Struck-off company lacks legal capacity; bankruptcy closure appeal quashed for inadmissibility.

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Brăila la 21.03.2019 sub nr. x/2019 reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. a chemat în judecată pe pârâta C. S.R.L. pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se constate nelegalitatea denunţării unilaterale a contractelor de distribuţie şi servire pentru brandurile D., E. şi F. încheiate între părţi şi să fie obligată pârâta la plata contravalorii prejudiciului suferit ca urmare a denunţării contractelor.

Tribunalul Brăila, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 259/FCA/2019 din 25 iunie 2019 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 3302/13.11.2020 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă s-au respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, ca neîntemeiate; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL şi prin administrator special G., prin care a solicitat anularea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe; cu cheltuieli de judecată.

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare şi apel incident.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului, arătând că apelanta şi-a precizat în mod expres acţiunea exclusiv la răspunderea contractuală, însă aceasta nu este parte în raportul juridic obligaţional rezultat din contractul de distribuţie încheiat între C. şi A. S.R.L., societate radiată în procedura insolvenţei. S-a arătat că nu au aplicabilitate în cauză prevederile art. 237 din Legea nr. 31/1990, deoarece lichidarea societăţii A. a avut loc în procedura insolvenţei şi că apelanta nu este continuatoarea în drepturi a acestei societăţi, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

Prin apelul incident declarat împotriva încheierilor de şedinţă din datele de 28.07.2020 şi 06.08.2020, s-a solicitat ca, în ipoteza admiterii apelului principal, să se dispună anularea soluţiei în ceea ce priveşte exceptarea de la plata taxei judiciare de timbru şi să se dispună obligarea apelantei la achitarea taxei în raport de valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, având în vedere că litigiul de faţă este unul de drept comun, nefiind circumscris ipotezei prevăzute de art. 115 din Legea nr. 85/2014.

Examinând sentinţa civilă apelată prin prisma criticilor invocate prin cererea de apel, conform art. 479 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, prin decizia civilă nr. 727/A/2021 din 21 aprilie 2021 a respins apelul principal declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator special G. şi prin lichidator judiciar B. SPRL, împotriva sentinţei civile nr. 3302/13.11.2020 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în contradictoriu cu apelanta-pârâtă C. S.R.L., ca nefondat.

A respins apelul incident declarat de apelanta-pârâtă C. S.R.L. împotriva încheierii din data de 28.07.2020, a încheierii din data de 06.08.2020 şi a sentinţei civile nr. 3302/13.11.2020 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în contradictoriu cu apelanta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL, ca rămas fără obiect.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantă A. S.R.L., prin administrator special G. şi prin lichidator judiciar B. SPRL, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea spre rejudecare, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta-reclamantă a apreciat că în mod greşit instanţa de apel a menţinut soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

În combaterea recursului, intimata-pârâtă C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 17 noiembrie 2021, fostul lichidator judiciar B. SPRL al debitoarei A. S.R.L. a învederat instanţei că prin sentinţa civilă nr. 204/01.06.2021 pronunţată în dosarul de faliment nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Brăila, publicată în BPI nr. 12016/08.07.2021, a fost dispusă închiderea procedurii de faliment faţă de debitoarea A. S.R.L..

. Cu întâietate, la termenul de judecată de la 16 februarie 2021, Înalta Curte a luat în examinare excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a societăţii recurente, invocată din oficiu, iar la temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a reţinut:

Prin sentinţa civilă nr. 204/01.06.2021 pronunţată în dosarul de faliment nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Brăila, instanţa de judecata a dispus închiderea procedurii insolventei fata de debitoarea A. S.R.L., descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri ori responsabilităţi fata de procedura, si radierea debitoarei din Oficiul Registrului Comerţului, notificând aceasta instituţie pentru efectuarea menţiunii corespunzătoare.

Sentinţa civila nr. 204/01.07.2021 pronunţata in dosarul cu nr. x/2016 ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a rămas definitiva, prin neapelare.

În speţă, recurenta-reclamantă este o societate comercială înfiinţată în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi supusă înregistrării în registrul comerţului conform Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Această societate şi-a încetat existenţa ca urmare a radierii ei din registrul comerţului în urma desfăşurării procedurii insolvenţei.

Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual. În acest sens, art. 56 alin. (1) C. proc. civ. prevede că orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.

În cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosinţă începe, potrivit art. 205 din C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009, de la data înregistrării lor şi durează atâta timp cât persoana juridică se află în fiinţă.

Art. 244 din acelaşi act normativ prevede că persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulităţii, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege, iar conform art. 251, persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise, astfel că se impune admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţa a societăţii recurente-reclamante şi respingerea recursului declarat de reclamantă ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

În concluzie, întrucât pârâta nu mai este în fiinţă ca persoană juridică, Înalta Curte va admite excepţia şi va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 727 A/2021 din 21 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 727 A/2021 din 21 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L. ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2021.