Nullity of cassation appeal for direct filing with Supreme Court and failure to specify substantive legal grounds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the cassation appeal, leaving the appellate decision that dismissed the claimant's action intact. The dispute concerned a corporate manager's patrimonial liability for damages arising from alleged defective coordination and illegal payments, which the first instance had dismissed as statute-barred based on the expiration of the three-year limitation period. The court ruled that the appeal was null and void for two independent procedural reasons: first, the appeal was filed directly with the Supreme Court rather than with the appellate court of origin, violating absolute procedural norms; second, the appellant failed to articulate specific grounds of illegality regarding the violation of substantive law, instead offering only arguments on the facts and the subjective start date of the limitation period, which did not meet the statutory requirements for a cassation appeal. The decisive legal basis was the absolute nullity of procedural acts for non-compliance with filing jurisdiction and content requirements under Articles 174, 176, 486, 489, 490, and 496 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 152 din Legea nr. 31/1990, art. 1350 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 490 alin. (1) C. proc. civ, art. 174 alin. (2) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for direct filing with Supreme Court and failure to specify substantive legal grounds: , au fost invocate dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 31/1990, ale art. 1350 C. civ. şi prevederile contractului de mandat încheiat cu pârâta.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 februarie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17.05.2019 pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamanta COMPANIA DE APĂ OLT S.A. a solicitat, în contradictoriu cu A., angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei şi obligarea acesteia la plata următoarelor sume:
• 683.954,88 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea lucrărilor contractate de către Compania de Apă Olt S.A. cu Hidroserv şi valoarea lucrărilor subcontractate către Hidroserv Slatina cu B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L. şi Bazaltul S.R.L.;
• 82.088,00 RON, reprezentând plata nelegală de servicii juridice către E.;
• 351.678,14 RON, reprezentând penalităţi dividende neacordate în termen legal, calculate până la data de 30.11.2013;
• 337.216 RON, reprezentând penalităţi dividende neacordate în termen legal, calculate până la data de 30.09.2014;
• 3.923.124 RON, reprezentând stabilire valoare estimată a contractului de achiziţie publică cu nerespectarea prevederilor legale referitoare la justificarea preţurilor unitare din punctul de vedere al sursei care a stat la baza alegerii acestora şi efectuarea de plăţi nelegale;
• obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 31/1990, ale art. 1350 C. civ. şi prevederile contractului de mandat încheiat cu pârâta.
Prin încheierea nr. 12 din 5 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială funcţională a secţiei I Civile, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Olt.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019*, care, prin sentinţa nr. 15/2020 din 21 ianuarie 2020, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta A., a constatat prescris dreptul la acţiune şi a respins acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta COMPANIA DE APĂ OLT S.A. a declarat apel, solicitând casarea sentinţei şi pe fond, admiterea acţiunii.
Prin decizia nr. 296/2020 din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respinsă excepţia netimbrării apelului şi, totodată, a fost respins apelul declarat de reclamanta COMPANIA DE APĂ OLT S.A., ca nefondat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, la 19.08.2020, reclamanta COMPANIA DE APĂ OLT S.A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi pe fond, admiterea acţiunii.
În dezvoltarea motivului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că prejudiciile au fost produse ca urmare a coordonării defectuoase a întregii activităţi a pârâtei, în calitatea sa de director general, prejudiciile fiind stabilite prin rapoarte ale Curţii de Conturi, în baza cărora au fost emise Deciziile nr. 6/2014 şi nr. 7/2015.
Susţine recurenta că, prin formularea contestaţiei împotriva deciziilor emise de Curtea de Conturi, termenul de prescripţie de 3 ani curge de la momentul subiectiv al cunoaşterii pagubei de către apelantă, deoarece, abia de la data la care a rămas definitivă măsura dispusă de către Curtea de Conturi, prin pronunţarea deciziei nr. 3310/23.11.2016, respectiv a Deciziei nr. 2068/08.06.2016 a Curţii de Apel Craiova, se putea aprecia că aceasta a cunoscut producerea pagubei.
Recursul a fost comunicat intimatei la 02.10.2020, dar aceasta nu a depus întâmpinare.
Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, constată următoarele:
1. Potrivit art. 490 alin. (1) C. proc. civ., "recursul şi, dacă este cazul motivele de casare, se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii".
Nulitatea actului de procedură în cazul încălcării normei anterior citate este absolută, în sensul art. 174 alin. (2) C. proc. civ. şi necondiţionată de vătămare, în conformitate cu prevederile art. 176 pct. 6 C. proc. civ.
În aplicarea dispoziţiilor de mai sus, Înalta Curte constată că recursul a fost depus direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum o atestă dovezile de la dosarul de recurs, iar nu la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, respectiv Curtea de Apel Craiova.
2. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
În cererea de recurs formulată nu sunt dezvoltate motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Astfel, recurenta nu a indicat norma legală substanţială pretins încălcată, limitându-se să formuleze doar critici de netemeinicie care tind la stabilirea unei alte situaţii de fapt în privinţa momentului subiectiv al cunoaşterii pagubei.
3. Prin urmare, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, dând eficienţă prevederilor art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 499 C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA DE APĂ OLT S.A. împotriva deciziei nr. 296/2020 din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA DE APĂ OLT S.A. împotriva deciziei nr. 296/2020 din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2021.