Insufficient identity of object in related commercial registry cases precludes revision for contradictory judgments

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2507 din 14 august 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de către reclamantă raportat la mandatul primit de A. de la pârâtă şi a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei ca neîntemeiată.

Totodată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B., a respins cererea de intervenţie din dosarele conexe x/2019, y/2019 şi 1010/93/2019, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

De asemenea, a respins cererile de înregistrare conexe nr. x din 08.04.2019, nr. x din 10.04.2019 şi nr. x din 09.04.2019, ca neîntemeiate şi a luat act că părţile şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel atât C. S.A., cât şi B., iar, S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare şi apel incident la cererea de apel.

La termenul din data de 21.05.2020 instanţa de apel a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea apelului formulat de apelanta C. S.A..

Prin decizia civilă nr. 320A din 21 mai 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta B., respingând pe cale de consecinţă şi apelul incident, totodată, a respins ca lipsit de interes apelul formulat de C. S.A..

În fundamentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut, în privinţa excepţiei lipsei de interes în susţinerea apelului formulat de apelanta C. S.A., faptul că din analiza relaţiilor furnizate de Registrul comerţului rezultă că declaraţia model 3 privind îndeplinirea condiţiilor de funcţionare prevăzute de legislaţia specială la sediul principal, privind activităţile corespunzătoare codurilor CAEN (rev. 2) 3821, 3832, 4677 este deja înregistrată în registrul comerţului, din data de 26.06.2019, astfel încât susţinerea căii de atac, prin care apelanta C. S.A. urmăreşte să obţină aceleaşi înregistrări nu prezintă un folos practic.

În ce priveşte apelul formulat de intervenienta B., instanţa de apel a arătat, în esenţă, cu referire la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, că în mod corect prima instanţă a reţinut caracterul netemeinic al acesteia.

Instanţa de apel a argumentat că dispoziţiile referitoare la mandatul administratorului din cuprinsul Legii nr. 31/1990 se completează cu prevederile art. 2030 C. civ., fiind reţinută în acelaşi sens şi Decizia nr. 24/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul unui Recurs în Interesul Legii.

S-a mai reţinut de către instanţa de apel că în mod corect prima instanţă a arătat că mandatul de administrator acordat persoanei care figurează în registrul comerţului, D., chiar dacă a expirat la data de 15.07.2018, acordă acestuia dreptul de a reprezenta în continuare societatea pârâtă, inclusiv pentru semnarea contractului de asistenţă juridică. Totodată, în mod corect, a reţinut prima instanţă că cererea de înregistrare a noilor persoane împuternicite a fost formulată de societate dar, încă nu a fost soluţionată, ca urmare a cererilor de intervenţie depuse tot de apelanta intervenientă.

Mai mult decât atât, astfel cum se reţine în încheierea din data de 6.08.2019, instanţa a constatat că potrivit art. 2 alin. (5) din contractul de asistenţă juridică, semnat de D., acesta a dat împuternicire specială Directorului economic E. pentru semnarea actelor adiţionale ulterioare, cu consecinţa că s-a făcut dovada calităţii de reprezentant, aceasta fiind împuternicită de reprezentantul legal al societăţii să încheie acte adiţionale la contractul de asistenţă juridică.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei interveniente în formularea cererilor de intervenţie, instanţa de apel a arătat că, în mod corect, tribunalul a reţinut, prin raportare la prevederile art. 37 C. proc. civ., respectiv art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2006, că o organizaţie neguvernamentală are calitate procesuală activă doar în situaţiile în care obiectul litigiului are legătură cu protecţia mediului şi că prevederile art. 61 şi urm. C. proc. civ., la care face trimitere art. 7 indice 1 din O.U.G. nr. 116/2009, conferă calitatea de intervenient oricărei persoane care "are interes".

Instanţa de apel a reţinut că, la acest moment, anterior înregistrării declaraţiei model 3 privind îndeplinirea condiţiilor pentru desfăşurarea la sediul social a activităţilor cod 3821, 3832, 4677 prevăzute în CAEN, societatea nu desfăşura activităţile respective la sediul social, prin urmare nu se poate pune problema nerespectării condiţiilor legale speciale pentru desfăşurarea acestor activităţi, iar demersul apelantei interveniente apare ca lipsit de interes legitim.

