Insurance indemnity appeal inadmissible; Court of Appeal decision stands final.

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 15.04.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei obligarea pârâtei, la plata sumei de 120.000 euro cu titlu de despăgubiri, echivalent în RON la data plăţii despăgubirii şi a dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei menţionate, calculată conform art. 1, alin. (3), coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data de 21.04.2017 şi până la achitarea integrală a despăgubirilor.

Prin sentinţa civilă nr. 1972/27.10.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă în dosarul nr. x/2019 s-a admis cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 120.000 Euro cu titlu de despăgubiri şi a dobânzii legale aferente.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 704/2021 din 15 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta - pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1972/27.10.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.P.R.L. A fost schimbată în tot sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C. S.P.R.L.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23.09.2021.

Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 22 februarie 2022, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) coroborat cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. şi a reţinut următoarele:

Litigiul pendinte aparţine domeniul asigurărilor întrucât vizează plata unor despăgubiri ce rezultă din raporturi juridice de asigurare, respectiv din contractul de asigurare facultativă de risc de credit nr. x din data de 25.05.2016.

Analiza excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare, stabilite de legea procesuală.

Conform 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia asigurărilor.

Acest text de lege prevede că hotărârile judecătoreşti pronunţate în anumite materii expres şi limitativ enumerate, din care fac parte şi litigiile din materia asigurărilor, nu sunt supuse recursului, legiuitorul înţelegând să suprime această cale extraordinară de atac.

Conform prevederilor art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Prin urmare, legea civilă nu retroactivează, faza judecăţii în întregul ei, fiind guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 15 aprilie 2019, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, împotriva deciziei atacate nu poate fi exercitat recursul, întrucât partea nu avea deschisă această cale de atac la data înregistrării acţiunii.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de textul de lege menţionat anterior, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Astfel, Înalta Curte reţine că, deşi dispozitivul hotărârii atacate cuprinde menţiunea căii de atac a recursului, aceasta nu îndreptăţeşte recurenta să declare calea de atac indicată, în condiţiile în care nu este prevăzută de lege.

Având în vedere soluţia adoptată, Înalta Curte reţine incidenţa art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., cu privire la excepţia nulităţii recursului, soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii căii de atac având caracter prioritar.

Raportat la considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 704/2021 din 15 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 704/2021 din 15 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.