Procurement claim quashed and remanded over appellate panel composition for recours.

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 21.12.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. S.A. SUCEAVA, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 267.693,22 RON reprezentând contravaloarea facturii seria x nr. x/01.11.2016 emisă de reclamantă; la plata sumei de 37.209,36 RON reprezentând penalităţi de întârziere, calculate conform art. 16.2 contract de prestări servicii nr. x/24.04.2009, până la 30.04.2017, la care se adaugă suma de 267,693 RON pe zi cu titlu de penalităţi de întârziere contractuale, de la 01.05.2017 până la plata efectivă a debitului, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 969, art. 1073, art. 1075-1078 şi art. 1081-1086 C. civ. de la 1864, art. 192, art. 194 şi art. 663 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, arătând faptul că, prin sentinţa nr. 4773/10.11.2017 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2017, definitivă, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, fiind respinsă ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu Municipiul Câmpulung Moldovenesc.

Prin încheierea nr. 2 din 07.01.2019, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava şi a trimis secţiei Civile - litigii cu profesionişti acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. SUCEAVA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin Primar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă la 25.01.2019, sub nr. x/2018*.

Prin sentinţa civilă nr. 124 din 24 mai 2019, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare.

A respins acţiunea având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin Primar, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, în raport de sentinţa nr. 4773 din 10.11.2017, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, definitivă (prin decizia nr. 1585 din 26.03.2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal).

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.A. SUCEAVA a formulat recurs. Prin motivele depuse, reclamanta a criticat hotărârea pentru nelegalitate, ca fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 53 alin. (1), alin. (7), alin. (8) din Legea 554/2004, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 16.01.2021, Curtea de Apel Suceava a pus în discuţia părţilor natura juridică a căii de atac exercitate, după care a calificat calea de atac din recurs în apel, având în vedere dispoziţiile din C. proc. civ., care vin în acest caz să completeze dispoziţiile Legii nr. 101/2016, în forma în vigoare la momentul introducerii cererii, procedând la reconfigurarea corespunzătoare a completului de judecată.

Prin decizia civilă nr. 32 din 03.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

Împotriva deciziei sus menţionate, reclamanta a formulat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi a sentinţei nr. 124 din 24 mai 2019 a Tribunalului Suceava, ambele pronunţate în dosar nr. x/2018 şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe care a soluţionat cauza pe excepţie, fără a intra în judecata fondului.

În dezvoltarea motivelor de recurs, autoarea căii de atac a arătat, în esenţă, că instanţa a reţinut în mod greşit întrunirea celor trei condiţii prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu există identitate de cauză între litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava şi cererea dedusă judecăţii în prezentul dosar.

Astfel, arată că acţiunea ce face obiectul prezentului dosar este o acţiune în pretenţii rezultată dintr-un contract de achiziţie publică - contractul de prestări servicii nr. x din 24.04.2009, care este încheiat sub incidenţa O.U.G. nr. 34/2006 şi, întrucât a fost înregistrată pe rolul instanţei în anul 2019, potrivit art. 69 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 101/2016, care reglementează remediile căilor de atac în materie de achiziţie publică, în special art. 53 alin. (1) şi art. 53 alin. (7) din respectivul act normativ.

Arată că aceste dispoziţii nu erau în vigoare la data judecării dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, astfel că, în raport de aceste considerente, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut greşit existenţa autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care temeiul juridic al celor două cereri de chemare în judecată este diferit.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului la 16.07.2020.

La 12.08.2020, în termen legal, intimatul Municipiul Câmpulung Moldovenesc a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 04.09.2021.

La 11.09.2021, recurenta a depus la dosar precizări, prin care a invocat, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., motivul de recurs de ordine publică privind necompetenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a judeca prezenta cauză în recurs, competenţa aparţinând Curţii de Apel Suceava.

Totodată, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre judecata cauzei în recurs la Curtea de Apel Suceava, având în vedere şi Decizia nr. 40/18.05.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a statuat că "hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative, se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară - secţia/completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016".

Examinând cu prioritate motivul de casare de ordine publică invocat din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. SUCEAVA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc a fost înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 21.12.2018 şi are ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 267.693,22 RON reprezentând contravaloarea facturii seria x nr. x/01.11.2016 emisă de reclamantă; la plata sumei de 37.209,36 RON reprezentând penalităţi de întârziere, calculate conform art. 16.2 din contractul de achiziţie publică nr. x, până la 30.04.2017, la care se adaugă suma de 267,693 RON pe zi cu titlu de penalităţi de întârziere contractuale, de la 01.05.2017 până la plata efectivă a debitului.

Ulterior, în urma declinării de competenţă materială procesuală, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018*.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor şi căilor de atac, aplicabil în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice, achiziţii sectoriale, concesiuni de lucrări şi concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică şi cererilor privind executarea contractelor sus-menţionate, categorie de litigii în care se include şi cererea dedusă judecăţii.

În conformitate cu Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (forma în vigoare la data învestirii instanţei cu soluţionarea cererii de chemare în judecată - 21 decembrie 2018):

"Art. 53. - (1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice.

(1^1) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante. (...)"

Art. 55. - (1) În cazuri justificate, dacă instanţa de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunţării pentru un termen de 5 zile.

(2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunţare şi se comunică de îndată părţilor în cauză.

(3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.

(4) Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.

(5) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."

Totodată, potrivit dispoziţiilor exprese ale Legii nr. 101/2016:

"Art. 68. - Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."

Analiza coroborată a textelor legale sus-menţionate relevă faptul că, în condiţiile în care, prin modificările aduse art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanţei civile competente material să soluţioneze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze, nici procedura specială de soluţionare a acesteia, în lipsa unor dispoziţii exprese în acest sens.

Prin urmare, trimiterea la dispoziţiile dreptului comun cuprinsă în art. 68 din Legea nr. 101/2016 vizează exclusiv normele de reglementare a competenţei materiale (funcţională şi procesuală) a instanţei civile competente să soluţioneze litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziţii publice/sectoriale, fără ca această trimitere să poată fi extinsă implicit şi asupra căii de atac de drept comun în materie civilă, prevederile cuprinse în Legea nr. 101/2016 fiind norme speciale nu numai prin raportare la procedura de drept comun în materie civilă, ci chiar şi prin raportare la dreptul comun în materia contenciosului administrativ (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

În acelaşi sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior pronunţării hotărârii recurate, prin decizia nr. 40/2020 din 18 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 31 iulie 2020, prin care s-a stabilit că:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Cum calea de atac este prevăzută de lege, se impunea ca tribunalul să judece calea de atac ca fiind recurs, iar nu apel.

Calificarea greşită a căii de atac a avut drept consecinţă nelegala compunere a completului de judecată, întrucât curtea de apel a pronunţat decizia în complet format din 2 judecători, în loc de 3 judecători, conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

Pentru aceste considerente, constând fondat motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nealcătuirea instanţei potrivit dispoziţiilor legale aplicabile căii de atac a recursului, faţă de nelegalitatea deciziei pronunţate de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în complet legal constituit, ca instanţă de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. SUCEAVA împotriva deciziei civile nr. 32 din 3 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe, în complet legal constituit, ca instanţă de recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2021.