Pension dispute: Cassation inadmissible due to exclusive appeal jurisdiction in social security cases

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza a II-a C. proc. civ.., " ... În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 1240/AS din 8 septembrie 2021, pronunţată în dosar nr. x/2020, a respins apelul civil formulat de apelantul- reclamant A., în contradictoriu cu intimata- pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 3540/18.12.2020, pronunţate de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19.11.2021, sub nr. x/2020.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 19 ianuarie 2022, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 24 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunţat prezenta decizie.

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la data de 12 august 2020.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza, cu prioritate, admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate.

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege", iar, conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. "De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

În aplicarea acestui text de lege, instanţa supremă constată că recursul de faţă are ca obiect decizia civilă nr. 1240/AS din 8 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3540 din 18.12.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa; dosarul are ca obiect "contestaţie decizie de pensionare".

Vizează, deci, un litigiu ce poartă în materia asigurărilor sociale.

În acest caz, devin aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice care, la art. 152 stabilesc că:

"Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel".

Art. 155 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că:

"(1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.", iar, potrivit alin. (2), "(2) Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

De asemenea, art. 156 din Legea nr. 263/2010, statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşa fiind, cum în litigiile de asigurări sociale, cazul în speţă, calea de atac este numai a apelului, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Astfel, decizia nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., potrivit cu care, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, ştiut fiind, că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.. şi art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul- reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1240/AS din 8 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2022.