Military Pension Recalculation Claim Fails as Constitutionality Challenge to O.U.G. 59/2017 Held Inadmissible

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat obligarea acesteia la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, prin aplicarea sporului aferent Semnului Onorific "În Serviciul Patriei, după determinarea cuantumului pensiei potrivit art. 60 din Legea nr. 223/2015, precum şi la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului prin aplicarea sporului de 9% privind pensia suplimentară la cuantumul pensiei stabilite conform art. 28 din Legea nr. 223/2015; obligarea pârâtei la plata diferenţelor de pensie rezultate ca urmare a recalculării indicată la pct. 1, începând cu data de 29 mai 2020 şi până la data plăţii efective a acestora; obligarea la plata dobânzii legale aferente, începând cu data de 29 mai 2020 şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 884 din 15 aprilie 2021, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A. prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei şi admiterea acţiunii.

În cursul judecării apelului, reclamantul A. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate, în principal a O.U.G. nr. 59/2017, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, iar, în subsidiar, a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale prin decizia civilă nr. 723/2021 din 05 octombrie 2021 a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa, în raport de art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României.

A admis cererea formulată de apelantul A. şi în consecinţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu în raport de art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1), art. 16 alin. (1) din Constituţia României.

În temeiul art. 413 pct. 2 a respins cererea de suspendare a soluţionării prezentei cauze până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

A respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 844 din 15 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care a păstrat-o.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017 în integralitatea sa, instanţa de apel a reţinut că excepţia verifică condiţia obiectului sesizării, însă nu verifică condiţia legăturii suficiente şi determinante cu fondul cauzei.

Astfel, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017 nu conduce la dezlegarea apelului care priveşte în esenţa sa modalitatea de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite prin aplicarea sporului aferent Semnului onorific "În Serviciul Patriei, " precum şi a drepturilor de pensie cuvenite prin aplicarea sporului de 9% privind pensia suplimentară în temeiul Legii nr. 223/2015.

Prevederile art. I-VI, VII pct. 1,2, VIII-X din O.U.G. nr. 59/2017 nu au legătură cu prezenta cauză, iar faptul că apelantul a invocat un viciu de neconstituţionalitate ce afectează ordonanţa în integralitatea sa nu este de natură a conduce la o altă concluzie judiciară.

În esenţă, Curtea a constatat că sesizarea Curţii Constituţionale poate viza doar textele direct aplicabile la cererea concretă dedusă judecăţii, motiv pentru care a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa.

În motivarea căii de atac, recurentul a invocat faptul că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

Referitor la invocarea aplicării greşite a dispoziţiilor legale, recurentul arată că, întrucât a solicitat Curţii Constituţionale să exercite controlul constituţionalităţii unor prevederi legale care sunt în vigoare, nu au fost declarate neconstituţionale şi sunt în legătură cu cauza, motivarea din cuprinsul deciziei atacate în sensul că, excepţia nu verifică condiţia legăturii suficiente şi determinante cu fondul cauzei, este nelegală.

În ceea ce priveşte prima condiţie de admisibilitate, respectiv aceea ca excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti este evidentă îndeplinirea acesteia, excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017 fiind invocată în cadrul fazei de apel a dosarului înregistrat sub nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi.

A doua condiţie de admisibilitate este îndeplinită, la momentul invocării excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017, acest act normativ era în vigoare, producându-şi efectele.

Recurentul apreciază că şi cea de a treia condiţie privind aceea ca norma vizată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale este la rândul ei îndeplinită.

Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa instanţei de judecată sesizată cu soluţionarea cauzei civile privind pretenţiile recurentului de a i se emite o nouă decizie de pensionare în care să fie eliminată plafonarea stabilită de O.U.G. nr. 59/2017.

Prin întâmpinările depuse de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, aceasta a invocat că drept urmare a modificării intervenite prin dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2017, apelantul nu poate încasa o pensie militară netă mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul a pensiei.

Recurentul susţine că la momentul la care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, în faza procesuală a apelului, unica posibilitate de a mai beneficia în mod real de cele două sporuri era aceea ca dispoziţiile care au modificat Legea nr. 223/2015 cu privire la modalitatea de stabilire a pensiei militare de stat să fie declarate neconstituţionale.

