Admissibility of revision for contradictory judgments where prior res judicata defense was expressly rejected in the challenged proceeding

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Deliberând asupra cererilor de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 916/30.01.2020 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2019, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A fost admisă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Sport Club Municipal Timişoara.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 74.332,8 RON reprezentând debit precum şi dobânda legală aferentă, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă a debitului.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.545,58 RON din care 2.632,58 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, 4.641 RON reprezentând onorariu de avocat şi 272 RON reprezentând cheltuieli de deplasare.

Prin cererea de apel înregistrată la data de 03.08.2020, pe rolul secţiei I-a Civilă a Tribunalului Timiş, apelantul-reclamant A., a solicitat admiterea apelului în sensul modificării în parte a sentinţei atacate ca fiind netemeinică şi nelegală, cu consecinţa obligării pârâtului la plata către reclamant a sumei de 34.776,46 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare conform raporturilor dintre profesionişti, datorată de la data scadenţei - 31.12.2015 - şi calculată până pe 11.06.2020 respectiv în continuare până la data achitării efective a debitului principal, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 916/30.01.2020 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. x/2019 a formulat cerere de apel şi apelantul-pârât Sport Club Municipal Timisoara prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinţei apelate, cu consecinţa respingerii cererii reclamantului, ca fiind, temeinică şi nelegală.

Prin decizia civilă nr. 890/18.05.2021, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019 a fost admis apelul formulat de apelantul-pârât Sport Club Municipal Timisoara, împotriva sentinţei civile nr. 916/30.01.2020 pronunţate de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimatul A.; s-a modificat în tot sentinţa apelată; s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Sport Club Municipal Timisoara; s-a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A..

Împotriva deciziei civile nr. 890/18.05.2021, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019 a declarat recurs A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei cu consecinţa respingerii apelului formulat de către Sport Club Municipal Timişoara şi obligarea acesteia la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentului litigiu, apreciind că hotărârea atacată este nelegală din prisma elementelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,7 şi 8 din C. proc. civ. .

Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, Î7 şi 8 C. proc. civ., a apărărilor formulate de intimată a înscrisurilor de la dosar, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 320/R din 25 octombrie 2021 a respins recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 890/18.05.2021, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul pârât Sport Club Municipal Timişoara.

Împotriva deciziei nr. 320/R din 25 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă A. a formulat două cereri de revizuire, una înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2019* la 25 noiembrie 2021 şi alta înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2021 la 02 decembrie 2021.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 8/R din 19 ianuarie 2022 a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 320/R/2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă la 31 ianuarie 2022, sub nr. x/2021, fiind repartizat completului de judecată C5.

Prin încheierea din 08 februarie 2022, pronunţată în dosar nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în temeiul art. 107 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecîtoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a înaintat dosarul completului de judecată C7 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, mai întâi învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2021, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu termen de judecată la 10.02.2022.

Faţă de existenţa dosarelor nr. x/2021 - înregistrat la 31 ianuarie 2022 şi nr. x/2021 - înregistrat la 2 decembrie 2021 pe rolul secţiei a II-a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu termen de judecată astăzi, 10 februarie 2022, cu acelaşi obiect (revizuire formulată împotriva deciziei nr. 320/R din 25 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019), privind aceleaşi părţi şi având aceeaşi cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat întrunite condiţiile de conexare prevăzute de dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., precum şi cele prevăzute de art. 107 alin. (1) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, motiv pentru care, prin încheierea din 10 februarie 2022 a conexat cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 320/R din 25 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, la dosarul nr. x/2021.

Motivele cererilor de revizuire:

În dezvoltarea motivului de revizuire, autorul căii extraordinare de atac arată că decizia supusă revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 492/R din 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara.

Revizuentul arată că îşi întemeiază cererile pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad, care încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În concret, prin decizia civilă nr. 890A/2021 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. x/2019 s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat stabilit prin considerentele deciziei civile nr. 429/R/12.06.2019 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. x/2018, respectiv prin sentinţa civilă nr. 1059/2019 a Tribunalului Timiş pronunţată în acelaşi dosar.

Arată astfel că prin sentinţa civilă nr. 1059/2019 a Tribunalului Timiş s-a reţinut că SCM Timişoara a preluat toate datoriile B., aspect confirmat prin decizia civilă nr. 429/R/12.06.2019 a Curţii de Apel Timişoara, care a validat raţionamentul instanţei de fond, stabilind că rezultă fără putinţă de tăgadă că SCM Timişoara şi-a asumat obligaţiile B. printr-un act juridic încheiat între părţi.

Rezultă fără putinţă de tăgadă că pârâta SCM Timişoara, înfiinţată prin HCLMT nr. 470/30.10.2015 încheind Acordul de asociere nr. 01/06.11.2015, deci la scurt timp de la înfiinţare cu B. şi, mai apoi, încheind Actul adiţional nr. x/12.05.2016 a preluat mai întât cu titlu de aport, participarea cu jucătorii necesari şi staful tehnic la îndeplinirea criteriului sportiv, iar ulterior, participarea cu susţinerea financiară a entităţii asociative create, asumându-şi obligaţiile pecuniare deţinute de B. faţă de FRB şi în raport cu terţii, precum şi reprezentarea noii Asociaţii, prin propria persoană.

