Jurisdictional conflict over resolution of payment-in-kind: alternative territorial competence based on contractual execution rather than exclusive corporate seat competence

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/26.03.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat in judecată pe pârâţii B. şi C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea (desfiinţarea) actului de dare in plată autentificat sub nr. x/27.03.2017 la BNP D., cu consecinţa revenirii bunului în patrimoniul reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4062 pronunţată la 06 octombrie 2020, Judecătoria Bacău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

La Tribunalul Bacău, secţia I civilă, cauza şi-a menţinut acelaşi număr de înregistrare.

Prin încheierea nr. 15/2021 pronunţată la 17 martie 2021, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ. a trimis cauza spre soluţionare secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a Tribunalului Bacău.

În esenţă, Tribunalul Bacău a reţinut că în raport de actul juridic a cărui anulare se cere, prezenta cauză are natura unui litigiu cu profesionişti. Astfel, contractul de dare în plată a fost încheiat de părţi ca modalitate de stingere a creanţei pe care pârâtul, în calitate de asociat, o are împotriva societăţii, constând în dividendele neachitate pentru anii 2014-2015.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că, în argumentarea motivelor de nulitate, reclamanta a invocat considerente de ordin fiscal, respectiv subevaluarea terenului în litigiu, precum şi neaplicarea TVA la preţul imobilului. În consecinţă, având în vedere că actul juridic contestat se circumscrie activităţii economice a reclamantei şi are la bază raporturile juridice ce au luat naştere între societatea comercială şi asociaţi, prezenta cauză are natura unui litigiu cu profesionişti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal sub nr. de dosar x/2020 la 31.03.2021, iar la termenul de judecată din 07.06.2021, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 229 din 22 iunie 2021, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În esenţă, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a Tribunalului Bacău a reţinut că, prin prezenta cauză, s-a solicitat rezoluţiunea (desfiinţarea) actului de dare in plată autentificat, sub nr. x/27.03.2017 la BNP D., motivul invocat fiind fraudarea stabilirii preţului, situaţie în care cererea de chemare în judecată reprezintă o cerere mixtă, fiind incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., nereprezentând o cerere reală pentru a fi incidente prevederile art. 117 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că reclamanţii au domiciliul în Bucureşti şi că, prin întâmpinarea formulată, au invocat excepţia necompetenţei teritoriale, ţinând seama de dispoziţiile art. 130 alin. (3) şi art. 132 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub acelaşi nr. de dosar la 23.07.2021.

La termenul de judecată din 15.10.2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 2535 de la aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit art. 119 din C. proc. civ.:

"Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii, sunt de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia societatea îşi are sediul principal.".

Totodată, Tribunalul a arătat că în doctrină, competenţa teritorială absolută, reglementată de prevederile art. 119 din C. proc. civ., a fost interpretată în sensul că cererile care privesc existenţa societăţii (de exemplu, acţiunea în anularea societăţii, acţiunea în anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor) ori ansamblul operaţiunilor sale sunt de competenţa instanţei de la sediul societăţii. De vreme ce interesul social sau soarta societăţii se află în centrul acestor litigii, norma de competenţă este aplicabilă când părţi sunt societatea şi asociaţii ori asociaţii între ei (fie asociaţii existenţi în prezent, fie foştii asociaţi), dar cu privire la raporturile juridice născute în legătură cu contractul de societate.

Tribunalul a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, se solicită desfiinţarea actului de dare în plată, ca urmare a intervenirii rezoluţiunii, iar pârâtul B. a fost asociat şi administrator al societăţii reclamante la momentul emiterii actului de dare în plată.

În concluzie, Tribunalul reţine că prezenta cauză priveşte societatea, în sensul drepturilor şi obligaţiilor acesteia, prin raportare la asociaţii săi, precum şi modalitatea concretă prin care aceştia din urmă au înţeles să-şi exercite drepturile cu privire la plata dividendelor.

În raport de aceste considerente şi având în vedere prevederile art. 119 din C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti a constatat că instanţa competentă să judece prezenta cauză este Tribunalul Bacău.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele trei instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Bacău, secţia I civilă, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele trei instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte constată că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect rezoluţiunea actului de dare în plată autentificat la BNP D. sub nr. x/27.03.2017, cu consecinţa revenirii bunului in patrimoniul reclamantei, cerere formulată de către S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C..

Regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale este instituită la art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prevederile art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial sau dacă reclamantul nu si-a exercitat dreptul de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente, în caz de competenţă teritorială alternativă.

Pe de altă parte, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că: " În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente… instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract."

Înalta Curte constată că, potrivit contractului de dare în plată autentificat la la BNP D. sub nr. x/27.03.2017, aflat la dosarul Judecătoriei Bacău, rezultă că, în vederea achitării unei părţi din valoarea totală a dividendelor aferente anului 2014-2015, în cuantum de 436.500 RON către B., societatea A. S.R.L., cu sediul în mun. Bacău a transmis acestuia dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul municipiului Bacău, strada x numărul 20, jud. Bacău.

Sesizarea instanţei în circumscripţia căreia reclamanta îşi are sediul şi se află locul executării obligaţiei asumate contractual, a fost făcută în acord cu alegerea de competenţă permisă de art. 113 alin. (1) pct. 3 şi art. 116 C. proc. civ., astfel încât, în mod corect, reclamanta şi-a exercitat dreptul de alegere a instanţei competente.

Judecătoria Bacău a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Bacău raportat la dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 98 din C. proc. civ., având în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Aşadar, pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile legale prevăzute de art. 113 alin. (3) C. proc. civ. care reglementează competenţa teritorială alternativă, Tribunalul Bacău fiind competent să soluţioneze prezenta cauză.

Pentru a determina competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că prevederile art. 119 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia societatea îşi are sediul principal, în cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii.

În domeniul de aplicare al prevederilor legale mai sus enunţate sunt incluse cereri care vizează existenţa societăţii ori ansamblul operaţiunilor sale.

Cauza dedusă spre soluţionare, în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă nu priveşte cu precădere existenţa şi operaţiunile interne desfăşurate de societate, ci vizează rezoluţiunea unui contract de dare în plată a unui imobil în vederea stingerii unei creanţe, pe care societatea debitoare o are de achitat către unul dintre asociaţi, cu titlu de dividende aferente anilor 2014-2015.

În privinţa competenţei materiale procesuale, prezenta cauză are natura unui litigiu între profesionişti, ţinând seama de natura şi obiectul litigiului, precum şi de calitatea părţilor.

Litigiul nu are ca obiect o problemă referitoare la valabilitatea deciziei adoptate de societate, prin organele sociale ale societăţii reclamante, de a se încheia actul de dare în plată în vederea stingerii datoriei, pentru a fi aplicabile prevederile art. 119 C. proc. civ., referitoare la cereri în materie de societate. Chestiunile care trebuie tranşate în prezentul litigiu ţin de interpretarea contractului şi modalitatea de executare a acestuia. Această situaţie permite calificarea litigiului ca fiind unul în materie contractuală, care atrage incidenţa normelor de competenţă teritorială alternativă, referitoare la locul executării obligaţiilor contractuale, în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bacău.

În consecinţă, competenţa materială procesuală şi teritorială aparţine secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului Bacău.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2021.