RCA Insurance Liability: Exclusion of General Civil Code Periodic Damages and Application of Common Fault in Moral Damage Quantification

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 19 septembrie 2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. ŞI H., în contradictoriu cu pârâta I. S.A., au solicitat instanţei obligarea acesteia la plata următoarelor sume:

1. Pentru reclamanta A. (victimă directă şi indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017):

- 4.600 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea autoturismului marca x, avariat total în accidentul rutier din 14.10.2017;

- 20.000 RON cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul material suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru recuperarea sa psiho-fizică (operaţii, medicamente, fizioterapie, transport către unităţile spitaliceşti şi de recuperare);

- 600.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017;

- 30.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea şi ritualurile creştineşti, ca urmare a deceselor soţului ei, D. şi ale celor doi copii, J. şi K.;

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului soţului său D.;

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiicei sale, J.;

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiicei sale, K.;

- 100.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului cumnatei sale, L.;

- dobânda legală aferentă daunelor solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

2. Pentru reclamanta B. (victimă directă şi indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017)- minoră, reprezentată legal de mama sa, A.:

- 10.000 RON cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul material suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru recuperarea sa psiho-fizică (operaţii, medicamente, fizioterapie, transport către unităţile spitaliceşti şi de recuperare);

- 100.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017;

- prestaţie periodică lunară, în cuantum de 445,6 RON, de Ia data producerii accidentului rutier-14.10.2017, până la vârsta de 18 ani, ca urmare a decesului tatălui, D.;

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului tatălui său D.;

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, J.:

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, K.;

- 100.000 le cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului mătuşii sale, L.;

- dobânda legală aferentă daunelor solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

3. Pentru reclamantul C. (victimă directă şi indirectă în accidentul rutier din 14,10.2017)- minor, reprezentat legal de mama sa, A.:

- 20.000 RON cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul material suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru recuperarea sa psiho-fizică (operaţii, medicamente, fizioterapie, transport către unităţile spitaliceşti şi de recuperare);

- 500.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017;

- prestaţie periodică lunară, în cuantum de 445,6 RON, de la data producerii accidentului rutier-14.10.2017, până la vârsta de 18 ani, ca urmare a decesului tatălui, D.;

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului tatălui său D.;

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, J.;

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, K.;

- 100.000 le cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului mătuşii sale, L.;

- dobânda legală aferentă daunelor solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

4. Pentru reclamantul D. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, tatăl victimelor decedate D. şi L., bunicul victimelor decedate J. şi K.):

- 20.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea şi ritualurile creştineşti ca urmare a deceselor copiilor săi D. şi L.;

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiului său, D.;

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiicei sale, L.;

- 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.;

- 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.;

- dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

5. Pentru reclamanta E. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, mama victimelor decedate D. şi L., bunica victimelor decedate J. şi K.):

- 20.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea şi ritualurile creştineşti ca urmare a deceselor copiilor săi D. şi L.;

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiului său, D.;

- 800.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiicei sale, L.;

- 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.;

- 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.;

- dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

6. Pentru reclamanta F. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, sora victimelor decedate D. şi L., mătuşa victimelor decedate J. şi K.):

- 400.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fratelui său, D.;

- 400.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, L.;

- 100.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.;

100.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.;

- dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

7. Pentru reclamantul G. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, bunicul victimelor decedate J. şi K. şi socrul victimei decedate D.):

- 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.;

- 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.;

- 500.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului ginerelui său, D.;

- dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

8. Pentru reclamanta H. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, bunica victimelor decedate J. şi K. şi soacra victimei decedate D.)'.

- 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.;

- 200.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.;

- 500.000 RON cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului ginerelui său, D.;

- dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor

Prin sentinţa civilă nr. 1400/2019 din 22 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâta I. S.A. şi, în consecinţă:

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta A. a sumei totale de 610.000 RON, din care suma de 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală şi 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 9.772,85 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestor sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta B. a sumei totale de 370.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală şi 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

A fost obligată pârâta la plata către reclamantul C. a sumei totale de 460.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală şi 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

A fost obligată pârâta la plata către reclamantul D. a sumei totale de 200.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. şi câte 50.000 de RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta E. a sumei totale de 200.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. şi câte 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta F. a sumei totale de 150.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. şi câte 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta F. a sumei de 17.484,72 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestor sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

A fost obligată pârâta la plata către reclamantul G. a sumei totale de 150.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D. şi câte 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta H. a sumei totale de 150.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D. şi câte 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată pentru celelalte sume.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii şi pârâta au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1767A/2020 din 11 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta I. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1400/2019 din 22 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018.

