Inadmissibility of cassation in corporate annulment actions limited to appeal under Law 31/1990

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Asupra recursului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă la 09.10.2018, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa:

- să constate nulitatea relativă a hotărârii A.G.E.A. nr. 1/08.08.2018 a S.C. A. S.A. şi a actelor subsecvente, de majorare a capitalului social cu valoarea terenului deţinut de societate în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu seria x, în suprafaţa totală de 496,48 m.p., situat în localitatea Târgu Mureş, judeţul Mureş, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990;

- să oblige pârâta la convocarea adunării generale a acţionarilor, având pe ordinea de zi aprobarea majorării capitalului social a S.C. A. S.A. Târgu Mureş, în favoarea reclamantei cu valoarea corectă a terenului pentru care societatea a obţinut drept de proprietate prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate, seria x nr. x, aşa cum a fost stabilită prin raportul de evaluare întocmit de inginer B., înregistrat sub nr. x/25.09.2018, respectiv cu 2.009.070 RON, corespunzător unui număr întreg de acţiuni de 20.090 acţiuni care revin de drept reclamantei, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990;

- să oblige pârâta la modificarea actului constitutiv (statutului) în ceea ce priveşte valoarea capitalului social şi a noii structuri de acţionariat a S.C. A. S.A. Târgu Mureş.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 192 şi următoarele C. proc. civ., Legea nr. 137/2002, H.G. nr. 577/2002, H.G. nr. 1553/18.12.2003, H.G. nr. 834/1991, O.G. nr. 25/2002, O.G. nr. 88/1997 şi Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 7/08.01.2019, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Prin încheierea din 27.05.2019, Tribunalul Specializat Mureş a respins excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune, invocată de pârâtă.

Prin sentinţa nr. 59/C/26.03.2020, Tribunalul Specializat Mureş a admis în parte acţiunea reclamantei şi a anulat hotărârea A.G.E.A. a acţionarilor S.C. A. S.A. nr. 1/08.08.2018, precum şi actele societare subsecvente şi accesorii acesteia.

Împotriva încheierii din 27.05.2019 şi a sentinţei, pârâta a declarat apel.

Prin decizia nr. 319/R/20.11.2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul şi a schimbat hotărârile atacate, în sensul că a admis excepţia prescripţiei şi a respins acţiunea reclamantei, constatând prescris dreptul material la acţiune.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, a susţinut că instanţa de apel în mod greşit a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, considerând că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil iar cererea ar putea fi formulată de orice persoană interesată şi că sunt incidente dispoziţiile speciale ale Legii nr. 137/2002, respectiv art. 39, care reglementează termenul de prescripţie de o lună.

Sub acest aspect a arătat că nu se poate susţine că în discuţie ar fi existenţa unui drept de creanţă, ci îndeplinirea unor formalităţi de către persoane cărora le sunt opozabile operaţiunile în discuţie.

Recurenta a mai arătat că, chiar şi în ipoteza în care s-ar considera că termenul de prescripţie aplicabil în speţă este de o lună, în mod greşit instanţa de apel apreciază că termenul de prescripţie a început să curgă de la 21.08.2018.

Astfel, susţine că, indiferent de data la care a luat cunoştinţă de hotărârea de majorare a capitalului social, abia la data de 25.09.2018 a fost în măsură să constate existenţa prejudiciului creat, dată la care a fost înregistrat raportul de evaluare întocmit de inginerul B. în cadrul căruia terenul a fost evaluat la suma de 200.907 RON, faţă de 3.513 RON, valoare cu care s-a dispus majorarea capitalului social în A.G.E.A a S.C. A. S.A.

Totodată, potrivit recurentei, instanţa de apel în mod greşit nu a dat eficienţă principiului de drept civil conform căruia, în situaţii identice sau similare, va avea câştig de cauză partea care încearcă să evite o pagubă în faţa celei care încearcă să obţină un câştig. În speţă, recurenta încearcă să evite un prejudiciu adus Statului Român, pe când intimata tinde la obţinerea sau conservarea unui câştig.

