Shareholders' recusal challenge rejected; company's appeal over annulled meeting resolution fails.

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 87/2020 din 01 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A..

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., aşa cum a fost precizată şi a fost constatată nulitatea absolută a hotărârilor AGEA B. S.A. din 14.01.2020.

S-a dispus radierea acestor hotărâri din evidenţele ORC la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi s-a respins capătul de cerere privind anularea actelor subsecvente emise în baza acestei hotărâri, fiind obligată pârâta la plata sumei de 20 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 87/2020 din 01 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă a declarat apel pârâta B. S.A.

La data de 04.11.2020 pârâta B. S.A. a depus la dosar o cerere de sesizare a Înaltei Curţi în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la modul de interpretare a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 123 alin. (3) şi art. 177 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

La data de 04.11.2020 pârâta B. S.A. a depus la dosar o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2), art. 123 alin. (3) şi art. 177 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, în raport de art. 21 alin. (3) şi art. 44 alin. (1) din Constituţia României.

Prin încheierea din 02.12.2020 Curtea a admis sesizarea şi a sesizat Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2), art. 123 alin. (3) şi art. 177 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, în raport de art. 21 alin. (3) şi art. 44 alin. (1) din Constituţia României.

În şedinţa de judecată din data de 18 noiembrie 2020, B. S.A. a formulat oral cerere de recuzare a judecătorilor C. şi D., membrii ai completului de judecată CIA-comercial, investit cu judecarea apelului declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei nr. 59/2020 din 02 iunie 2020 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020 (în realitate sentinţa nr. 87/2020 din 01 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă în dosar nr. x/2020)

La data de 20 noiembrie 2020, B. S.A. a depus în scris cererea de recuzare motivată, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 80 din 26 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă a respins cererea de recuzare a completului CIA comercial, format din judecătorii D. şi C., învestit cu soluţionarea apelului declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei nr. 59/2020 din 02 iunie 2020 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerţului Gorj şi intimatul reclamant A., având ca obiect acţiune în anulare a hotărârii A.G.A.

Prin decizia nr. 604/2020 din 03 decembrie 2020 Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la modul de interpretare a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 123 alin. (3) şi art. 177 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

A respins apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei nr. 87/2020 din 01 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2020.

La data de 15 decembrie 2020, în cadrul termenului legal, pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 80 din 26 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea tuturor actelor de procedură efectuate după data recuzării, inclusiv încheierea din 26.11.2020 şi decizia nr. 604/03.12.2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru continuarea judecăţii începând cu data formulării cererii de recuzare.

În fapt, recurenta a arătat că prin acţiunea introductivă reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 14.01.2020.

Prin sentinţa de fond, instanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, a admis capătul de cerere privind constatarea nulităţii hotărârii AGEA B. S.A. din 14.01.2020 şi a dispus radierea hotărârii din evidenţele ORC la data rămânerii definitive a hotărârii.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a formulat apel, repartizat spre soluţionare aceluiaşi complet care a soluţionat la data de 04.11.2020 dosarul nr. x/2020 având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGA din 09.12.2019 a cărei legalitate a fost criticată prin prisma aceloraşi motive invocate ca şi în cazul hotărârii AGEA din 14.01.2020 ce face obiectul prezentei cauze.

La termenul de judecată din 18 noiembrie 2020, instanţa a respins toate cererile formulate de pârâtă, şi a rămas în pronunţare asupra fondului apelului, dispunând doar amânarea pronunţării. Ulterior a respins cererea de recuzare şi apelul formulat de pârâtă, soluţie previzibilă, în contextul respingerii cererii de recuzare, având în vedere faptul că acelaşi complet s-a pronunţat anterior asupra aceloraşi chestiuni litigioase în dosarul nr. x/2020, având ca obiect apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 59 din 02 iunie 2020 prin care Tribunalul Gorj a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGOA din 09.12.2019.

Motivele de apel invocate în dosarul nr. x/2020 sunt identice celor invocate în prezenta cauză, având în vedere că prin sentinţa 59/2020 s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA din 09.12.2019 prin prisma aceloraşi argumente reţinute şi în privinţa hotărârii AGEA din 14.01.2020.

Prin decizia nr. 557 din 04.11.2020, acelaşi complet investit cu soluţionarea apelului dedus judecăţii a respins cererea de sesizare a ICCJ precum şi apelul formulat de pârâtă ca nefondat.