A fost admis apelul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A obligat pârâta la plata către reclamanta A. a sumei totale de 1.250.000 RON, din care suma de 300.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 300.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., 300.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală şi 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A obligat pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 10.222,65 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestor sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A obligat pârâta la plata către reclamanta B. a sumei totale de 785.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală şi 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A obligat pârâta la plata către reclamantul C. a sumei totale de 925.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală şi 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A obligat pârâta la plata către reclamanţii B. şi C. a sumei de câte 445,6 RON pentru fiecare, cu titlu de prestaţie periodică lunară, ca urmare a decesului tatălui, D., de Ia data producerii accidentului rutier - 14.10.2017, până la vârsta de 18 ani.

A obligat pârâta la plata către reclamantul D. a sumei totale de 500.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. şi câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

Despăgubirea ce i se cuvine reclamantului D., decedat în cursul judecăţii în apel, se împarte, conform cotelor succesorale, între moştenitorii săi, apelanţii-reclamanţi B., C., E. şi F..

A obligat pârâta la plata către reclamanta E. a sumei totale de 500.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. şi câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A obligat pârâta la plata către reclamanta F. a sumei totale de 350.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. şi câte 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A obligat pârâta la plata către reclamantul G. a sumei totale de 250.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D. şi câte 100.000 de RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A obligat pârâta la plata către reclamanta H. a sumei totale de 250.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D. şi câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A menţinut dispoziţiile sentinţei atacate cu privire la dobânda legală şi restul daunelor materiale pretinse, precum şi soluţia de obligare a pârâtei la plata către reclamanta F. a sumei de 17.484,72 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestor sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

În baza art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, a dispus obligarea reclamanţilor la plata taxei judiciare de timbru aferente cererii de chemare în judecată, astfel:

- reclamanta A., să plătească suma de 35.151 RON;

- reclamanta B., să plătească suma de 29.794,12 RON;

- reclamantul C., să plătească suma de 33.894,12 RON;

- reclamantul D., să plătească suma de 23.805 RON (ce se împarte între moştenitorii săi astfel: 5.951,25 RON în sarcina reclamantei E., 8.926,87 RON în sarcina reclamantei F. şi câte 4.463,43 RON în sarcina fiecăruia dintre reclamanţii B. şi C.);

- reclamanta E., să plătească suma de 23.805 RON;

- reclamanta F., să plătească suma de 13.605 RON;

- reclamantul G., să plătească suma de 12.605 RON;

- reclamanta H., să plătească suma de 12.605 RON.

Dispozitivul prezentei decizii constituie titlu executoriu şi se comunică organelor prevăzute de art. 41 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 în vederea punerii în executare.

Prin încheierea nr. 6 A din 18 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită prin decizia civilă nr. 1767A/2020 din 11 decembrie 2020 formulată de petenţii-apelanţi, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta I. S.A..

Motivele de casare

Prin cererea de recurs, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel spre rejudecare sub următoarele aspecte: a obligării pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 445,6 RON cu titlu de prestaţie periodică lunară, cu consecinţa respingerii capătului de cerere privind acordare acestora; a cuantificării daunelor morale prin prisma dispoziţiilor ar. 14 din O.U.G. nr. 54/2016 şi a dispoziţiilor art. 97 şi art. 148 din O.U.G. nr. 195/2002.

În argumentarea memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta consideră că hotărârea prin care s-a dispus obligarea sa la achitarea daunelor, cuprinde nu numai motive contradictorii, dar a fost dată şi cu greşita aplicare a normelor instituite prin dispoziţiile art. 1345 şi art. 2213 C. civ., O.U.G. nr. 54/2016, Normei nr. 39/2016 privind reglementarea asigurărilor obligatorii şi dispoziţiilor O.U.G. nr. 195/2002.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a dat o interpretare greşită a dispoziţiilor legale aplicabile spetei, respectiv art. 2213 C. civ., O.U.G. nr. 54/2016 şi Norma de aplicare nr. 39/2016, prin instituirea rentei lunare în favoarea intimaţilor reclamanţi B. şi C..

În acest context, se arată că instanţa de apel a dispus, în mod eronat obligarea societăţii de asigurare la acoperirea unui prejudiciu rezultat ca urmare a producerii unui accident de circulaţie, prin aplicarea coroborată a dispoziţiilor art. 1393 alin. (1) (norma generală) cu dispoziţiile art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2016 şi art. 22 alin. (2) şi (3) din Norma nr. 39/2016.

