Territorial jurisdiction in labor disputes: scope of Art. 127 CPC for judges and its interplay with active joinder under Art. 269(3) Labor Code

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 883 din 28 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, secţia I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta A. este încadrată în funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, începând cu data de 12.10.2020 şi până în prezent, după cum rezultă din adeverinţa nr. x/26.05.2021, eliberată de Tribunalul Covasna.

Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor în conformitate cu dispoziţiile aliniatului 3 al aceluiaşi articol, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii.

Astfel, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o competenţă facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanţei.

Cum Tribunalul Caraş-Severin se află în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea unei instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamanta.

Pe rolul Tribunalului Alba cauza a fost înregistrată la data de 16.07.2021 cu acelaşi număr unic de dosar primit ca urmare a disjungerii, respectiv 680/115/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 2770 din 11 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Alba şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Caraş Severin.; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 a fost formulată de judecători, funcţionând la judecătorii, având ca obiect pretenţii salariale din perioada când au fost auditori de justiţie, aceştia formulând pretenţii identice în contradictoriu cu "angajatorul", pretenţii justificate pe o cauză juridică identică, şi anume, natura activităţilor prestate.

În materie de competenţă teritorială, tribunalul a reţinut incidenţa prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, respectiv a prevederilor art. 269 din Codul muncii, din coroborarea cărora rezultă că reclamanta din cauza de faţă putea sesiza: fie tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul şi locul de muncă, fie instanţa competentă teritorial pentru oricare dintre ceilalţi reclamanţi, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă între aceştia.

Astfel cum a arătat instanţa, reclamanta din cauza de faţă a ales să introducă cererea împreună cu ceilalţi reclamanţi pe rolul Tribunalului Caraş Severin, instanţă competentă teritorial în privinţa acelora dintre titularii cererii de chemare în judecată care au domiciliul în circumscripţia acestei instanţe.

În raport de prevederile art. 59 C. proc. civ. teza finală, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active între persoanele care au introdus iniţial cererea de chemare în judecată, existând o strânsă legătură între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Astfel, cum a arătat instanţa, toţi reclamanţii din dosarul iniţial, nr. x/2020 au avut calitatea de auditori de justiţie, pretenţia formulată de fiecare dintre aceştia, precum şi motivele de fapt şi de drept expuse în justificarea obiectului fiind identice.

Or, în aceste condiţii, între drepturile şi obligaţiile părţilor deduse judecăţii există o "strânsă legătură", reclamanţii fiind interesaţi să promoveze o acţiune comună, nu doar prin prisma utilităţii administrării unui probatoriu comun, ci şi din perspectiva pronunţării unei soluţii unice care să rezolve conflictul dedus judecăţii, circumstanţe de natură a plasa reclamanţii în aceeaşi situaţie juridică ulterior finalizării procesului, cu privire la conflictul dedus judecăţii.

De altfel, aceasta pare a fi principala raţiune avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat soluţia normativă de la art. 269 alin. (3) din Codul muncii, textul fiind introdus prin Legea nr. 76/2012 în scopul de a reduce litigiile existente pe rolul instanţelor.

În raport de calitatea reclamantei de judecător în cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi competenţa materială în conflicte de muncă a tribunalului în primă instanţă, instanţa a apreciat că prevederile art. 127 C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicarea în speţă, reclamanta fiind îndreptăţită să introducă cererea de chemare în judecată împreună cu ceilalţi reclamanţi la Tribunalul Caraş Severin, aşa cum s-a şi întâmplat, dat fiind că sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, iar o parte dintre reclamanţi aveau domiciliul în circumscripţia acestei instanţe.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă sub nr. de dosar x/2020, instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui litigiu de muncă.

Prin încheierea de şedinţă din 19 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanta A., cererea disjunsă fiind înregistrată sub nr. x/2021.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Totodată, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar potrivit art. 216 din acelaşi act normativ "Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că o parte din reclamanţii care au învestit instanţa cu soluţionarea conflictului de muncă aveau domiciliul sau locul de muncă în circumscripţia Tribunalului Caraş-Severin. În privinţa acestor reclamanţi, tribunalul a reţinut că este competent teritorial să soluţioneze cauza.

Potrivit art. 59 C. proc. civ., "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte reţine că între drepturile pretinse de reclamanţi prin aceeaşi cerere de chemare în judecată există o strânsă legătură, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active.

Or, coparticiparea procesuală activă atrage prorogarea legală de competenţă în privinţa reclamanţilor care nu au domiciliul sau locul de muncă în raza tribunalului sesizat iniţial, în temeiul art. 269 alin. (3) din Codul muncii.

În aceste condiţii, în privinţa cererii formulate de reclamanta din prezenta cauză, a operat prorogarea legală de competentă în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, ca efect al formulării acţiunii introductive împreună cu reclamanţii al căror domiciliu sau loc de muncă se află în circumscripţia acestei instanţe.

Împrejurarea că Tribunalul Caraş-Severin a disjuns ulterior cererea reclamantei din prezenta cauză nu conduce la pierderea competenţei sale teritoriale în privinţa acestei cereri, de vreme ce prorogarea legală de competenţă a operat chiar la momentul sesizării instanţei cu acţiunea introductivă comună.

Totodată, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanţele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziţii legale reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Potrivit art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (…)

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Se reţine că Legea nr. 310/2018, aplicabilă în raport de data introducerii acţiunii, a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea.

Or, reclamanta îşi desfăşoară activitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, iar competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă tribunalului.

Prin urmare, dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile şi nu pot justifica învestirea unui alt tribunal cu judecarea litigiului.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) şi (3) din Codul muncii raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.