Inadmissibility of cassation in social security disputes under Article 483(2) of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 4 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub număr de dosar x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, a solicitat instanţei anularea deciziei nr. 212845/30.10.2019 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să-i valorifice perioada lucrată în grupa a II-a de muncă potrivit adeverinţei nr. x/18.07.2019 emisă de B. S.A..

Prin sentinţa civilă 3007 din 14 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2155/2021 din 15 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3007 din 14 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.

A fost schimbată hotărârea primei instanţe, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea, astfel cum a fost completată şi, în consecinţă, a fost anulată Decizia de pensionare nr. 212845/5.03.2020, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 6 Bucureşti şi a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare începând cu data de 1.01.2020 a veniturilor suplimentare, reprezentând spor de noapte, evidenţiate în Adeverinţa nr. x/7.11.2019, emisă de C. S.A..

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferenţelor de pensie, dintre pensia cuvenită şi cea plătită începând cu data de 1.01.2020, precum şi a dobânzii legale cuvenite până la data plăţii efective.

S-a menţinut în rest hotărârea primei instanţe.

A fost obligată intimata să plătească apelantului 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.

Fără a-şi încadra susţinerile în motivele de casare expres reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2155/2021 din 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În argumentarea recursului, se arată, în esenţă, că hotărârea a fost dată contrar legislaţiei muncii în ceea ce priveşte vechimea reclamantului în muncă, în sensul că nu i-au fost luate în considerare anumite perioade de muncă.

Totodată, recurentul-reclamant susţine că i-au fost încălcate drepturile de pensie pentru invaliditate de muncă şi drepturile de pensie pentru limită de vârstă.

Intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI nu a formulat întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curtede Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 2155/2021 din 15 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin acţiunea promovată, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, anularea deciziei nr. 212845/30.10.2019 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să-i valorifice perioada lucrată în grupa a II-a de muncă potrivit adeverinţei nr. x/18.07.2019 emisă de B. S.A..

Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii - contestaţie deciziei de pensionare - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu de asigurări sociale.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2155/2021 din 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2155/2021 din 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2021.