Astfel, răspunderea asigurătorului RCA, nu este o răspundere în solidar cu a autorului producerii accidentului rutier, ci este o obligaţie izvorâtă din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de vehicule.

In consecinţă, asigurătorul este obligat să acopere daunele prevăzute şi enunţate limitativ în contractual de asigurare, fără a fi depăşită limita maximă de despăgubire prevăzută în poliţa RCA, aspect reglementat de art. 1 din O.U.G. nr. 54/2016 coroborat cu art. 1 din Norma ASF nr. 39/2016.

Mai susţine recurenta, că instanţa de apel a aplicat în mod eronat şi trunchiat dispoziţiile art. 22 din Norma nr. 39/2016, în sensul în care alin. (3) prin care se stabileşte modalitatea de calcul a prestaţiilor lunare băneşti trebuie corelată cu dispoziţiile pct. a) din articol prin care sunt enunţate categoriile de persoane îndreptăţite la acoperirea diferenţelor de venit sub forma prestaţiilor lunare.

Pe de altă parte se poate observa şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1393 alin. (1) C. civ. invocată de către instanţa de apel. Astfel, deşi se retine incidenţa acestui articol, se constată că reclamanţii B. si C. au stabilit şi încasat pentru fiecare în parte o pensie de urmaş în cuantum de 713 RON şi care reprezintă jumătate din media veniturilor realizate de către tatăl decedat. Or, instanţa constată că veniturile realizate înainte de deces de către tatăl minorilor a fost de 1.382 RON/lună (1.825 RON septembrie şi 939 RON octombrie), deci veniturile realizate de către tată pentru cei 6 membrii ai familiei sale a fost de 230 RON.

In consecinţă, prin raportare la dispoziţiile art. 1393 alin. (1) C. civ., reclamanţii nu au suferit o diminuare a veniturilor, din moment ce au avut stabilită o pensie de urmaş mai mare decât cota din venitul realizat de tatăl decedat pentru fiecare în parte.

Mai susţine recurenta, în argumentarea aceluiaşi motiv de recurs, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 14 din O.U.G. nr. 54/2016, având în vedere că instanţa de apel a dat o interpretare greşită acestor dispoziţii, invocate de pârâtă, ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale instituite de către O.U.G. nr. 195/2002, prin art. 36, coroborat cu art. 97 şi art. 148, cu privire la cuantificarea daunelor morale.

De altfel, arată recurenta, în acest sens sunt şi prevederile art. 1371 C. civ., referitoare la culpa în întinderea prejudiciului. Or, pentru victima care nu a depus minime diligente pentru prevenirea sau pentru limitarea extinderii prejudiciului, cuantumul compensaţiilor cuvenite va putea fi diminuat în mod corespunzător, proporţional cu culpa acesteia în producerea, dar şi în extinderea urmărilor accidentului.

In acest context, se susţine că soluţia instanţei de apel prin care au fost majorate daunele morale acordate intimatei reclamante A. pentru decesul celor doi copii minori (de la 300.000 RON la 600.000 RON) a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale evocate.

Tot în susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că prin sumele acordate cu titlu de daune morale intimaţilor-reclamanţi, instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile art. 1345 C. civ. prin care este reglementată situaţia juridică a îmbogăţirii fără justă cauză.

Astfel, despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral, real şi efectiv produs reclamanţilor, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celor îndreptăţiţi să pretindă şi să obţină daunele morale.

Sumele de bani care se acordă cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, să poată fi calificate numai ca despăgubiri şi să nu se constituie în venituri nejustificate.

Pentru a-şi păstra caracterul de "satisfacţie echitabilă", despăgubirile pentru daune morale trebuie acordate în mod obiectiv într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, pentru a nu deveni un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia.

Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel pentru verificarea modului de soluţionare a celor două capete de cerere.

Prin întâmpinarea depusă, la 5 aprilie 2021, intimaţii au invocat pe cale de excepţie netimbrarea şi anularea recursului, întrucât din analiza memoriului de recurs se constată că susţinerile recurentei nu pot fi încadrate în motivele de casare indicate, sens în care se impune aplicarea sancţiunii nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei se solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei ca fiind temeinică şi legală.

Analizând criticile formulate prin memoriul de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a dat o interpretare greşită a dispoziţiilor legale aplicabile spetei, respectiv art. 2213 C. civ., O.U.G. nr. 54/2016 şi Norma de aplicare nr. 39/2016, prin instituirea rentei lunare în favoarea intimaţilor reclamanţi B. şi C..

