Electricity supplier prevails as appeal over €720,000 disconnection damages claim is time-barred
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant’s appeal as unfounded, upholding the lower courts’ decisions that rejected her action for moral damages of €720,000 against the electricity supplier for illegal disconnection of her home from 12 February 2013 to 12 February 2014; the claim was barred by the limitation period (prescription), and the appeal and first-instance rulings remain in force. The claimant, a co-owner of the affected property, sought damages for harm from the alleged unlawful disconnection, but the court held that her new grounds for appeal were time-barred and that her arguments—including alleged interruption of prescription by the defendant's reconnection in 2016 and by prior judgments in cases to which she was not a party—were either attempts to re-litigate factual findings outside the scope of extraordinary review or were raised for the first time in the appeal. The court applied Articles 488(1)(5) and (8) and 496(1) of the Civil Procedure Code, ruling that the prior decisions lacked res judicata effect between these parties and did not interrupt prescription, and that the appeal did not demonstrate any material or procedural legal error.
Legislator headnote
AI generatedart. 2541 alin. (3) C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, Art. 431 C. proc. civ, art. 488 alin. (2) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Electricity supplier prevails as appeal over €720,000 disconnection damages claim is time-barred: The claimant, a co-owner of the affected property, sought damages for harm from the alleged unlawful disconnection, but the court held that her new grounds for appeal were time-barred and that her arguments—including alleged interruption of prescription by the defendant's reconnection in 2016 and by prior judgments in cases to which she was not a party—were either attempts to re-litigate factual findings outside the scope of extraordinary review or were raised for the first time in the appeal. The court applied Articles 488(1)(5) and (8) and 496(1) of the Civil Procedure Code, ruling that the prior decisions lacked res judicata effect between these parties and did not interrupt prescription, and that the appeal did not demonstrate any material or procedural legal error.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 februarie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 31.07.2019 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. (actual Distribuţie Energie Oltenia S.A.) solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri morale în sumă de 720.000 euro, reprezentând prejudiciul moral cauzat reclamantei prin debranşarea ilegală a locuinţei de la reţeaua de energie electrică în perioada 12.02.2013-12.02.2014, respectiv 365 zile.
Prin sentinţa civilă nr. 111/2019 din 22 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, s-au respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtă prin întâmpinare şi s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
S-a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Distribuţie Energie Oltenia S.A. (fostă B.).
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel reclamanta A..
Prin decizia nr. 165/2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă la 03.06.2020, a fost respins apelul reclamantei, ca nefondat.
La 24.07.2020, reclamanta A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Gorj, pentru rejudecare pe fond.
În motivare, recurenta-reclamantă arată că instanţa de apel nu a observat că prescripţia dreptului material la acţiune s-a întrerupt de 3 ori, astfel:
- pârâta şi-a recunoscut culpa şi a rebranşat reclamanta la 23.11.2016, fiind incidente dispoziţiile art. 2541 alin. (3) C. civ.
- decizia nr. 807/2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, a statuat cu putere de lucru judecat că prescripţia începe de la 17.10.2017, când a fost pronunţată hotărârea civilă definitivă nr. 1621/2017, dosar nr. x/2016 al Tribunalului Gorj;
- Î.C.C.J., prin decizia nr. 2043/12.11.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a statuat că faptele de debranşare a locuinţei recurentei sunt ilicite; prescripţia va începe odată cu rămânerea definitivă a deciziei nr. 468/29.03.2018 a Curţii de Apel Craiova, menţinută de Înalta Curte; prescripţia nu începe odată cu faptul izvor ci începe de la data la care a rămas definitivă hotărârea judecătorească care s-a pronunţat asupra fondului şi a constatat ilegalitatea debranşării.
Arată recurenta-reclamantă că, deşi în dosarele la care a făcut referire, autor este soţul recurentei, aceasta este coproprietar al aceleiaşi locuinţe.
Totodată, arată că, urmare a debranşării, a avut probleme majore de sănătate, iar susţinerile instanţei în sensul că nu are aceleaşi drepturi ca şi ale soţului nu ar putea fi primite, întrucât ar fi încălcate drepturile fundamentale ale omului, prevăzute de C. civ. şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 25.09.2020, care nu a înţeles să formuleze întâmpinare.
