Judicial recusal in insolvency proceedings: nullity of cassation appeal for failure to allege specific illegality grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the recusal request of a company and annulled its cassation appeal, ruling that the appeal was null and void; the lower court’s order rejecting the recusal remains in force. The dispute involved a company attempting to challenge the impartiality of judges who had previously ruled on the merits in a related insolvency case, arguing that the failure to address a legal compensation defense in the prior judgment created bias. The Court held that the appeal was inadmissible because the grounds advanced were substantive arguments regarding the underlying insolvency litigation rather than specific allegations of illegality regarding the recusal order itself, thereby failing to meet the statutory requirements for a cassation appeal. Decisive legal bases included Articles 486(1)(d), 488, and 493(5) of the Code of Civil Procedure, which mandate that cassation appeals must contain specific, legally framed grounds of illegality distinct from mere reiteration of underlying factual or substantive disputes.
Legislator headnote
AI generatedart. 90 din Legea nr. 85/2006, art. 47 C. proc. civ, art. 80 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 487 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Judicial recusal in insolvency proceedings: nullity of cassation appeal for failure to allege specific illegality grounds: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de intimata S.C. B. S.A., la dosar aflându-se împuternicirea avocatului semnatar al cererii de recurs, cu respectarea dispoziţiilor art. 80 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta S.C. A. S.R.L. cu privire la membrii completului de judecată A1 LP.
Împotriva acestei decizii, recurenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.
În susţinerea recursului declarat, recurenta arată că membrii completului de judecată s-au mai pronunţat asupra fondului într-o cauză având aceleaşi părţi, prin decizia civilă nr. 273/C/2017 din 21.09.2017 a Curţii de Apel Oradea în dosarul nr. x/2016.
Apreciază recurenta că d-nele judecător s-au pronunţat indirect şi asupra fondului prezentei cauze, existând, astfel, elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea completului de judecată.
Completul de judecată, potrivit susţinerilor recurentei, nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut în mod expres în apelul său, respectiv compensarea creanţei sale cu a creditoarei B., care în baza unor creanţe curente, a cerut intrarea sa în faliment.
Astfel, recurenta susţine că a invocat compensaţia legală a creanţelor reciproce în conformitate cu art. 90 din Legea nr. 85/2006 şi mai mult decât atât, că a arătat instanţei că suma datorată, la momentul cererii de intrare în faliment era sub valoarea prag, fiind de doar 35.480 RON. În susţinerea acestui argument, recurenta face trimitere la dispoziţiile art. IV.5 din contractul x/26.09.2011 şi ale actul adiţional din 12.12.2013 la acest contract.
Recurenta mai susţine şi că în dosarul x/2016, creditorul C. a fost grav vătămat prin excluderea de la masa credală, experţii contabili făcând dovada creditării cu suma de 406.920,58 RON.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 41, art. 42 alin. (1) pct. 13, art. 47 C. proc. civ.
Intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate de reprezentant şi, respectiv, ca neîntemeiat.
Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de intimata S.C. B. S.A., la dosar aflându-se împuternicirea avocatului semnatar al cererii de recurs, cu respectarea dispoziţiilor art. 80 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, totodată, că la data declarării căii de atac - 11.03.2020, cauza nu era soluţionată, însă apelul a fost soluţionat la 12 martie 2020, prin decizia nr. 83/C/2020. Ca atare, incidentul prematurităţii recursului este acoperit.
Analizând recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".
Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.
În speţă, Înalta Curte constată că argumentele expuse în memoriul de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare de la art. 488 C. proc. civ.
În expunerea argumentelor, recurenta a prezentat litigiul existent între părţi şi a reiterat motivele din cererea de recuzare, fără a aduce, în concret, critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ.
Argumentele ce vizează fondul cauzei nu pot constitui critici de nelegalitate a încheierii recurate, întrucât aceasta are ca obiect soluţionarea unei cereri de recuzare, iar nu soluţionarea cauzei pe fond.
Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de intimata S.C. B. S.A., va admite excepţia nulităţii recursului şi, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 10 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de intimata S.C. B. S.A.
Admite excepţia nulităţii recursului.
Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 10 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.