Nullity of mediation agreement and breach of principle of disponibility in appellate review

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă la 22 octombrie 2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat constatarea nulităţii absolute a Acordului de mediere nr. 7 din 11 mai 2014 încheiat de către părţi, acord consfinţit prin sentinţa nr. 500 din 4 iunie 2014 de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2014, cu consecinţa desfiinţării actelor juridice subsecvente.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 66 din 7 iulie 2020, respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţie invocată de către pârâtă, cât şi de către intervenienta accesorie şi, în consecinţă, respinge acţiunea ca fiind prescrisă.

Se formulează apel de către reclamantă, apel care a fost admis prin decizia civilă nr. 374 din 29 decembrie 2020 de către Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, anulându-se în parte sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi constatării nulităţii absolute a acordului de mediere nr. 7 din 11 mai 2014, consfinţit prin sentinţa civilă nr. 500 din 4 iunie 2014 a Judecătoriei Vatra Dornei, respingându-se ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, fiind obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată din ambele faze procesuale, către reclamantă. A fost menţinută dispoziţia cu privire la respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

Împotriva deciziei civile nr. 374 din 29 decembrie 2020 formulează recurs pârâta B. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată în apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi care vizează greşita soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune urmare a constatării unei cauze de nulitate absolută şi nu a unei cauze de nulitate relativă prescriptibilă în termenul de 3 ani.

Circumscris acestui motiv de recurs se arată şi faptul că instanţa de apel a soluţionat pe fond acţiunea în anularea acordului de mediere, cu încălcarea art. 9 C. proc. civ., constatând nulitatea în baza altor temeiuri de drept decât cele invocate de către reclamantă.

Astfel, reclamanta intimată a invocat, ca şi motiv de nulitate, art. 1250 C. civ., art. 1257 C. civ. potrivit căruia "în caz de violenţă sau dol, cel al cărui consimţământ este viciat are dreptul de a pretinde, în afară de anulare, şi daune-interese (…)", or, sancţiunea pentru aceste vicii este nulitatea relativă, susţine recurenta.

Se arată că a fost invocată nulitatea absolută şi prin raportare la art. 1166, art. 1179 şi art. 1250 C. civ., însă niciunul din aceste texte nu reglementează un caz de nulitate absolută.

Deşi partea a invocat lipsa totală a consimţământului, curtea de apel a constatat nulitatea absolută pentru lipsa cauzei, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii.

Pe cale de consecinţă, susţine recurenta, fiind vorba despre o nulitate relativă în mod greşit a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Recurenta invocă şi alte motive de casare pe care le încadrează în conţinutul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, motive care, în esenţă, vizează reţinerea greşită de către instanţa de apel că ar avea relevanţă faptul că intervenienta deţinea o dublă calitate, pe cea de asociat şi de reprezentant legal întrucât B. nu a fost reprezentată de C., ci de D. în calitate de administrator special, la data semnării acordului de mediere recurenta se afla în reorganizare, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Se critică şi greşita reţinere a efectului pozitiv al lucrului judecat dedus din decizia nr. 307 din 22 octombrie 2014 a Curţii de Apel Suceava; nesocotirea dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 31/1990 referitoare la efectuarea formalităţilor de publicitate privind persoanele care reprezintă societatea; încălcarea dispoziţiilor art. 427 C. proc. civ. privitoare la efectele hotărârii judecătoreşti.

Recursul este fondat pentru considerentele următoarele:

Înalta Curte va analiza, numai primul motiv de recurs referitor la greşita soluţionare a excepţiei prescripţiei şi implicit, la calificarea greşită a cauzei de nulitate invocată în susţinerea demersului judiciar astfel cum a fost formulat prin acţiunea introductivă.

Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta intimată A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a Acordului de mediere nr. 7 din 11 mai 2014 încheiat cu recurenta pârâtă B. invocând ca temeiuri de drept dispoziţiile art. 1254 alin. (1 - 2), art. 1247, art. 1250 şi art. 1204 C. civ.

În concret, se invocă ca şi motiv de nulitate absolută lipsa consimţământului la încheierea acordului de mediere de către reclamanta intimată A. pe motiv că intervenienta C., care a semnat acordul, nu avea calitatea de administrator, fiind doar asociat, Hotărârea A.G.A. din 28 august 2013 care îi conferea acesteia calitatea de administrator statutar fiind anulată definitiv pe cale judecătorească, neavând astfel putere de reprezentare cu privire la societate.

Se invocă şi lipsa capacităţii de exerciţiu a reclamantei, ca şi capacitate de a contracta, de asemenea ca şi o altă cauză de nulitate absolută.

Instanţa de apel avea îndatorirea, în respectarea şi aplicarea principiului disponibilităţii procesului civil prevăzut în art. 9 din C. civ., să primească şi să soluţioneze cauza potrivit obiectului şi limitelor stabilite prin cererea de chemare în judecată.

Deşi prin cererea de chemare în judecată au fost invocate, ca şi cauze de nulitate absolută, lipsa consimţământului şi lipsa capacităţii de exerciţiu a uneia dintre părţile semnatare ale contractului a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată, instanţa de apel reţine, în cuprinsul considerentelor prezentate, că "numai aparent asistăm la invocarea mai multor motive de nulitate a acordului contestat, contrar celor reţinute de prima instanţă care a procedat la o analiză distinctă a acestora şi că, în realitate, există o interdependenţă a cauzelor de nulitate circumscrise cauzei juridice a acţiunii, astfel încât acestea trebuie tratate în mod unitar şi indisolubil, ca decurgând una din cealaltă".

Încălcând principiul disponibilităţii, instanţa de apel, pentru a demonstra în cele din urmă că actul încheiat de părţi este lovit de nulitate absolută, analizează cauza juridică a acţiunii, libertatea contractuală a părţilor, buna-credinţă a acestora la încheierea acordului de mediere, analizează acţiunea frauduloasă a intervenientei, nefiind învestită a le cerceta.

În logica juridică a instanţei de apel, faptul că hotărârea adunării generale a A. din 28 august 2013 a fost anulată, printr-o sentinţă judecătorească definitivă hotărâre în baza căreia intervenienta C. era numită administrator statutar, reprezintă cauza nulităţii acordului de mediere încheiat la data de 11 mai 2014, ca efect al aplicării principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial, ceea ce duce la concluzia existenţei unei cauze de nulitate absolută.

Faptul că hotărârea Adunării Generale a A. s-a constatat că este lovită de nulitate absolută, urmare a încălcării unor norme de drept material prevăzute în Legea nr. 31/1990, nu duce la concluzia că şi în prezenta cauză avem de-a face cu o nulitate absolută, motivele de nulitate invocate fiind diferite şi trebuie analizate distinct de către instanţa de apel.

Încălcarea dreptului de dispoziţie al părţilor, unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil echivalează cu încălcarea unei reguli de procedură a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, astfel încât Înalta Curte constată că reprezintă o cauză de nelegalitate pe care o încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind vorba despre încălcarea unei norme de drept material care să determine reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ca atare, admiţând recursul în temeiul art. 497 C. proc. civ. hotărârea va fi casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel care va analiza şi se va pronunţa doar cu privire la cele două cauze de nulitate invocate în cererea de chemare în judecată, stabilind dacă este vorba despre nulitate relativă ori absolută, funcţie de care va soluţiona excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. PRIN E. împotriva deciziei nr. 374 din 29 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.