Territorial jurisdiction for insolvency proceedings determined by debtor's registered seat six months prior to filing

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la Tribunalul Buzău şi înregistrată sub nr. x/2021 la data de 02.04.2021, creditoarea DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUZĂU a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei în privinţa debitoarei S.C. A. S.R.L., cu sediul în judeţul Buzău.

Prin sentinţa civilă nr. 213 pronunţată la 13.09.2021, Tribunalul Buzău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

În esenţă, Tribunalul Buzău a reţinut că pentru a fi atrasă competenţa acestuia în soluţionarea prezentei cereri este obligatoriu ca societatea debitoare să fi avut sediul în circumscripţia Tribunalului Buzău timp de 6 luni anterior formulării cererii, în raport de prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Tribunalul Buzău a constatat că începând cu 12.05.2017, debitoarea S.C. A. S.R.L., CUI x, înregistrată la ONRC sub nr. x/2017 are sediul pe teritoriul judeţului Ilfov, conform conţinutului certificatului constatator nr. x/07.07.2021 emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, aflat la dosarul Tribunalului Buzău.

Instanţa a mai reţinut că, iniţial, cererea de deschidere a procedurii generale de insolvenţă a fost formulată şi înregistrată la Tribunalul Buzău la data de 02.04.2021, la aproape 4 ani după schimbarea sediului societăţii din judeţul Buzău, în judeţul Ilfov, societatea neavând sediul social pe teritoriul judeţului Buzău în ultimele 6 luni anterioare formulării cererii de faţă.

Tribunalul Buzău a arătat că, în raport de prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică, în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În cazul de faţă, art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, reglementează competenţa teritorială exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei.

În acest context, faţă de împrejurarea că societatea debitoare şi-a schimbat sediul, instanţa competentă este tribunalul în circumscripţia căruia debitoarea figurează la Registrul Comerţului cu sediul social cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei, astfel încât competenţa teritorială aparţine Tribunalului Ilfov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 27.09.2021, iar la termenul de judecată din 11.11.2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 3415 de la aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În esenţă, Tribunalul Ilfov a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 120 C. proc. civ., cererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.

Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, "Toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia apelului, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege."

Tribunalul Ilfov a reţinut că în cauză, potrivit extrasului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului aflat la dosarul Tribunalului Buzău precum şi potrivit extrasului din programul informatic şi certificatul de înregistrare aflat la fila x verso în dosarul Tribunalului Ilfov, societatea debitoare figurează cu sediul social în judeţul Buzău, începând cu data de 04.06.2019.

Instanţa a arătat că schimbarea sediului din judeţul Buzău în judeţul Ilfov s-a produs în perioada 11.05.2017-02.06.2019, iar din 04.06.2019 şi până în prezent societatea îşi are sediul social în judeţul Buzău, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 care stabilesc competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei.

În raport de aceste considerente, având în vedere faptul că debitoarea are sediul social/profesional în Judeţul Buzău începând cu data de 04.06.2019, iar soluţionarea cererii este în competenţa judecătorului-sindic din cadrul tribunalului în a cărui circumscripţie debitoarea are sediul social, Tribunalul Ilfov a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Buzău.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Buzău competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Buzău şi Tribunalul Ilfov, s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna dintre instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte constată că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei S.C. A. S.R.L. la cererea creditorului Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău.

Instanţa supremă reţine că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică " în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."

Aşadar, pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, potrivit cărora:

"Toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia apelului, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege."

În cauză, din înscrisurile aflate la dosarul de pe rolul Tribunalului Ilfov, rezultă că schimbarea sediului din judeţul Buzău, în judeţul Ilfov, s-a produs în perioada 11.05.2017-02.06.2019, iar din 04.06.2019 şi până în prezent societatea îşi are sediul social în judeţul Buzău.

În plus, din certificatul de înregistrare eliberat la data de 04.06.2019 de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău, înscris aflat la fila x verso în dosarul Tribunalului Ilfov, se constată că A. S.R.L., având CUI x din data de 19.03.2013 are sediul social în judeţul Buzău.

De altfel, se observă din înscrisurile aflate la dosarul de pe rolul Tribunalului Ilfov că societatea figurează înregistrată în Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău.

Înalta Curte reţine, prin raportare la înscrisurile menţionate, că societatea debitoare A. S.R.L. are sediul social în Judeţul Buzau, sat Berca, com. Berca, str. x, începând cu data de 04.06.2019, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care stabilesc competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei, respectiv la 02.04.2021.

Pe cale de consecinţă, în temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Buzău, instanţă judecătorească în a cărei circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2021.