În acest context, se arată că instanţa de apel a dispus, în mod eronat obligarea societăţii de asigurare la acoperirea unui prejudiciu rezultat ca urmare a producerii unui accident de circulaţie, prin aplicarea coroborată a dispoziţiilor art. 1393 alin. (1) (norma generală) cu dispoziţiile art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2016 şi art. 22 alin. (2) şi (3) din Norma nr. 39/2016.

Înalta Curte constată caracterul fondat al criticilor recurentei-pârâte referitoare la dispoziţia instanţei de apel privind acordarea prestaţiei periodice lunare în favoarea intimaţilor-reclamanţi B. şi C..

Litigiul dedus judecăţii este unul născut în materia asigurărilor, în condiţiile în care despăgubirile solicitate de reclamanţi, ca urmare a accidentului rutier, decurg dintr-un raport de asigurare, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat şi a producerii riscului asigurat, constând în săvârşirea unei fapte ilicite delictuale de către persoana care are calitatea de asigurat. Totodată, se mai observă că în astfel de litigii, care consacră principiul protecţiei terţului păgubit, instanţele sunt învestite cu stabilirea răspunderii civile delictuale de către un terţ faţă de contractul de asigurare, ca urmare a antrenării răspunderii asigurătorului, derivând din contractul de asigurare RCA, în care autorul faptei ilicite a avut calitatea de parte.

Astfel cum a reţinut instanţa de apel, în cauza dedusă judecăţii, temeiul despăgubirilor solicitate de către reclamanţi, izvorăşte din fapta delictuală a conducătorului auto vinovat de producerea accidentului, prin utilizarea autoturismului asigurat prin poliţa obligatorie RCA.

Instanţa de apel a dispus acordarea prestaţiei periodice lunare în favoarea fiilor persoanei decedate, reclamanţii B. şi C., în temeiul dispoziţiilor art. 1390 alin. (1) C. civ.

Potrivit art. 2213 C. civ., asigurările se reglementează prin legi speciale, în speţă O.U.G. nr. 54/2016 şi Norma ASF 39/2016, aplicabile speţei faţă de data emiterii poliţei RCA, respectiv 16.06.2017.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 54/2016 prevede că asigurarea obligatorie RCA produce efecte în baza prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în aplicarea acesteia, precum şi a încheierii contractului RCA între asigurat şi un asigurător RCA, emis inclusiv prin mijloace electronice, conform reglementărilor ASF.

Riscurile acoperite de asigurătorul RCA sunt cele enumerate de art. 12 din O.U.G. nr. 54/2016, respectiv despăgubiri pentru vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, prejudicii materiale, prejudicii constând în lipsa de folosinţă a vehiculului avariat, cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte modalitatea de lichidare a daunelor, aceasta este prevăzută de art. 22 din Norma ASF nr. 39/2016.

Din interpretarea dispoziţiilor legale citate, rezultă că acestea reprezintă norme cu caracter special faţă de dispoziţiile art. 1393 alin. (1) C. civ.

Cercetarea condiţiilor în care operează răspunderea pârâtei în ceea ce priveşte despăgubirile care se acordă de către asigurător cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, se impunea a fi analizată de către instanţa de apel prin raportare la legea specială şi clauzele contractului RCA, norma generală fiind înlăturată de la aplicare, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

Aplicarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1393 alin. (1) C. civ. în ceea ce priveşte acordarea prestaţiei periodice lunare este greşită, norma generală fiind înlăturată de la aplicare de către norma specială, limitele obligaţiei de despăgubire fiind cele stabilite de contractul de asigurare (poliţa RCA) .

De asemenea, în ceea ce priveşte modalitatea de lichidare a daunelor, instanţa de apel va analiza dispoziţiile art. 22 din Norma ASF 39/2016, pentru a stabili dacă printre despăgubirile ce urmează fi plătite de asigurător, în cazul decesului unei persoane, se regăseşte renta viageră.

Prin al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile legale privind culpa comună şi nu a lămurit aspectele legate de împrejurarea privind particularitatea cazului de faţă, care este dată de faptul că într-o maşină a cărei capacitate era de 5 persoane, s-au aflat 8 persoane, dintre care cel puţin una dintre persoanele minore decedate, avea nevoie de un scaun special datorită vârstei.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut că au fost nesocotite criteriile legale ce au stat la baza stabilirii daunelor morale, respectiv nesocotirea şi neaplicarea prevederilor art. 1371 C. civ.