La 13.01.2021, recurenta-reclamantă a depus la dosar "precizări complementare", prin care a invocat noi motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Astfel, învederează că a cunoscut autorul faptei ilicite la 23.11.2016, fiind îndeplinite cerinţele art. 2528 alin. (1) teza a II-a C. civ.
Prin urmare, apreciază că, prin admiterea excepţiei prescripţiei, instanţele devolutive au încălcat dispoziţiile acestui articol.
La 15.02.2021, intimata-pârâtă a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. este nefondat urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, raportat la dispoziţiile art. 487 alin. (1) teza I C. proc. civ., care dispun în sensul că "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs", instanţa supremă constată că motivele noi de recurs, depuse la dosar de recurenta-reclamantă, la 13.01.2021, au fost tardiv formulate. Prin urmare, acestea vor fi recalificate ca şi note scrise, iar analiza recursului va fi limitată la motivele expuse în memoriul din 24.07.2020.
Casarea unei hotărâri, conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Acest motiv de casare vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greşită a normei corespunzătoare situaţiei de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.
Recurenta-reclamantă susţine că hotărârea este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2541 alin. (3) C. civ., potrivit cărora, "dacă întreruperea prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, va începe o nouă prescripţie de acelaşi fel".
În dezvoltarea acestei critici, recurenta susţine că pârâta şi-ar fi recunoscut culpa şi, în mod voluntar, în seara zilei de 23.11.2016, ar fi rebranşat locuinţa recurentei la reţeaua de energie electrică.
În acest context, instanţa supremă reţine că, în realitate, recurenta urmăreşte reinterpretarea probatoriului, în vederea stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel cu privire la aprecierea culpei intimatei şi interpretarea voinţei reale a acesteia, în sensul de a se califica acţiunea de rebranşare ca reprezentând o recunoaştere a dreptului recurentei la despăgubiri.
Prin urmare, aceste critici vizează netemeinicia deciziei recurate, or recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Se reţine că recurenta-reclamantă invocă în mod formal dispoziţiile art. 2541 alin. (3) C. civ., întrucât, în realitate, urmăreşte o devoluare a fondului cauzei, cu ignorarea faptului că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie devolutivă şi căile extraordinare de atac.
Simpla nemulţumire a părţii asupra soluţiei instanţei de apel, care a menţinut raţionamentul primei instanţe, nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.
Sub un al doilea aspect, recurenta invocă încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 807/2019 din 16.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, prin care instanţa ar fi reţinut că prescripţia începe să curgă de la 17.10.2017, când a fost pronunţată hotărârea civilă nr. 1621/2017, în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj.
Cu titlu preliminar, fiind invocată încălcarea unor norme de procedură civilă, instanţa supremă apreciază că această critică se poate încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Din verificările instanţei a rezultat că, la originea dosarului nr. x/2019 se află cererea reclamantului C. privind obligarea pârâtei D. S.R.L. la plata de daune morale pentru prejudiciul creat de pârâtă în perioada 31.12.2015-04.03.2016, ca urmare a debranşării efectuate la 11-12.02.2013.
Art. 431 C. proc. civ. prevede că:
"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".
Cum obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei A. de obligare a pârâtei B. la plata de despăgubiri morale în sumă de 720.000 euro, reprezentând prejudiciul moral cauzat reclamantei prin debranşarea ilegală a locuinţei de la reţeaua de energie electrică în perioada 12.02.2013-12.02.2014, în mod corect a reţinut instanţa de apel că existenţei unei alte judecăţi, între alte persoane, finalizată cu decizia nr. 807/16.10.2019 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. x/2019, nu îi poate fi atribuit efectul întreruptiv de prescripţie, în condiţiile în care reclamanta A. nu a fost parte în respectivul dosar.
Se reţine că, prin decizia la care a făcut referire recurenta, nu au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţile prezentului proces, fără posibilitatea de a se statua diferit, ci Curtea de Apel Craiova a tranşat definitiv un alt litigiu între alte părţi, având un alt obiect şi o altă cauză, astfel că nu se pune problema menţinerii unei consecvenţe în judecată, în sensul că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre anterioară să nu fie contrazis printr-o altă hotărâre ulterioră.
Instanţa supremă constată că ultima critică a recurentei-reclamante, privind încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 2043 din 12.11.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, nu poate fi primită, întrucât a fost invocată pentru prima dată în calea de atac a recursului, fiind nesocotite dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de considerentele ce preced, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 165/2020 din 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2021.