Main appeal annulled; cross-appeal moot; damages claim for parking-lot concrete blocks fails

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 01 august 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ NEGREŞTI OAŞ şi S.C. C. S.R.L., obligarea pârâţilor să plătească în solidar reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 213.400 RON, plus dobânda legală şi profit nerealizat, calculat din 2013 până la data soluţionării prezentului litigiu; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 63 din 05 aprilie 2018, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negreşti-Oaş.

Prin sentinţa civilă nr. 801 din 21 iunie 2018, Judecătoria Negreşti-Oaş a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Prin sentinţa civilă nr. 67 din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Ca urmare a stabilirii competenţei de soluţionare, cauza fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub dosar nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 35 din 31 ianuarie 2019, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei S.C. A. S.R.L., în ceea ce o priveşte pe numita D.; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantului B.; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.R.L.; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului UAT Oraşul Negreşti-Oaş - prin Primar; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor; a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor S.C. A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞUL NEGREŞTI - OAŞ - prin Primar şi S.C. C. S.R.L.; a redus onorariul avocaţial al pârâtei S.C. C. S.R.L. de la suma de 10.000 RON la suma de 5.000 RON; a obligat reclamanţii la plata către pârâta S.C. C. S.R.L. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum au fost reduse.

Prin decizia nr. 106/C/2020-A din 02 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat apelul principal declarat de apelanta S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 35 din 31 ianuarie 2019, pronunţate de Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a fost admis apelul incident declarat de intimata-apelantă S.C. C. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost schimbată în parte, în sensul că: a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului B. şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de acesta, în temeiul excepţiei lipsei calităţii procesuale active, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei; a fost obligată apelanta S.C. A. S.R.L. să plătească intimatului ORAŞUL NEGREŞTI-OAŞ suma de 672,6 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi intimatei-apelante S.C. C. S.R.L. suma de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă susţine că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că instanţa de apel a reţinut că folosirea prefabricatelor din beton armat (45 bucăţi) proprietatea recurentei, pentru înfiinţarea unei parcări şi sub coşurile de gunoi în cartierul Decebal, precum şi depozitarea unui nr. de 24 bucăţi în comuna Vama nu ar fi o faptă ilicită, întrucât intimatele-pârâte doar au mutat plăcile din beton dintr-un loc în altul, fără să şi le însuşească, aceasta reprezentând o operaţiune de igenizare a zonei.

Recurenta-reclamantă susţine că, în realitate, însuşirea şi folosirea elementelor din beton armat de către intimate constituie o faptă ilicită deoarece este proprietara prefabricatelor care erau depozitate în anul 2013 în cartierul Decebal din oraşul Negreşti Oaş, împreună cu alte prefabricate anexe respectiv: coşuri de fum (ventilaţii), scări, balcoane şi grinzi aferente planşeelor. Dovada proprietăţii, astfel cum arată recurenta-reclamantă, reiese din fişa de magazie, balanţa de verificare, mărfuri achiziţionate conform contractului de vânzare-cumpărare din 02.05.2012.

Totodată, recurenta-reclamantă susţine că la data de 21.03.2013, prin adresa nr. x, Primăria oraşului Negreşti Oaş, i-a solicitat ca în 48 de ore să ridice plăcile din beton din Cartierul Decebal, zona blocului social, recunoscând astfel că acestea sunt proprietatea recurentei.

Prin adresa înregistrată la Primăria oraşului Negreşti Oaş nr. 3689/22.03.2013, recurenta-reclamantă arată că a comunicat că plăcile nu pot fi mutate în 48 de ore şi că a emis, pentru o parte din acele prefabricate, factura proformă nr. x/03.05.2012 către S.C. E. S.R.L., care urma să le plătească şi apoi să le ridice din acest loc de depozitare, ataşând şi copia de pe factură.

Recurenta-reclamantă mai arată că UAT Negreşti Oaş nu a luat legătura cu S.C. E. S.R.L., aceasta din urmă refuzând achitarea facturii emise, întrucât prefabricatele nu se mai aflau la locul depozitării.

