Negative competence conflict in low-value insurance claim: ex officio declination of relative territorial incompetence barred by defendant's failure to raise exception

Şedinţa publică din data de 01 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23.07.2021 pe rolul Judecătoriei Drăgăşani, sub dosar nr. x/2021, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., s-a solicitat, pe calea procedurii speciale prev. de art. 1026 C. proc. civ., obligarea pârâtului-debitor la plata sumei de 9.996,71 RON, reprezentând despăgubiri achitate în dosarul de daună x, în baza poliţie de asigurare Casco nr. x încheiată pentru auto B76SJY.

S-a solicitat obligarea pârâtulu -debitor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 05.11.2021 instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Drăgăşani.

Prin încheierea civilă nr. 533/05.11.2021, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, raportat la dispoziţiile art. 1028 şi art. 107 C. proc. civ. şi la faptul că domiciliul pârâtului-debitor la data sesizării instanţei este în Craiova, str. x, jud. Dolj, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub acelaşi număr de dosar, care, prin sentinţa civilă nr. 332 din 17 ianuarie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu; a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei Judecătoriei Drăgăşani. Totodată, a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Craiova şi Judecătoria Drăgăşani, drept pentru care a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa Judecătoriei Craiova a reţinut următoarele:

Instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei cereri privind plata unor despăgubiri materiale, întemeiată pe răspunderea delictuală, despăgubiri ce au fost achitate de reclamantă persoanei prejudiciate.

În materia de faţă, deşi art. 107 C. proc. civ. stabileşte că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel", dispoziţiile privind competenţa teritorială sunt de ordine privată, astfel că instanţa iniţial învestită nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, în condiţiile în care pârâtul nu a invocat-o, instanţa sesizată devenind astfel competentă, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Este adevărat că dispoziţiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc o competenţă teritorială alternativă şi în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din noul C. proc. civ., însă, fiind incidentă o normă de competenţă teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, aceasta fiind obligatorie în speţă.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Drăgăşani şi Judecătoria Craiova - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unor sume de bani reprezentând despăgubiri civile, formulată în condiţiile art. 1026 şi urm. din C. proc. civ., ce reglementează procedura de soluţionare a cererilor de valoare redusă.

Din punct de vedere al competenţei teritoriale, se constată că ambele instanţe au reţinut corect incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1028 coroborat cu art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, conflictul fiind generat de opiniile diferite cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ. privind invocarea excepţiei de necompetenţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţă este de ordine privată.

Necompetenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în condiţiile în care această excepţie nu este invocată de către pârât, instanţa învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze cauza.

În speţă, se constată că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei iniţial învestite, nici prin întâmpinare, nici la primul termen de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Drăgăşani s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta alegerea instanţei competente revenea exclusiv pârâtului, care nu a înţeles să invoce vreo excepţie.

Aşa fiind, întrucât prima instanţă învestită de către reclamantă a fost Judecătoria Drăgăşani, aceasta devine competentă să soluţioneze cauza, fără a avea posibilitatea de a statua din oficiu asupra competenţei teritoriale invocate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Drăgăşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgăşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 martie 2022.