În cosecinţă, prin decizia civilă nr. 890A/2021 a fost nesocotit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat stabilit prin hotărârile definitive pronunţate în dosarul nr. x/2018 constatând că SCM Timişoara nu ar fi preluat nicio datorie a B..

Revizuentul susţine că existenţa contrarietăţii de hotărâri judecătoreşti este evidentă, întrucât pe de o parte Curtea de Apel Timişoara stabileşte în dosarul nr. x/2018 că SCM Timişoara a preluat datoriile B., pentru ca mai apoi, Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019 să considere că SCM Timişoara nu a preluat nicio datorie de la B..

Tot raţionamentul Curţii de Apel din decizia 890/2021 în sensul respingerii cererii de recurs este întemeiat pe un aspect care a fost tranşat în mod definitiv în dosarul nr. x/2018 anume că SCM Timişoara a preluat toate datoriile B.. Asupra acestui aspect Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019 nu putea să reţină o altă situaţie juridică decât cea tranşată în mod definitiv prin dosarul nr. x/2018.

Revizuentul susţine că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea prezentului motiv de revizuire, fiind vorba de două hotărâri potrivnice, pronunţate cu privire la aceeaşi pricină, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, fiind pronunţate în dosare diferite, respectiv se solicită anularea celei de a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Revizuentul face trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv decizia civilă nr. 4100/2018 a secţiei I Civile, prin care s-a reţinut că în ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu este necesară existenţa triplei identităţi.

De asemenea, face trimitere la jurisprudenţa Tribunalului Bucureşti şi a Curţii Constituţionale, pentru a demonstra că o situaţie tranşată printr-o hotărâre definitivă nu poate fi analizată într-un mod diferit ulterior, deoarece o astfel de situaţie ar fi echivalentă cu o insecuritate a raporturilor juridice, dar şi a circuitului civil.

Pentru aceste considerente, revizuentul solicită încuviinţarea cererilor de revizuire, anularea deciziei civile nr. 320/R/2021 a Curţii de Apel Timişoara şi trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a constatării încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat stabilit prin decizia civilă nr. 429/R/12.06.2019 a Curţii de Apel Timişoara.

Intimata Sport Club Municipal Timişoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire şi în subsidiar ca netemeinică şi nelegală.

Examinând cererile de revizuire conexe deduse judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, revizuentul a solicitat instanţei anularea deciziei civile nr. 320/R din 25 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că aceasta este potrivnică şi încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 429/R din 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile expres cerute de lege.

Revizuenta arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive pronunţate, cu privire la aceeaşi pricină, având acelaşi obiect şi cauză, hotărârile fiind pronunţate în dosare diferite, cea de a doua hotărâre fiind pronunţată cu încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentului nu a fost determinat de existenţa unei hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea acestuia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, spre deosebire de soluţia pronunţată de aceeaşi instanţă într-o altă cauză similară.

Totodată, una dintre condiţiile de admisibilitate este aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei. Dacă instanţa sesizată cu cea de-a doua acţiune a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acţiuni.

În litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Timişoara, examinând recursul formulat de reclamantul A., a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate prin decizia civilă nr. 429/R din 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Curtea de Apel Timişoara a analizat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant, prin care a susţinut că instanţa de apel avea obligaţia procedurală de a lua act de cele statuate prin hotărârile tribunalului arbitral baschetbalistic, din perspectiva puterii de lucru judecat, dat şi ulterior a autorităţii de lucru judecat rezultată din aceleaşi hotărâri, recunoscute de instanţele din România şi care cel puţin sub aspectul solidarităţii ar fi produs efecte şi ar fi condus la admiterea acţiunii.

În acest context, s-a arătat în privinţa icidenţei pct. 7 al art. 488 că, spre deosebire de cele statuate de instanţa arbitrală, în prezentul litigiu acţiunea a fost demarată de către reclamant pe calea unei acţiuni întemeiate pe art. 1270 C. civ. privind forţa obligatorie a contractului şi art. 1350 C. civ. privitor la răspunderea contractuală în principal.

În ceea ce priveşte preluarea datoriei de către intimată, s-a reţinut faptul că aceasta presupune existenţa unei convenţii, asumate de acestea şi din această perspectivă instanţa de control judiciar nu a reţinut ca fiind dovedită şi opozabilă pârâtei.

Instanţa de recurs a concluzionat în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele impuse de această construcţie, în raport de prevederile art. 430 C. proc. civ.

Aşadar, în cel de-al doilea litigiu a fost analizată autoritatea de lucru judecat a deciziei invocate, astfel încât părţile în cauză nu o mai pot reitera pe calea revizuirii, pentru că se opune principiul autorităţii lucrului judecat, care garantează respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, în mod expres consacrat, atât în doctrina şi practica judiciară a instanţelor naţionale, cât şi în jurisprudenţa europeană, motiv pentru care revizuirea apare ca inadmisibilă din această perspectivă.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibile cererile de revizuire conexe formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 320/R din 25 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civil, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile cererile de revizuire conexe formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 320/R din 25 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata SPORT CLUB MUNICIPAL TIMIŞOARA.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2022.