Commercial debt recovery: quashing for failure to substantively analyze active procedural standing and reasoning defects

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 25 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta C.N.C.F. CFR S.A. - SUCURSALA CF REGIONALA BUCUREŞTI a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.R.L. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata sumei de 374.006,46 RON, cu titlu de debit restant, a sumei de 115.076,78 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere facturate şi a sumei de 29.422,08 RON, cu titlu de penalităţi nefacturate.

La data de 13 iulie 2020, a fost înregistrată cererea modificatoare a reclamantei, prin care s-au majorat debitul principal la 582.326,69 RON, penalităţile facturate la 195.599,15 RON, iar cele nefacturate la 53.406,69 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 2307 din 23 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active, fiind respinsă cererea formulată de către reclamanta C.N.C.F. CFR S.A. - SUCURSALA CF REGIONALA BUCUREŞTI, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., pentru lipsa calităţii procesuale active.

Prin decizia civilă nr. 916 din 21 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active în apel, ca nefondată; a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă C.N.C.F. CFR S.A. - SUCURSALA CF REGIONALA BUCUREŞTI, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 2307 din 23 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020; a fost anulată în parte sentinţa, în ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale active; a fost trimisă cauza pentru continuarea judecăţii.

Împotriva acestei decizii, pârâta A. S.R.L. a declarat recurs.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă arată că prin omisiunea instanţei de a examina şi de a cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii atacate, în integralitate motivele de fapt şi de drept pe care le-a invocat, raportat la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, au fost nesocotite dispoziţiile legale şi a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

Recurenta-pârâtă apreciază că motivarea instanţei de apel este eliptică, raportat la exigenţele legii, dar şi în ceea ce priveşte considerentele de fapt şi de drept pe care le-a reţinut în privinţa cererii de chemare în judecată şi a întâmpinării.

Astfel cum susţine recurenta-pârâtă, motivarea instanţei de apel reprezintă o succintă expunere a stării de fapt prezentate de către apelantă, cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (2) lit. b) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susţine că argumentele pe care le-a invocat au fost omise de către instanţa de apel.

Totodată, recurenta-pârâtă invocă şi faptul că hotărârea cuprinde considerente contradictorii.

În acest sens, recurenta-pârâtă arată că instanţa de apel, deşi a reţinut că răspunderea contractuală a fost întemeiată pe convenţia nr. 640/06.02.2020, în patrimoniul C.N.C.F. CFR S.A. născându-se dreptul de a-i fi acoperit prejudiciul, soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active este diametral opusă considerentelor reţinute de instanţă.

Contractul de închiriere pe care se întemeiază pretenţiile deduse judecăţii, astfel cum susţine recurenta-pârâtă, a fost încheiat între COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A., iar cererea de chemare în judecată a fost formulata de SUCURSALA REGIONALA CF BUCUREŞTI, în nume propriu, ca subiect distinct de drept.

O altă critică vizează faptul că instanţa de apel a reţinut că apelul este formulat de COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A., fără a se mai indica în cuprinsul acesteia şi calitatea de reprezentantă a sucursalei. Astfel, deşi instanţa de apel a reţinut că nu există identitate nici între părţile actului juridic dedus judecăţii - contractul nr. x/06.02.2020 şi nici între părţile din prezentul litigiu şi nici măcar între reclamantă şi apelanta din prezenta cauză, în mod nelegal a dispus respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual active.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului ca netimbrat, iar în subsidiar respingerea ca nefondat.

La data de 13 decembrie 2021, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, iar la data de 17 ianuarie 2022, notă de şedinţă, însoţită de înscrisuri.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat în cauză este fondat, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru considerentele care urmează:

Procedând la analiza motivului de recurs menţionat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a porni de la premisa că obligaţia de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esenţiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, corelativ cu obligaţia instanţei ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.

În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.

Astfel, judecătorii au obligaţia, în asigurarea dreptului la un proces echitabil al tuturor părţilor implicate, de a indica cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază soluţia, astfel încât orice parte interesată să aibă posibilitatea de-a avea convingerea că argumentele sale au fost în mod efectiv ascultate şi analizate, iar considerentele hotărârii trebuie să-şi găsească raţiunea în cadrul probelor administrate în cauză.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede obligaţia instanţei de a insera în cuprinsul hotărârii expunerea situaţiei de fapt reţinute pe baza probelor administrate în cauză, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor. Expunerea considerentelor reprezintă garanţia că hotărârea pronunţată reprezintă rezultatul unui raţionament logico-judiciar, iar soluţia nu a fost pronunţată într-un mod arbitrar şi discreţionar, şi face în acelaşi timp posibilă realizarea controlului judiciar.

Dincolo de aceste aspecte teoretice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că instanţa de apel, în motivarea deciziei recurate, s-a rezumat la a arăta că în actul de sesizare a instanţei se indică, în calitate de reclamant, C.N.C.F. CFR S.A. - SUCURSALA CF REGIONALA BUCURESTI, apreciind că cererea introductivă a fost formulată, în ciuda modului defectuos de exprimare, de către C.N.C.F. CFR S.A. prin sucursala CF REGIONALA BUCUREŞTI.

Instanţa a mai reţinut, de asemenea, că actul juridic ce stă la baza pretenţiilor a fost încheiat în aceeaşi manieră prin reprezentant, respectiv sucursala CF REGIONALA BUCUREŞTI şi că cererea de apel a fost formulată, în schimb de către C.N.C.F. CFR S.A., fără a se mai indica în cuprinsul acesteia şi calitatea de reprezentantă a sucursalei, din acest motiv existând şi diferenţa între datele de identificare.

Făcând trimitere la înscrisurile depuse la dosar din care reiese, potrivit instanţei, dreptul de reprezentare, Curtea a concluzionat în sensul că cererea de apel a fost formulată de către partea care a introdus cererea de chemare în judecată, motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesual active a fost respinsă.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel nu a expus argumente în susţinerea soluţiei pronunţate, din considerente lipsind situaţia de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la susţinerile şi apărările părţilor, la probatoriul administrat, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

În acest context apare cu evidenţă faptul că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi a dreptului recurentei-pârâte la un proces echitabil.

Prin nemotivarea hotărârii, recurentei-pârâte i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Totodată, Înalta Curte apreciază că, întrucât se impune casarea hotărârii, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., analiza celorlate critici invocate în susţinerea recursului nu va mai fi efectuată.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 916 din 21 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 916 din 21 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia civilă nr. 916 din 21 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2022.