Nu în ultimul rând, recurenta menţionează că atitudinea de adversitate faţă de pârâtă a celor doi magistraţi este cauzată şi de plângerile disciplinare formulate împotriva acestora cu privire la soluţionarea unor alte dosare în care pârâta a avut calitatea de parte.

În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Recurenta susţine că încheierea de recuzare este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. potrivit cărora judecătorul este incompatibil atunci când există alte elemente care nasc în mod neîntemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Legiuitorul nu a menţionat expres care sunt cazurile care s-ar încadra la acest motiv de incompatibilitate, tocmai pentru a lărgi sfera situaţiilor care ar putea să ştirbească din imparţialitatea judecătorilor, dând astfel pe deplin eficienţă principiilor de bază care cârmuiesc orice proces civil, respectiv imparţialitatea şi independenţa judecătorilor investiţi cu soluţionarea cauzei respective.

Recurenta face trimitere şi la art. 6 din CEDO care prevede expres că pentru garantarea drepturilor la un proces echitabil, tribunalul trebuie să fie independent şi imparţial.

Faptul că membrii completului CIA investit cu soluţionarea prezentului apel au soluţionat între aceleaşi părţi aceleaşi chestiuni litigioase privind cererea de sesizare a ICCJ calitatea procesuală activă a reclamantului A., precum şi motivul de nulitate absolută a hotărârii AGA constând în pretinsa încălcare a art. 117 din Legea nr. 31/1990 faţă de pretinsa viciere a procedurii de convocare a adunării generale într-un alt dosar anterior, reprezintă fără putere de tăgadă un aspect care naşte în mod neîntemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

În ambele cazuri reclamantul a invocat, iar instanţa a reţinut că acesta ar avea calitate procesuală activă/interes, întrucât figurează în registrul acţionarilor la data de 05.02.2018, înlăturându-se astfel toate susţinerile pârâtei, în sensul că relevantă pentru verificarea calităţii de acţionar este data de referinţă stabilită pentru adunarea generală, conform art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care prevede expres că acţionarii îndreptăţiţi să participe şi să voteze în cadrul adunării generale sunt doar cei înscrişi în evidenţele societăţii la data de referinţă stabilită pentru adunarea generală.

Prin urmare, prin soluţionarea apelului în dosarul nr. x/2020 d-na judecător D. şi dl. Judecător C. şi-au spus deja părerea cu privire atât la soluţionarea cererii de sesizare a ICCJ cât şi la fondul apelului, de vreme ce aceste chestiuni au fost identice celor deja tranşate în dosarul anterior soluţionat.

Raţionamentul completului care a respins cererea de recuzare încalcă normele de drept material prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., de vreme ce anterior completul CIA îşi formase deja convingerea cu privire la dezlegarea unei chestiuni litigioase de natură a influenţa soluţionarea prezentului apel.

Formarea unei convingeri anterioare asupra aceleiaşi probleme asupra căreia instanţa este chemată să se pronunţe ulterior, corespunde întocmai ipotezei în care judecătorul şi-a spus anterior părerea cu privire la cauză, acesta nemaiputând prezenta garanţia deplină a imparţialităţii judecării cauzei.

Motivul de incompatibilitate, arată recurenta, vizează o dezlegare concretă a unei aceleiaşi chestiuni litigioase între părţi.

Sub al doilea aspect, nelegalitatea încheierii este criticată şi din punct de vedere al faptului că cererea de recuzare a fost soluţionată fără a se avea în vedere şi a se analiza cel de-al doilea motiv de incompatibilitate invocat, respectiv plângerile disciplinare formulate de pârâtă împotriva celor doi magistraţi, faţă de modul în care au soluţionat anterior alte două dosare, prin care pârâta a solicitat să se dispună prin rezoluţie sesizarea secţiei pentru judecători în materie disciplinară în baza art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor pentru vădită neglijenţă sau rea-credinţă în ceea ce priveşte soluţionarea apelului.

În motivare nu se face vorbire despre acest aspect, deşi formularea unor plângeri disciplinare ridică puternice suspiciuni cu privire la imparţialitatea acestora în judecarea prezentului apel, care rezultă din respingerea în mod automat a tuturor cererilor formulate.

