Shareholders' appeal over share certificates annulled as merits re-argument exceeding legality review

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 27 aprilie 2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., obligarea pârâtei să le recunoască individual dreptul de proprietate asupra numărului de acţiuni cumpărate de aceştia şi să le elibereze certificatul de acţionar care să cuprindă menţiunile prevăzute de art. 93 din Legea nr. 31/1990, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 1561 din 03 octombrie 2018, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea reclamantei S.C. D. S.R.L. la judecata acţiunii, a dispus excluderea din cauză a reclamantei menţionate şi continuarea judecării cauzei între reclamanţii F., B., S.C. C. S.R.L. şi pârâta S.C. E. S.A.

La termenul din data de 05.11.2018, tribunalul a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. E. S.A., invocată prin întâmpinare, excepţia fiind unită cu fondul în baza art. 248 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 22.01.2019, reclamanţii au depus cerere adiţională, prin care au precizat că înţeleg să se judece şi cu E..

Prin sentinţa nr. 477 din 19 aprilie 2019, tribunalul a luat act de renunţarea reclamantului B. la judecata acţiunii şi a dispus excluderea acestuia din cauză, precum şi din citativ şi sistemul informatizat Ecris.

Prin sentinţa nr. 782 din 5 iunie 2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. E. S.A., ca neîntemeiată şi a respins acţiunea, având ca obiect obligaţia de a face, formulată de reclamanţii A. şi S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. S.A. şi E., astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată; s-a luat act că pârâta S.C. E. S.A. nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar pârâta E. a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia nr. 64 din 18 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanţii A. şi S.C. C. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 782 din 5 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C. E. S.A. şi E., ca nefondat; au fost obligaţi apelanţii să plătească intimatei E. cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii, A. şi S.C. C. S.R.L. au declarat recurs.

În susţinerea recursului, recurenţii-reclamanţi arată că instanţa nu a reţinut corect obiectul acţiunii iniţiale, care este acela de a elibera potrivit "Tabelului de alocare acţiuni" certificatele de acţionar în conformitate cu dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 31/1990.

Recurenţii-reclamanţi susţin că E. nu a fost niciodată proprietara acţiunilor şi că instanţa a ignorant complet Statutul Asociaţiei, respectiv art. 5 şi art. 13.

Obiectul de activitate al asociaţiei, astfel cum susţin recurenţii-reclamanţi, a fost acela de a negocia şi cumpăra "în numele şi pentru membrii săi" şi că avea obligaţia (pe care nu şi-a dus-o la îndeplinire) să facă demersuri imediate pentru a remite acţiunile participanţilor la procesul de privatizare, conform art. 13 din statut.

Potrivit recurenţilor-reclamanţi, confirmarea calităţii de acţionar a membrilor asociaţiei se face printre altele şi cu "Tabelul Alocare Acţiuni", unde sunt cuprinşi nominal acţionarii care au subscris.

Totodată, recurenţii-reclamanţi precizează că prin cererea de chemare în judecată nu se solicită o transmitere a proprietăţii, deoarece nu E. este proprietara, ci persoanele care au plătit acţiunile, ci se solicită respectarea unei obligaţii legale, aceea de a elibera, potrivit legii, certificatele de actionar, conform "Tabelului Alocare Acţiuni" întocmit de S.C. E. S.A., aflat la dosar.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata E. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimata S.C. E. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenţii-reclamanţi au formulat răspunsuri la întâmpinări.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere.

Părţile nu a depus puncte de vedere la raport.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă E. prin întâmpinare, excepţie care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În speţă, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurenţii-reclamanţi, deşi au indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinerile pe care le-au dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Recurenţii-reclamanţi nu expun nicio critică ce se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar în susţinerea motivului de recurs prevăzut de pct. 8 nu arată care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit de instanţa de apel.

Aşadar, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, deoarece prin argumentele expuse, recurenţii-reclamanţi urmăresc o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Astfel, argumentele recurenţilor-reclamanţi exprimă nemulţurirea părţilor cu privire soluţia pronunţată de instanţa de apel şi nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate şi excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict şi limitativ în art. 488 C. proc. civ., situându-se în afara competenţelor instanţei de recurs.

Recurenţii-reclamanţi tind să obţină o nouă verificare a susţinerilor lor, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii şi va anula recursul declarat de recurenţii-reclamanţi S.C. C. S.R.L. şi A. împotriva deciziei nr. 64 din 18 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii-reclamanţi S.C. C. S.R.L. şi A., invocată de intimata-pârâtă E..

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi S.C. C. S.R.L. şi A. împotriva deciziei nr. 64 din 18 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.