Pension recalculation appeal annulled for failing to state statutory cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată la 25 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII HUNEDOARA, solicitând să fie obligată pârâta, în temeiul art. 1691 alin. (1)-(5) din Legea nr. 263/2010, să efectueze recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, drepturi ce urmează a fi acordate începând cu data de 01.01.2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 426/2018 din 24 aprilie 2018, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis acţiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara şi în consecinţă: a obligat pe pârâtă să-i recalculeze reclamantului drepturile de pensie în temeiul art. 1691 alin. (1)-(5) din Legea nr. 263/2010 şi să determine punctajul mediu anual cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 01.01.2016; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului diferenţele de pensie astfel rezultate, începând cu aceeaşi dată; a obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 700 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei primei instanţe, a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, solicitând admiterea apelului şi anularea hotărârii atacate în vederea respingerii în totalitate a acţiunii reclamantului, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2073/2019 din 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis, ca fondat, apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 426/24.04.2018 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2018, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara şi a respins cererea intimatului reclamant A. având ca obiect obligarea apelantei pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara la plata cheltuielilor de judecată; a respins în fond cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul intimatului A. de intervenienta accesorie B..

Împotriva deciziei civile nr. 2073/2019 din 4 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, A. a formulat contestaţie în anulare.

Prin decizia civilă nr. 149/2021 din 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2073/2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2018.

La 1 februarie 2021, împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, contestatorul A. a declarat recurs, prin care a solicitat anularea deciziei recurate şi rejudecarea contestaţiei în anulare.

În motivare, recurentul susţine, în esenţă, că, la termenul din 5 martie 2020, a depus o cerere de suspendare a contestaţiei în anulare formulate împotriva hotărârii civile nr. 2073 din 4 decembrie 2019, justificată cu documente (memoriul pentru recurs în interesul legii la Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi la Ministerul Justiţiei), însă la acel termen, Curtea de Apel Alba Iulia a pronunţat o încheiere de suspendare pentru neparticiparea părţilor şi necomunicarea judecăţii în lipsă.

Arată că în data de 23 noiembrie 2020 a primit citaţia emisă în data de 13 noiembrie 2020 de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, prin care i s-a comunicat termenul de 28.01.2021 de prezentare în faţa instanţei, în calitate de contestator-reclamant, în proces cu Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, în calitate de intimată-pârâtă, pentru contestaţia în anulare repusă pe rol şi discutarea excepţiei perimării.

Recurentul susţine că a respectat articolul 506 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, nu a depăşit un an pentru a depune contestaţia în anulare de la data când Hotărârea civilă nr. 2073/04.12.2019 a rămas definitivă. A solicitat şi judecarea cauzei în lipsă.

La 4 februarie 2021, recurentul a depus o completare a motivelor de recurs, arătând că la curtea de apel a participat fără avocat şi a crezut că la termenul din 5.03.2020 pricina a fost suspendată ca urmare a cererii pe care a depus-o pentru acel termen, fără a înţelege că suspendarea judecăţii s-a făcut în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la "o nouă stăruinţă a părţilor".

Astfel, arată că nu a avut cunoştinţă de faptul că "stăruinţa părţilor" este limitată de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. la 6 luni, deoarece în comunicarea încheierii din 05.03.2020, instanţa a omis să precizeze acest aspect, în conformitate cu art. 233 alin. (1) lit. j) şi k) C. proc. civ., în ceea ce priveşte cuprinsul încheierii de şedinţă. Totodată, încheierea din 05.03.2020 i-a fost comunicată la domiciliu la data de 24.03.2020, în perioada "stării de urgenţă" şi nu a ştiut nici faptul că în această perioadă au fost suspendate cauzele.

În drept, recurentul a invocat art. 5 alin. (3), art. 6 şi art. 233 alin. (1) lit. j) şi k) C. proc. civ.

Intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII HUNEDOARA a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor formulate de intimată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în opinia raportorului, soluţia preconizată fiind aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 octombrie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a pus în vedere acestora că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării, asupra raportului întocmit.

Recurentul A. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, precizând că susţinerile sale pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de pct. 5 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurentul A. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept precizate prin punctul de vedere la raportul întocmit în cauză (art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că recurentul a precizat formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (pct. 5); respectiv, când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (pct. 8), fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei atacate, care formează obiectul prezentului recurs, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată (de constatare a perimării contestaţiei în anulare) şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurent constă, practic, în indicarea obiectului cererii de chemare în judecată şi o succintă prezentare a situaţie de fapt, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei atacate.

Astfel, simpla nemulţumire a recurentului cu privire la soluţia pronunţată, fără a formula critici de nelegalitate la adresa hotărârii care formează obiectul prezentului recurs, nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, împrejurarea că recurentul nu a cunoscut dispoziţiile legale incidente în cauză nu constituie o critică de nelegalitate a hotărârii, întrucât legile, indiferent de forma lor (lege, Ordonanţă a Guvernului, Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului etc.) sunt prezumate în mod absolut că sunt cunoscute de toţi cetăţenii, astfel că nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii (nemo censetur ignorare legem).

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 28 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 28 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2022.