În opinia recurentei, curtea de apel nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 1371 alin. (1) C. civ., potrivit cărora "în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o", împrejurare ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Mai susţine recurenta-pârâtă, în argumentarea aceluiaşi motiv de recurs, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 14 din O.U.G. nr. 54/2016, având în vedere că instanţa de apel a dat o interpretare greşită acestor dispoziţii, invocate de pârâtă, ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale instituite de către O.U.G. nr. 195/2002, prin art. 36, coroborat cu art. 97 şi art. 148, cu privire la cuantificarea daunelor morale.

Înalta Curte reţine ca fiind fondate şi criticile întemeiate pe motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., prin care se susţine încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 1371 alin. (1) C. civ.

Litigiul are ca obiect o acţiune în răspundere delictuală întemeiată pe art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 54/2016 şi art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 alin. (1) C. civ. conform căruia asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule.

Instanţa de apel a reţinut că nu este întemeiat argumentul pârâtei conform căruia instanţa de fond a apreciat eronat cu privire la caracterul just şi rezonabil al sumei acordate cu titlu de daune morale.

Aşadar, în cazul litigiului civil sunt analizate elementele răspunderii civile delictuale şi sunt administrate probe pentru dovedirea existenţei prejudiciului şi a vinovăţiei autorului faptei ilicite, din perspectiva legii civile.

Potrivit dispoziţiilor art. 1371 alin. (1) din C. civ., în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

Această normă legală face posibilă diminuarea obligaţiei autorului faptei ilicite, atunci când se apreciază că şi victima a contribuit, cu intenţie sau din culpă, la cauzarea sau la mărirea prejudiciului. Autorul faptului prejudiciabil va putea fi obligat la dezdăunare numai în raport cu "contribuţia" sa la producerea prejudiciului, pentru restul de daună fiind răspunzătoare victima, ca urmare a acţiunii sau inacţiunii sale concurenţiale.

Din interpretarea prevederii legale redate reiese că legiuitorul român a stabilit drept condiţie pentru reţinerea unei participări a victimei la producerea prejudiciului, săvârşirea de către aceasta a faptei cu o anumită formă a vinovăţiei, intenţie sau culpă. Efectul aplicării acestei reguli îl constituie diminuarea cuantumului despăgubirilor datorate de persoana responsabilă numai la partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

Prin Decizia nr. 12/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 4 iulie 2016, s-a decis că dispoziţiile art. 1371 alin. (1) din C. civ. se interpretează în sensul că, autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă.

Astfel, prin decizia menţionată, s-a reţinut că "Dispoziţiile art. 1371 alin. (1) C. civ. nu instituie condiţia ca victima sa săvârşească ea însăşi o faptă ilicită, cum este în cazul făptuitorului, fiind relevantă în ipoteza reglementată de norma juridică în discuţie doar examinarea atitudinii victimei, din perspectiva vinovăţiei acesteia; (...) sub forma intenţiei sau culpei, aşa cum sunt definite prin dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi (3) din C. civ., şi nu caracterul licit sau ilicit al faptei victimei, atât timp cât se reţine existenţa unei fapte culpabile concurente care se înscrie în lanţul cauzal generator al prejudiciului şi care constituie o circumstanţă legală de diminuare a obligaţiei de despăgubire aflate în sarcina făptuitorului. (...)

Aşadar, dacă există o vinovăţie comună a autorului infracţiunii şi a victimei, întinderea despăgubirilor la a căror plată va fi obligat autorul va fi direct proporţională cu ponderea contribuţiei sale la producerea prejudiciului."

În consecinţă, instanţa de apel în mod greşit nu a avut în vedere la pronunţarea soluţiei privind stabilirea daunelor morale acordate reclamanţilor şi nu a analizat incidenţa dispoziţiilor art. 14 din O.U.G. nr. 54/2016, cum corect a învederat recurenta-pârâtă .

Pentru considerentele arătate, constatând că este incident motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 497 teza I din acelaşi act normativ, va admite recursul declarat de pârâta I. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1767 din 11 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, va casa decizia atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată a apelului pârâtei.

Cu ocazia rejudecării apelului pârâtei, instanţa de apel va avea în vedere dispoziţiile art. 1371 alin. (1) C. civ., astfel cum au fost dezlegate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 12/2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar conform art. 501 alin. (4) C. proc. civ. va administra probele necesare pentru determinarea gradului de vinovăţie al victimei A..

De asemenea, va verifica modul de soluţionare a capătului de cerere privind obligarea la plata rentei viagere, urmând a avea în vedere dezlegările date prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă I. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1767 A/2020 din 11 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi H., G., E., A., F. şi B., C. prin reprezentant legal A..

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2021.