Împrejurarea, afirmată de apelanta intervenientă, că activitatea anterioară a societăţii ar încălca dispoziţiile referitoare la protecţia mediului, a reţinut instanţa de apel, nu reprezintă un argument pentru ca cererea de intervenţie - prin care se urmăreşte respingerea cererii de înregistrare, respectiv autorizare a unor obiecte de activitate la o altă adresă - să fie considerată ca urmărind protecţia mediului, astfel că apelanta intervenientă nu justifică interesul şi, pe cale de consecinţă, calitatea procesuală în cauză,

De asemenea, a constatat instanţa de apel, că apelanta intervenientă a arătat în cererea de apel, ca justificare a interesului şi calităţii sale procesuale, faptul că activitatea de depozitare deşeuri trebuie prestată de către entităţi legal constituite şi care funcţionează cu respectarea strictă a normelor în vigoare.

Or, a conchis instanţa de apel, prin cererea de înregistrare formulată în cadrul prezentului dosar nu se analizează nici aspecte privind constituirea societăţii, nici funcţionarea acesteia, ci se înregistrează în Registrul comerţului declaraţia model 3 referitoare la îndeplinirea condiţiilor de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică pentru activităţile enumerate în declaraţie, corespunzătoare codurilor CAEN (rev. 2) 3821, 3832, 4677, urmând ca activitatea specifică acestor coduri să înceapă a se desfăşura ulterior, astfel încât apelanta intervenientă nu îşi justifică calitatea nici din această perspectivă.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că, prin raportare la modul de formulare a apelului incident, în condiţiile în care a fost stabilit caracterul netemeinic al apelului intervenientei, acesta nu se va mai analiza, dispunându-se respingerea acestuia ca urmare a respingerii apelului principal.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 4 iulie 2019, sub număr de dosar x/2019, reclamanta B. a formulat cerere de intervenţie în legătură cu cererea de înregistrare menţiuni având nr. înregistrare x/27 iunie 2019 şi nr. verificare x/27 iunie 2019, depusă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ilfov de Societatea C. S.A., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună respingerea cererii de înregistrare menţiuni.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 7 indice l din O.U.G. nr. 116/2009; Legea nr. 31/1990; Legea nr. 26/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 4142 din 28 noiembrie 2019, Tribunalul Ilfov a admis excepţia lipsei calităţii procesual active şi, în consecinţă, a respins cererea de intervenţie formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă. A respins cererea de înregistrare menţiuni. A admis cererea privind cheltuielile de judecată şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1705,62 RON, către pârâta C. S.A..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel intervenienta prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată. Pe fond, a solicitat admiterea cererii de intervenţie şi menţinerea soluţiei instanţei de fond de respingere a cererii de înregistrare de menţiuni, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul formulat de apelanta - reclamantă B., împotriva sentinţei civile nr. 4142 din 28 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. S.A..

A fost anulată în parte sentinţa apelată şi, în rejudecare, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiată.

A fost admisă intervenţia.

S-a respins capătul de cerere privitor la cheltuielile de judecată formulat de pârâta C..

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prima instanţă a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intervenientei B..

Cererea de intervenţie reglementată de dispoziţiile art. 7 indice 1 din O.U.G. nr. 116/2009 este o cerere specială, ce se depune la registrul comerţului, în cadrul unei proceduri necontencioase, iar instanţa de judecată este chemată să verifice relativ la cererea de intervenţie legalitatea formală, din punctul de vedere al înscrisurilor depuse în susţinerea cererii de înregistrare, conform dispoziţiilor Legii nr. 26/1990, respectiv conformitatea acesteia cu dispoziţiile imperative ale Legii nr. 31/1990 sau cu cele ale actului constitutiv.

De asemenea, activitatea de înregistrare în registrul comerţului a menţiunilor privitoare la actele şi faptele juridice ale unei societăţi pe acţiuni este reglementată prin Legea registrului comerţului nr. 26/1990, republicată şi modificată şi prin O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului.

Având în vedere că înmatriculările şi menţiunile sunt opozabile terţilor fără distincţie de la data efectuării lor, conform art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 26/1990, cererea de intervenţie este o cerere sui-generis ce nu poate fi condiţionată de caracterul specialităţii persoanei juridice ce o exercită, precum intervenienta în cauza de faţă, şi nici nu îmbracă formele cererii de intervenţie reglementată de dispoziţiile art. 61 şi următoarele din C. proc. civ.