În opinia recurentei, intimata a încălcat principiul bunei-credinţe care trebuie să caracterizeze actele juridice, inclusiv cele societare, aşa încât sancţiunea aplicabilă este nulitatea absolută prevăzută de art. 1.238 C. civ., interesul protejat fiind unul public, cu aplicarea regulii de drept fraus omnia corrumpit.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că instanţa de apel în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002, normă ce se aplică cu prioritate, în virtutea principiului de drept "specialia generalibus derogant".

Recurenta a răspuns la întâmpinare, reluând argumentele expuse în cererea de recurs.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport. Prin acest raport, magistratul-asistent raportor a propus completului de judecată verificarea admisibilităţii recursului, prin raportare la obiectul acţiunii.

Recurenta a depus la dosar punct de vedere, prin care a susţinut că decizia recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în raport cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018, raportat la art. IV din Legea nr. 310/2018, având în vedere că hotărârea a fost pronunţată în apel la 20.11.2020 şi faptul că prin petitul 2 din cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la convocarea adunării generale a acţionarilor, având pe ordinea de zi aprobarea majorării capitalului social a S.C. A. S.A. Târgu Mureş, în favoarea reclamantei cu valoarea corectă a terenului, respectiv cu 2.009.070 RON, corespunzător unui număr întreg de acţiuni de 20.090 acţiuni care revin de drept reclamantei, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia se reţin următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul este o cale extraordinară de atac şi poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanţei anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 1/08.08.2018 a S.C. A. S.A. şi a actelor subsecvente şi obligarea pârâtei la convocarea adunării generale a acţionarilor, având pe ordinea de zi aprobarea majorării capitalului social a S.C. A. S.A. Târgu Mureş, în favoarea reclamantei cu valoarea corectă a terenului pentru care societatea a obţinut drept de proprietate, respectiv cu 2.009.070 RON, corespunzător unui număr întreg de acţiuni de 20.090 acţiuni care revin de drept reclamantei, şi în consecinţă modificarea actului constitutiv, în temeiul dispoziţiilor art. 132 şi art. 117 din Legea nr. 31/1990.

Examinând caracterul capetelor de cerere prin raportare la legătura existentă între acestea, potrivit criteriilor opuse de art. 30 C. proc. civ., Înalta Curte constată că primul capăt de cerere - vizând anularea hotărârii A.G.E.A. - are caracter principal, celelalte fiind aflate în subordonarea acestuia şi astfel au natura unor cereri cu caracter accesoriu, întrucât soluţia asupra acestora depinde nemijlocit de cea pronunţată asupra unui capăt de cerere principal.

Aşadar, numai ca o consecinţă a caracterului întemeiat al primului capăt de cerere, instanţa putea proceda în cauză la examinarea temeiniciei celorlalte pretenţii.

Astfel, potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. civ., "Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Înalta Curte nu poate primi argumentele recurentei referitoare la admisibilitatea recursului, în raport cu valoarea patrimonială a celui de-al doilea capăt de cerere, ca argument prezentat în examinarea admisibilităţii recursului, deoarece caracterul accesoriu sau principal al unui capăt de cerere nu depinde de valoarea pecuniară a pretenţiei.

De vreme ce criteriul valoric nu mai reprezintă un reper util în aprecierea admisibilităţii recursului, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 369/2017, pronunţată de Curtea Constituţională, rezultă că se aplică regula instituită în materia căilor de atac, mai sus amintite, respectiv art. 460 alin. (2) C. proc. civ.

Rezultă că, în acest caz calea de atac deschisă de lege este recunoscută ca exclusiv pentru capătul de cerere considerat principal.

Or, dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului", iar potrivit art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, hotărârea judecătorească pronunţată este supusă numai apelului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 291 din Legea nr. 31/1990, prevederile din prezenta lege se completează cu dispoziţiile C. civ. şi ale C. proc. civ.

În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.

În raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia nr. 319/R/20.11.2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, are caracter definitiv de la pronunţare sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, deoarece hotărârea nu se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 319/R/20.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2021.