În aceste condiţii, recurenta-reclamantă susţine că s-a adresat Primăriei oraşului Negreşti Oaş, solicitându-i ca plăcile folosite de Primărie în suprafaţa de peste 250 mp, pentru parcarea de lângă blocul social din cartier Decebal, dar şi pentru cele folosite prin cartier (sub coşurile de gunoi), să fie plătite societăţii, cu atât mai mult cu cât o parte din acestea au fost distruse.

Prin urmare, recurenta-reclamantă consideră că a dovedit că este proprietara prefabricatelor sustrase de către intimate, fără acordul său.

Totodată, în raport de prevederile art. 28 din C. proc. pen., recurenta-reclamantă susţine că a intrat în puterea lucrului judecat fapta, adică sustragerea prefabricatelor din beton şi autorii acesteia, respectiv intimatele.

Mai precizează recurenta-reclamantă că Primăria oraşului Negreşti Oaş nu era proprietara terenului pe care au fost depozitate prefabricatele, nici la data depozitării, nici la data sustragerii, abia la data de 10.07.2013 fiind identificat şi notat în cartea funciară terenul aferent domeniului public din acest cartier.

De asemenea, recurenta-reclamantă arată că art. 1038 alin. (1) C. proc. civ., termenul legal de notificare pentru eliberarea terenului ocupat fără drept, este de 30 zile, notificare trebuind să fie comunicată prin executor judecătoresc.

Recurenta-reclamantă mai precizează şi că locul prefabricatelor sustrase, depozitate în comuna Vama, a fost dezvăluit de intimate abia în anul 2019, ceea ce dovedeşte sustragerea acestora de către S.C. C. S.R.L. care nu avea nici o comandă de la UAT Negreşti Oaş de a transporta cele 24 de planşee la 4 km distanţă.

De asemenea, recurenta-reclamantă susţine că i-a fost încălcat dreptul de proprietate prevăzut de art. 136 alin. (5) din Constituţia României, de art. 555 din C. civ., de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului şi de art. 1 din Protocolul la Convenţie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs incident împotriva aceleiaşi decizii, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă precizează că recursul incident vizează soluţia hotărârii pronunţate de instanţa de apel cu privire la menţinerea dispoziţiilor sentinţei primei instanţe, privind respingerea excepţiilor prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor, a lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei S.C. A. S.R.L., precum şi considerentele hotărârii recurate cu privire la aceste excepţii.

Recurenta-pârâtă arată că, prin dezlegarea dată cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor, instanţa de apel a încălcat şi a aplicat greşit normele de drept material, reprezentate de art. 2.537 pct. 3 C. civ., raportat la dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) C. proc. pen.

Recurenta-pârâtă susţine că în dosarul de urmărire penală nr. 438/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negreşti-Oaş nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, prin urmare nimeni nu a dobândit calitatea de inculpat în cauză, astfel încât nu era posibilă constituirea ca parte civilă, raportat la art. 19 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. De altfel, judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea împotriva soluţiei de clasare în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.

Ca atare, recurenta-pârâtă consideră că în cauză, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 2.537 pct. 3 C. civ., atât timp cât nu le-a interpretat prin raportare la prevederile art. 19 alin. (2), coroborat cu art. 82 C. proc. pen. şi la prevederile art. 20 alin. (1) teza I C. proc. pen. (care reglementează momentul până la care este posibilă constituirea ca parte civilă în procesul penal).

O constituire de parte civilă formulată înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale de către procuror prin ordonanţă, conform art. 309 C. proc. pen. este inexistentă juridic, având în vedere dispoziţiile art. 19 alin. (2) C. proc. pen.

Aşadar, recurenta-pârâtă consideră că, în prezenta cauză, cursul prescripţiei extinctive nu a fost întrerupt niciodată, neexistând o legală constituire ca parte civilă în dosarul de urmărire penală, care să producă efectul întreruptiv prevăzut de art. 2.537 pct. 3 C. civ.