În aceste condiţii, s-a apreciat că nu are nicio relevanţă obiectul de activitate al B., şi pe cale de consecinţă nici principiul specialităţii acesteia din perspectiva art. 206 alin. (2) C. civ.. Faptul că poate acţiona în justiţie având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecţia mediului doar din perspectiva art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2006, nu înseamnă că nu are calitate procesuală activă în ceea ce priveşte formularea unei cereri de intervenţie potrivit art. 7 indice 1 din O.U.G. nr. 116/2009, întrucât aşa cum s-a arătat pe larg mai sus, această formă de intervenţie este la îndemâna oricărui terţ din perspectiva condiţiilor de legalitate a înscrierilor referitoare la înmatriculări şi menţiuni, pentru că odată realizate operaţiunile respective, acestea sunt opozabile terţilor.

În concluzie, calitatea procesuală activă în materia cererii de intervenţie, formulată în temeiul art. 7 indice 1 din O.U.G. nr. 116/2009 nu rezultă şi nu este subsumată principiului specialităţii persoanei juridice ca atare, ci din caracterul opozabil al efectelor înscrierilor realizate, astfel că în aceste condiţii, Curtea consideră că prima instanţă a admis în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active.

În rejudecare, instanţa de apel a apreciat cererea de intervenţie ca fiind admisibilă, având în vedere pe de o parte scopul pentru care s-a formulat o asemenea cerere, şi pe de altă parte faptul că cererea de înscriere menţiuni a fost respinsă ca neîntemeiată, iar sentinţa civilă în cauză a rămas definitivă, nefiind apelată.

S-a constatat că, în speţă, cererea de înscriere menţiuni a fost respinsă pe temeiul că la aceasta s-a ataşat doar declaraţia pe propria răspundere, nu şi înscrisul prevăzut de art. 115 din acelaşi ordin, instanţa constatând că cererea de înregistrare cât şi cererea au fost făcute de domnul D. al cărui mandat de administrator a expirat.

În plus, prin cererea de intervenţie se impune verificarea legalităţii din punct de vedere formal a cererii de înregistrare menţiuni şi având în vedere că intimata-pârâtă nu poate fi reprezentată de un administrator căruia i-a expirat mandatul, rezultă că nici înregistrarea de menţiuni nu întruneşte cerinţele legale, astfel că se impune admiterea cererii de intervenţie.

Prin cererea înregistrată la 28 iulie 2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub număr de dosar x/2020, C. S.A. a formulat, în contradictoriu cu B., cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, solicitând anularea acestei hotărâri.

În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a expus situaţia de fapt cu privire la litigiile existente între părţi, arătând că au existat peste 200 de hotărâri pronunţate de Tribunalul Ilfov în primă instanţă, având aceleaşi părţi, obiect şi cauză.

S-a învederat că primul dosar soluţionat în mod definitiv de către instanţa de apel a fost dosarul nr. x/2019, fiind pronunţată în acest sens de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă decizia nr. 320A din 21 mai 2020, aceasta având autoritate de lucru judecat faţă de orice alt dosar cu identitate de părţi, obiect şi cauză, sub aspectul lipsei calităţii procesuale a B. în formularea cererilor de intervenţie.

În ceea ce priveşte decizia civilă nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, revizuenta a apreciat că a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, în sensul art. 430 C. proc. civ., a deciziei civile nr. 320A din 21 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Au fost prezentate de către revizuentă argumentele pentru care a considerat ca fiind admisibilă şi întemeiată cererea formulată, fiind invocate în drept dispoziţiile art. 430, 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia revizuentei, atât părţile cât şi obiectul şi cauza din litigiile 961/93/2019 şi 1964/93/2019 sunt identice, ambele dosare având ca obiect cereri de intervenţie formulate de intimata B. împotriva solicitării revizuentei de a înregistra anumite coduri CAEN la sediul societăţii, singura diferenţă dintre cele două litigii fiind de ordin formal, respectiv numărul de înregistrare/administrativ al solicitării C., respectiv numărul de înregistrare/administrativ al cererii de intervenţie B..

