Appeal annulled as unfiled for unpaid stamp duty; restitution of 305,000 RON advance upheld.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 09 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., a chemat în judecată pârâtul C., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei în cuantum de 305.000 RON, plătită ca avans de către S.C. B. S.R.L., conform art. VI din promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între cele două părţi.

Prin sentinţa civilă nr. 587 din 07 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1441 din 22 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta- reclamantă S.C. A., lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 587 din 07 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018; a fost schimbată în tot hotărârea apelată în sensul că: a fost admisă cererea de chemare în judecată şi a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 305.000 RON, reprezentând avans achitat conform promisiunii de vânzare-cumpărare din 04.07.2016.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs.

În susţinerea recursului, recurentul-pârât arată că hotărârea recurată încalcă dispoziţiile art. 1207 C. civ. referitoare la forţa obligatorie a contractului, în sensul că promitenta-cumpărătoare avea obligaţia de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică până cel mai târziu la data de 01.09.2017. Înăuntrul acestui termen promitenta-cumpărătoare putea denunţa unilateral antecontractul încheiat şi îşi putea primi avansul conform art. 6.

Faptul că reprezentantul legal al S.C. B. S.R.L. ar fi denunţat contractul după data limita stabilită de către părţi pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, nu are, în opinia recurentului-pârât relevanţă, întrucât la acea dată, părţile erau în afara cadrului contractual ce permitea denunţarea unilaterală a actului încheiat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru, precum şi inadmisibilitatea căii de atac în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, cu menţiunea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru, excepţie invocată de intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L., prin D. reţine următoarele:

Prin adresa comunicată recurentului-pârât C. la data de 16.02.2021, la domiciliu, i s-a pus în vedere obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.327,5 RON, această obligaţie reieşind şi din raportul comunicat la data de 01.11.2021 .

Recurentul-pârât C. nu s-a conformat acestei obligaţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

Conform art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurentul-pârât nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru.

În cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligaţia timbrării.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, aşa încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 1441 din 22 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-pârât C., invocată de intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L., prin D.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 1441 din 22 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.