Suppression of cassation in consumer credit litigation under amended procedural law

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 03.03.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în principal, să constate caracterul abuziv şi, pe cale de consecinţă, să anuleze clauzele contractuale prevăzute în contractele de credit nr. x/26.06.2007, nr. x/26.06.2007, nr. x/08.08.2007, nr. y/28.03.2008 şi nr. x/26.06.2007, care se regăsesc la art. 1 pct. 2, art. 5 pct. 4, art. 6 pct. 1 lit. b), art. 7 pct. 1, referitoare la dobânda variabilă a băncii, ajustarea dobânzii de la art. 7 pct. 2 referitoare la modificarea de dobândă aplicabilă, constatarea corectă a calcului dobânzii, iar prin aplicarea acestei formule să îi fie restituite sumele încasate nelegal de către pârâtă cu titlu de dobândă; să constate că reclamantul a fost obligat să achite pârâtei un comision de acordare în valoare de 1% pentru fiecare contract de credit, cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 190/1999; obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1.913 franci elveţieni, reprezentând comisioane de acordare credit, precum şi dobânda legală de la data acordării până la data plăţii efective a sumelor de bani; îngheţarea/stabilizarea cursului valutar la cursul RON/franc elveţian la cursul afişat de B.N.R. la data acordării creditelor, de 1,9239 RON/CHF, obligarea pârâtei la recalcularea ratelor aferente contractelor de credit, în raport cu valoarea de 1,9239 RON/CHF de la momentul semnării contractelor, urmând să fie recalculate ratele de la data semnării contractelor şi până la sfârşitul perioadei de contractare; obligarea pârâtei la plata sumelor achitate excedentar în cadrul contractelor de credit menţionate, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil de la data semnării contractelor de credit; obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 130.000 euro sau echivalentul acesteia în RON la data efectuării plăţii, cu titlu de daune morale; în subsidiar, în situaţia în care se va considera că menţionatele clauze nu sunt abuzive în conţinutul lor, ci doar în modalitatea în care pârâta a înţeles să le interpreteze, a solicitat să se constate că aceasta s-a folosit de practici comerciale incorecte, aşa cum acestea sunt prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 363/2007.

Prin sentinţa civilă nr. 878/01.07.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 333/24.02.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută parţială a clauzelor de la art. 7.1 din contractele de credit nr. x/08.08.2007 şi nr. x/26.06.2007, precum şi a clauzei de la art. 6.1 din contractul de credit nr. x/28.03.2008, în privinţa criteriilor de variaţie a dobânzii, menţinând în rest sentinţa apelată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea în parte a hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, după prezentarea succintă a parcursului judiciar, recurentul a susţinut în esenţă că instanţa de apel în mod eronat nu a aplicat prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 şi în privinţa contractelor de credit nr. x/26.06.2007 şi nr. x/26.06.2007, din care rezultă caracterul abuziv a clauzelor referitoare la dobânda variabilă, având în vedere că nu este arătată modalitatea efectivă de calcul a acesteia.

În continuare, a dezvoltat pe larg argumente cu privire la faptul că în mod eronat instanţa de apel a statuat că în cauză nu se aplică teoria impreviziunii, deoarece la art. 977 C. civ. de la 1864 se prevede faptul că "interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar la momentul semnării contractului părţile nu au putut prevedea rezonabil faptul că în piaţă vor surveni factori imprevizibili.

În final, a mai relevat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind daunele morale, prin care a solicitat suma de 130.000 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii.

Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că din conţinutul cererii de recurs nu se pot desprinde critici de nelegalitate ce pot fi subsumate motivelor de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, care primează excepţiei nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Legea nr. 310/2018, publicată în M.Of. nr. 1074/18.12.2018, au fost modificate şi completate mai multe prevederi din C. proc. civ., printre care şi cele ale art. 483 alin. (2)-(4), relevante pentru prezenta cauză fiind modificările aduse alin. (2), care au următorul cuprins:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor (...)".

Aşadar, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin acest act normativ, 21.12.2018, în materiile prevăzute expres de art. 483 alin. (2), calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură fiind aplicabile doar cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În acest sens, art. 24 C. proc. civ. statuează că "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, conform art. 25 din acelaşi Cod.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 333/24.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă într-un litigiu circumscris materiei protecţiei consumatorilor, întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi Directiva 93/13 CEE, ce izvorăşte din mai multe contracte de credit încheiat între un consumator şi o instituţie financiară, iar toate argumentele reclamantului converg în scopul aplicării acestora.

În cauză, Înalta Curte constată că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă la 03.03.2020, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Aşadar, raportat la obiectul acţiunii şi dispoziţiile exprese ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, respectiv decizia civilă nr. 333/24.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, este una cu caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

În acest sens, este de reţinut şi faptul că potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Acest text consacră principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României reglementând faptul că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 333/24.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2021.