La termenul de judecată din 17 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea prezentei cereri de revizuire, pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată, iar prin decizia nr. 1904/2020 din 17 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei sale materiale şi, în consecinţă, a fost declinată cererea de revizuire formulate de revizuenta S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 920/17.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2020

Înalta Curte, examinând decizia civilă nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată că nu sunt întrunite cerinţele textului legal menţionat, motiv pentru care, aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă pentru considerentele care succed:

Temeiul juridic al cererii de revizuire de faţă este reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) să existe două hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul litigiului. b) hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, existând aşadar între ele tripla identitate de elemente specifică autorităţii de lucru judecat: părţi, obiect, cauză. c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, pentru că altfel, dacă instanţa a luat în dezbatere această excepţie şi a respins-o, ea nu mai poate fi reiterată în revizuire, la aceasta opunându-se însăşi puterea de lucru judecat a rezolvării date excepţiei procesuale respective; d) revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât instanţa de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalităţii celor două hotărâri potrivnice, ci doar constată dacă ultima a nesocotit puterea de lucru judecat a celei pronunţate mai întâi şi pe acest temei menţine prima hotărâre, anulând-o pe cea de-a doua.

Având în vedere aceste precizări, se constată că raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Conform art. 431 din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părţile acelui litigiu.

Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre aceste hotărâri considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre, în caz afirmativ procedând la anularea ultimei hotărâri.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Or, în speţă, se constată că hotărârile pretins potrivnice, deşi au fost pronunţate în dosare diferite, nu au avut acelaşi obiect şi, ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condiţiile anterior menţionate.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima cerere.

Astfel, în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, soluţionat prin decizia civilă nr. 320A din 21 mai 2020 s-a respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta B., respingându-se pe cale de consecinţă şi apelul incident, totodată, instanţa respingând ca lipsit de interes apelul formulat de C. S.A..

Litigiul dintre părţi a vizat cererile de înregistrare de menţiuni nr. x din 08.04.2019, nr. x din 09.04.2019 şi nr. x din 10.04.2019 depuse de C. S.A. şi cererile de intervenţie formulate de B. cu privire la respectivele cereri de înregistrare.

Prin fiecare din cererile de înregistrare menţiuni anterior arătate s-a solicitat înregistrarea în Registrul Comerţului a declaraţiei model 3 referitoare la îndeplinirea condiţiilor de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică pentru activităţile enumerate în declaraţie, corespunzătoare codurilor CAEN 3821, 3832, 4677.

În dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, soluţionat prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, litigiul dintre părţi a vizat cererea de înregistrare menţiuni având nr. înregistrare x/27 iunie 2019 depusă de C. S.A. şi cererea de intervenţie formulată de B. cu privire la această cerere.

Prin cererea de înregistrare menţiuni anterior arătată s-a solicitat înscrierea unei menţiuni în registrul comerţului, model 3 referitor la autorizarea activităţilor aferente codurilor CAEN 3821, 3700, 3832, 4677 la sediul social.

Prin decizia nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul formulat de apelanta - reclamantă B., împotriva sentinţei civile nr. 4142 din 28 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. S.A..

A fost anulată în parte sentinţa apelată şi, în rejudecare, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea de intervenţie.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenţia concretă dedusă judecăţii, care, în speţă, vizează cereri de înregistrare menţiuni diferite şi cererile de intervenţie formulate cu privire la respectivele cereri de înregistrare.

Rezultă, aşadar, că nu există identitate de obiect între cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Ilfov soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2507/14.08.2019 şi împotriva căreia s-a formulat cererea de apel rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 320A din 21 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Ilfov soluţionat prin sentinţa civilă nr. 4142/2019 din 28 noiembrie 2019 şi împotriva căreia s-a formulat cererea de apel rămasă definitivă prin decizia nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în condiţiile în care cererile de înregistrare vizează menţiuni diferite şi cereri de intervenţie diferite formulate cu privire la respectivele cereri de înregistrare.

În speţă nu se poate reţine contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identităţii de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiţii impuse de evocatul text normativ.

În contextul în care chestiunile examinate în cele două litigii s-au realizat prin raportare la obiecte distincte, nu se poate pune problema existenţei unor hotărâri contradictorii sau a imposibilităţii executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac şi repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate prin hotărâre definitivă.

Aşa fiind, având în vedere lipsa de identitate cu privire la obiectul cererilor, constatând a nu fi întrunită condiţia existenţei triplei identităţi, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ţinând cont şi de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2021.