Inadmissibility of cassation against dismissal of action to annul arbitral award due to pre-2017 procedural bar on appealing negative decisions

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate la 17 decembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ la primirea şi înregistrarea facturilor ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor gratuite în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 8.187,48 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate şi gratuite eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x/30.11.2010 şi la plata sumei în valoare de 1.156,98 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor gratuite şi compensate eliberate în luna decembrie 2010, conform facturii storno A. nr. x/20.02.2011.

În drept, acţiunea arbitrală a fost întemeiată pe dispoziţiile H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010.

Prin hotărârea arbitrală nr. 71 din 15 septembrie 2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta A. S.R.L. şi a obligat pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Neamţ la primirea şi înregistrarea facturilor ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor gratuite în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 8.187,48 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate şi gratuite eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x/30.11.2010 şi la plata sumei de 1.156,98 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor gratuite şi compensate eliberate în luna decembrie 2010, conform facturii storno A. nr. x/20.02.2011.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la 30 septembrie 2019, sub nr. x/2019, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ a solicitat desfiinţarea hotărârii arbitrale nr. 71 din 15 septembrie 2016 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

În drept, acţiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a cauzei privind pe reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. şi a trimis dosarul la Registratura Generală a Curţii de Apel Bucureşti, în vederea repartizării pe rolul unui complet din cadrul secţiei a V-a sau a VI-a Civile.

Acţiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la 23 iunie 2020, sub nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 47 din 24 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare formulată de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ împotriva sentinţei arbitrale nr. 71 din 15 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2013 de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.R.L.

Totodată, a obligat petenta să plătească intimatei suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 47 din 24 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ a declarat recurs.

În drept, recursul nu a fost întemeiat pe niciunul din motivele de casare limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

La 14 septembrie 2020, aşa cum atestă dovada de înmânare aflată la dosar, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante.

La 14 octombrie 2020, intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus (prin poştă) întâmpinare, în termen legal, prin care, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat să se constate nulitatea recursului, iar, în baza art. 488 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat să se constate inadmisibilitatea recursului C.A.S. Neamţ în legătură cu motivele noi, invocate pe calea precizării din 17.02.2020 invocate tardiv, după expirarea termenului de o lună prevăzut de art. 611 alin. (1) C. proc. civ., raportat la data comunicării hotărârii arbitrale (03.09.2019).

În subsidiar, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat achitat pentru redactarea întâmpinării, conform chitanţei ataşate (în sumă de 500 RON) aflată la dosar recurs.

La 28 octombrie 2020, astfel cum atestă dovada de înmânare aflată la dosar, întâmpinarea a fost comunicată recurentei.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 23 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus un punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul recursului îl reprezintă sentinţa civilă nr. 47 din 24 iulie 2020, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ împotriva sentinţei arbitrale.

Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului, nefiind incidente în cauză prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, modificare care este aplicabilă începând cu 24 martie 2017.

Dat fiind că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acţiunii arbitrale (în speţă 17 decembrie 2013).

Conform dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar potrivit art. 613 alin. (3) din acelaşi act normativ, "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală (...)".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că, înainte de data intrării în vigoare a textului de lege modificat (respectiv înainte de 24 martie 2017) sunt supuse recursului numai hotărârile curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Curtea de apel a dat o calificare greşită căii de atac şi posibilităţii exercitării acesteia, când a menţionat în dispozitiv posibilitatea atacării cu recurs a sentinţei pronunţate.

Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) şi art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ împotriva sentinţei civile nr. 47 din 24 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ împotriva sentinţei civile nr. 47 din 24 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2022.