Modalitatea în care instanţa a procedat la termenul din data de 18.11.2020 în contextul în care aceasta îşi spusese anterior părerea cu privire la chestiunile deduse judecăţii prin soluţionarea unui alt dosar la data de 04.11.2020, culminând cu respingerea apelului ca nefondat, luând în considerare şi plângerile/demersurile formulate de pârâtă împotriva celor doi magistraţi, nu poate conduce decât la concluzia că soluţia pronunţată este rezultatul lipsei de imparţialitate şi obiectivitate al acestora.

Pentru aceste motive, recurenta apreciază că se impune admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

În mod expres, recurenta a invocat ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., text de lege potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

A susţinut autoarea căii de atac că instanţa, cu încălcarea art. 42 alin. (1) lit. pct). 13 C. proc. civ., a respins cererea de recuzare, rezumându-se la a reţine doar că nu sunt îndeplinite cerinţele textului menţionat, având în vedere faptul că motivele invocate de petentă nu constituie motiv de incompatibilitate.

Examinarea încheierii atacate conduce Înalta Curte spre concluzia că instanţa a explicat raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, reţinând că, prin faptul că anterior judecătorii au soluţionat o altă cauză, iar anumite probleme de dept, din punct de vedere al petentei ar fi similare cu cele ce trebuie analizate în prezenta cauză, judecătorii recuzaţi nu au devenit incompatibili, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., să judece apelul pendinte.

Conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Înalta Curte constată că prin decizia civilă nr. 557/04.11.2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2020 (de completul de judecată din care au făcut parte judecătorii recuzaţi), instanţa a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie precum şi apelul formulat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 59/02.06.2020 ca fiind nefondat.

Având în vedere obiectul celor două dosare, prin prisma cărora judecătorii recuzaţi au avut a se pronunţa, în cadrul apelului, în mod judicios s-a reţinut prin încheierea atacată că nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., de vreme ce motivele invocate de petentă nu pot fi înacadrate în dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Nu se poate susţine cu temei că judecătorul care s-a pronunţat asupra unei probleme de drept similare, în opinia recurentei, este incompatibil, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., a se pronunţa într-o speţă care se poartă între aceleaşi părţi, în condiţiile în care, normele care reglementează incompatibilitatea sunt de ordine publică, fiind de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi deci extinse prin analogie la alte situaţii.

Din textul art. 47 (1) C. proc. civ. se reţine că ceea ce trebuie dovedit pentru includerea ipotezei în acest caz de incompatibilitate este, aşa cum rezultă din interpretarea literală a textului de lege - existenţa unor elemente care ar putea naşte îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei. Cu alte cuvinte trebuie dovedită existenţa unor elemente obiective (fapte ale instanţei) care pot naşte într-o parte procesuală sentimentul că instanţa nu ar judeca cu imparţialitate. Aceste elemente obiective ar trebui să aibă legătură directă sau indirectă cu pricina dedusă judecăţii.

În situaţia din dosarul nr. x/2020, recurenta B. S.A. care a formulat cererea de recuzare, întemeiată pe art. 42 pct. 13 C. proc. civ. s-a referit la două elemente regăsite în decizia civilă nr. 557/04.11.2020 pronunţată de acelaşi complet într-un cauză având obiect similar, care au constat în (i) respingerea cererii de sesizare a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi (ii) respingerea apelului formulat de pârâta B. S.A. şi (iii) formularea unor plângeri disciplinare împotriva celor doi magistraţi.

Înalta Curte apreciază că cele trei elemente nu reprezintă motive obiective şi suficiente pentru a-i induce părţii procesuale îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, constatând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 42 pct. (13) din C. proc. civ., în mod just fiind respinsă cererea de recuzare formulată.

În concluzie este greu de susţinut că judecătorii au devenit imparţiali doar pentru că au pronunţat o soluţie defavorabilă recurentei, coroborat cu atitudinea acesteia privind formularea unor plângeri disciplinare. În concluzie, doar faptul că judecătorii recuzaţi au respins dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Craiova nu poate constitui în sine un motiv de incompatibilitate.

Aşa fiind, este neîntemeiată critica recurentei potrivit căreia judecătorii recuzaţi în cadrul apelului se află în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, criticile invocate de recurentă nu justifică măsura casării încheierii atacate, aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii nr. 80 din 26 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimatul-pârât OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI de pe lângă TRIBUNALUL GORJ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2021.