Reclamanţii au înregistrat acţiunea în pretenţii la data de 01.08.2017.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 2.517 C. civ., conform cărora termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen şi la dispoziţiile art. 2.523 C. civ., conform cărora prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui, recurenta-pârâtă apreciază că în cauză a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune al reclamanţilor.

Referitor la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că, deşi instanţa de apel a constatat că reclamantul B. nu are calitate procesuală activă de a solicita despăgubiri şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestui reclamant, iar în privinţa excepţiei lipsei de interes a acestui reclamant în formularea acţiunii a statuat că analizarea acesteia nu se mai impune a fi făcută, totuşi, în ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor (deci şi a reclamantului), a considerat că în mod întemeiat a fost respinsă de către instanţa de fond.

Ca atare, recurenta-pârâtă apreciază că şi în ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa de apel trebuia să constate că analiza acesteia nu se mai impune a fi făcută în privinţa reclamantului B., faţă de admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a acestuia.

De asemenea, recurenta-pârâtă consideră că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi pentru că instanţa de apel a soluţionat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei S.C. A. S.R.L., cu încălcarea regulilor de procedură.

În acest sens, recurenta-pârâtă arată că hotărârea recurată este nelegală în ce priveşte constatarea faptului că reclamanta S.C. A. S.R.L., la data formulării cererii de chemare în judecată - 01.08.2017, era proprietara prefabricatelor a căror contravaloare o solicită.

Astfel, la finalul cercetării judecătoreşti în apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 478 C. proc. civ., reclamanţii au susţinut că de fapt prefabricatele de beton au fost proprietatea S.C. F. S.R.L., care le-ar fi plătit la data de 30.06.1993.

Instanţa de apel, raportat la înscrisurile depuse de intimatul B. şi explicitarea făcută de acesta cu privire la calitatea de proprietar succesiv a S.C. F. S.R.L., cu încălcarea dispoziţiilor art. 478 alin. (1)-(3) C. proc. civ., a statuat că din succesiunea actelor juridice de înstrăinare depuse la dosar, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a făcut dovada calităţii sale de proprietar asupra bunurilor.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului principal.

Intimatul-pârât ORAŞUL NEGREŞTI-OAŞ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului principal.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul principal, prin care a invocat, pe cale de excepţie nulitatea recursului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de recurs.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinările intimatului-pârât ORAŞUL NEGREŞTI-OAŞ şi a intimatei-pârâte S.C. C. S.R.L.

Intimatul-reclamantul B. a formulat completare la întâmpinare.

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul incident, solicitând respingerea acestuia.

Intimatul-reclamantul B. a formulat întâmpinare la recursul incident, solicitând respingerea acestuia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere.

Recurenta-reclamantă a formulat concluzii cu privire la raportul întocmit în cauză.

Recurenta-pârâtă a depus punct de vedere la raport.

Intimatul-reclamantul B. a depus concluzii scrise cu privire la raportul întocmit în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. prin întâmpinare, excepţie care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurenta-reclamantă, deşi a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinerile pe care le-au dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, deoarece prin argumentele expuse, recurenta-reclamantă urmăreşte o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Astfel, argumentele recurentei-reclamante exprimă nemulţurirea părţii cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de apel, în raport de probele administrate, respectiv înscrisuri. Aceste argumente nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate şi excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict şi limitativ în art. 488 C. proc. civ., situându-se în afara competenţelor instanţei de recurs, atâta timp cât se raportează în mod explicit la modul de interpretare şi evaluare a probelor administrate.

Recurenta-reclamantă tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac.

Recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 106/C/2020-A din 2 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal va fi respins ca rămas fără efect, având în vedere că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă şi în raport de prevederile art. 491, coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că "Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect".

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia nulităţii recursului şi, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 106/C/2020-A din 2 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii va fi respins ca rămas fără efect, în raport de prevederile art. 491, coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 106/C/2020-A din 2 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii, ca rămas fără efect.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.