Dacă O.U.G. nr. 59/2017 ar fi declarată neconstituţională, în ansamblul ei, atunci ar deveni inaplicabilă modificarea adusă art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi prin urmare, recurentul ar putea beneficia de încasarea efectivă a contravalorii sporurilor aferente semnului onorific şi a pensiei suplimentare de 9%.

Recurentul mai face trimitere la decizia nr. 16/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii, care prezintă relevanţă în soluţionarea prezentei cauze.

În consecinţă, solicită să se constate că norma vizată de excepţie are o strânsă legătură cu soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, recurentul susţine că O.U.G. nr. 59/2017 încalcă dispoziţiile consacrate de art. 79 alin. (1), raportat la art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.

În lumina acestor considerente, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii pronunţate de Curtea de Apel Iaşi la 05 octombrie 2021 şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, urmând ca în urma analizării acesteia, să se statueze dacă dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul ei, sunt neconstituţionale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul din perspectiva criticilor formulate îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ, respectiv excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă; excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; excepţia să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, are loc verificarea condiţiilor sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a unui act normativ sau de control al conformităţii legale al acestuia cu prevederile Constituţiei României.

Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, excepţia trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată trebuie să analizeze, implicit, eficienţa folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Prin excepţia de neconstituţionalitate formulată, petentul a arătat că prin cererea de apel a criticat modalitatea de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite prin aplicarea sporului aferent Semnului onorific "În Serviciul Patriei, precum şi a drepturilor de pensie cuvenite prin aplicarea sporului de 9% privind pensia suplimentară în temeiul Legii nr. 223/2015.

Recurentul a criticat faptul că soluţia de respingere a cererii de sesizare este nelegală, întrucât norma vizată are legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul că în situaţia în care O.U.G nr. 59/2017 ar fi declarată neconstituţională, în ansamblul ei, atunci ar deveni inaplicabilă modificarea adusă de art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi prin urmare reclamantul ar putea beneficia de încasarea efectivă a contravalorii sporurilor aferente semnului onorific şi a pensiei suplimentare de 9%.

Dispoziţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât vizează verificarea a posteriori a conformităţii O.U.G. nr. 59/2017 cu prevederile Constituţiei, s-a făcut în cadrul verificării condiţiilor de admisibilitate, în mod special cu privire la îndeplinirea condiţiei ca sesizarea să aibă în vedere un control concret şi efectiv al textelor legale aplicabile la cererea dedusă judecăţii.

Această condiţie este esenţială pentru justificarea admiterii de către instanţa de judecată a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, altfel sesizarea ar constitui o problemă de interpretare a priori a legii, atribuţie care nu intră în competenţa instanţelor judecătoreşti.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, instanţa de contencios constituţional este chemată să verifice ex post compatibilitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei sau unor dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, cu prevederile şi principiile de ordin constituţional.

Or, prin susţinerile recurentului nu este relevată incompatibilitatea actului normativ care formează obiectul sesizării cu prevederile şi principiile de ordin constituţional, ci este propusă declararea ca neconstituţională a unei orodnanţe de urgenţă în întregul ei, pentru ca reclamantul să beneficieze de încasarea efectivă a contravalorii sporurilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, printre motivele de casare invocate regăsindu-se şi cel referitor la competenţa de avizare a proiectelor de acte normative ce revine Consiliului Legislativ.

În consecinţă, întrucât cererea recurentului vizează o chestiune de efectuare a unui control abstract şi general al conformităţii dispoziţiilor legale cu prevederile Constituţiei ori chiar unul apriori, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate ca, excepţia să aibă legătură suficientă şi determinantă cu fondul cauzei, motiv pentru care sunt nefondate criticile care privesc aplicarea greşită a legii.

În ceea ce priveşte motivele invocate de recurent în susţinerea încălcării principiului legalităţii în raport cu nerespectarea dispoziţiilor constituţionale şi legale referitoare la neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său, Înalta Curte reţine că în raport de constatarea legalităţii soluţiei privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, acestea nu pot fi analizate.

Drept urmare, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A., cu privire la decizia civilă nr. 723/2021 din 05 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 723/2021 din 05 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata CASA de PENSII SECTORIALĂ a M.A.I.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2021.