activitate, din Negreşti Oaş, str. x, însă comunicarea s-a făcut la adresa din str. x 14/24, unde locuieşte doamna D. (fosta soţie), care a semnat de primire cu datele de identificare menţionate în actul de predare. De asemenea, s-a arătat că doamna D. nu are nicio calitate în firmă şi că aceasta nu a comunicat hotărârea arbitrală reprezentantului legal care a fost în imposibilitate tehnică de a recepţiona corespondenţa adresată societăţii.

În privinţa noţiunii de domiciliu/sediu, din punct de vedere procesual, dispoziţiile C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu/sediu se înţelege acela pe care o persoană îl are în fapt, în localitatea în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea efectiv, scopul prevederilor legale referitoare la domiciliu/sediu fiind acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului pentru a da eficienţă dreptului la apărare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că, potrivit dispoziţiilor C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, ceea ce interesează din punct de vedere al stabilirii competenţei este locuinţa faptică a părţilor, iar nu domiciliul legal.

Dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie raportate la noţiunea de domiciliu, astfel cum este definită de art. 87 din C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice.

Art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. prevede că vor fi citate persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor.

Conform dispoziţiilor art. 87 din C. civ., domiciliul unei persoanei fizicei (aplicabil şi persoanelor juridice), în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acela unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Deşi art. 91 alin. (1) din C. civ. prevede că dovada domiciliului sau a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, prin raportare la alin. (2) al art. 91 din C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului la o altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace.

Or, în speţă, Societatea B. S.R.L. a indicat instanţei de judecată, ca sediu permanent, adresa din str. x, Bucureşti.

Totodată, recurenta-pârâtă a redat dispoziţiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia".

Faţă de aspectele anterior expuse, recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. a apreciat că a suferit o vătămare, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., care nu poate fi acoperită decât prin înlăturarea actelor de procedură, conform art. 177 alin. (2) din acelaşi cod.

Vătămarea pricinuită constă şi în faptul că au fost încălcate principiile care guvernează procesul civil, respectiv dreptul la apărare (art. 13 din C. proc. civ.) şi contradictorialitatea (art. 14 din acelaşi act normativ), pe baza cărora se stabilesc raporturile dintre instanţa de judecată, părţile litigante şi ceilalţi participanţi la proces, în legătură cu activitatea lor procesuală.

Între dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii există o legătură indisolubilă, instanţa de judecată trebuind să asigure părţilor posibilitatea de a-şi susţine şi argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar, însă, în aplicarea acestor principii, este necesar ca părţile să fie încunoştinţate despre existenţa şi obiectul litigiului.

Or, în cauză, nelegalitatea citării pârâtei a condus la imposibilitatea exercitării dreptului său la apărare, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate în aceste condiţii.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare în cauză.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au înţeles să uzeze de acest drept.

Prin încheierea din 10 decembrie 2020 s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L., stabilindu-se termen la data de 25 februarie 2021 pentru judecata pe fond a căii extraordinare de atac, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când s-a pronunţat prezenta decizie.

Analizând sentinţa recurată, în limitele controlului de legalitate, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. a invocat faptul că hotărârea atacată conţine motive contradictorii sau străine de natura cauzei, însă nu a prezentat argumente în acest sens.

Într-un prim considerent, Înalta Curte reţine că se circumscrie motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nemotivarea hotărârii, motivarea sa contradictorie sau prezentarea, de către instanţa a cărei hotărâre este recurată, numai a motivelor străine de natura pricinii.

Acest motiv de recurs va fi înlăturat, deoarece nu se pot identifica critici ce ar putea fi subsumate cazului de nelegalitate ce vizează lipsa motivării sau motivarea contradictorii ori străină de natura cauzei.

De altfel, Înalta Curte reţine că sentinţa recurată corespunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât instanţa învestită cu soluţionarea cererii de repunere în termen şi a acţiunii în anulare a prezentat, într-o manieră clară, precisă şi concisă argumentele avute în vedere pentru a fundamenta în fapt şi în drept soluţia adoptată, fiind astfel la adăpost de orice critică din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată, trebuie subliniat că, deşi recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare referitor la aplicarea greşită a normelor de drept material, criticile acesteia, în sensul că au fost aplicate greşit normele de procedură cuprinse în art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. şi art. 186 alin. (1) din acelaşi cod, cu referire la faptul că hotărârea arbitrală nu a fost comunicată la sediul din Bucureşti, str. x, indicat ca sediu permanent, ci la sediul social al societăţii, se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, însă acest motiv de recurs nu îşi găseşte incidenţa în cauză.

Astfel, se reţine că susţinerea recurentei-pârâte potrivit căreia comunicarea hotărârii arbitrale nu s-a efectuat în mod legal la sediul social, întrucât s-a indicat, ca sediu permanent, adresa din Bucureşti, str. x, este neîntemeiată, atâta timp cât în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Arbitraj Comercial Bucureşti de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti nu există vreun înscris prin care Societatea B. S.R.L. să îşi exprime voinţa în sensul alegerii unui sediu procesual pentru comunicarea actelor de procedură la adresa sediului permanent.

Este adevărat că părţile pot indica alt domiciliu sau, după caz, sediu, în vederea comunicării actelor de procedură, însă aplicarea acestei proceduri este condiţionată în mod expres de indicarea şi a persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură.

Prin urmare, neindicarea, în acest caz, a mandatarului procesual al părţii este sancţionată cu aplicarea dreptului comun în materie, respectiv comunicarea actelor de procedură se va face la locul în care partea îşi are domiciliul sau sediul, respectiv în condiţiile art. 155 şi art. 156 din C. proc. civ.

În speţă, Societatea B. S.R.L. a indicat doar "sediul permanent" din Bucureşti, str. x, fără a menţiona că acesta este sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură şi fără a arăta persoana însărcinată cu primirea acestora, astfel că sentinţa arbitrală nr. 6 din 10 iulie 2019 s-a comunicat, în mod legal, la sediul din Negreşti-Oaş, judeţul Satu Mare.

Nu este fondată nici critica ce vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Motivul invocat de recurenta-pârâtă din prezenta cauză în susţinerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac a acţiunii în anulare nu se circumscrie sintagmei "motive temeinic justificate", de tipul celor avute în vedere de legiuitor la momentul edictării art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.

Întrucât Societatea B. S.R.L. nu a demonstrat că a existat un motiv temeinic justificat care a împiedicat-o să exercite acţiunea în anulare în termenul defipt de lege, se dovedeşte a fi legală soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti sub acest aspect.

De asemenea, se reţine că este corectă statuarea din cuprinsul sentinţei recurate, în sensul că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 87 din C. civ. referitoare la identificarea persoanei fizice, de vreme ce recurenta-pârâtă este o persoană juridică de drept privat înregistrată în registrul comerţului şi sunt aplicabile dispoziţiile art. 229 din C. civ. care stabilesc că, în raporturile cu terţii, dovada denumirii şi a sediului persoanei juridice se face cu menţiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă.

În raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte constată că nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sentinţei recurate şi, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentei-pârâte Societatea B. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 106 F din 19 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. la plata sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2021.