Conflict of jurisdiction in labor disputes involving prosecutors: Article 127 CPP inapplicable when substantive competence lies with a superior court

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1137 din 22 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, în favoarea Tribunalului Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanţii au formulat o cerere de chemare în judecată "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia", întrucât îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul parchetului de pe lângă o instanţă inferioară instanţei căreia i-ar reveni competenţa de soluţionare a cauzei.

Instanţa a reţinut că reclamanţii sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, astfel că faţă de dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuia să fie introdusă la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află Parchetul la care funcţionează reclamanţii.

Ca atare, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la art. 208, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 129-132 din C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Mureş.

Prin sentinţa civilă nr. 1264 din 22 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în materia competenţei teritoriale de soluţionare a cauzelor având ca obiect conflicte individuale de muncă, inclusiv salariale, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. prezintă un obiect de reglementare mai restrâns (limitat la cauzele în care reclamanţi sau pârâţi sunt, ca persoane încadrate în muncă, judecătorii, asistenţii judiciari, procurorii sau grefierii; respectiv la cauzele în care reclamanţi sau pârâţi sunt instanţele de judecată aflate în raporturi de muncă) faţă de prevederile de drept comun al muncii cuprinse în art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin urmare, prevederile de drept comun cuprinse în art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 devin aplicabile ori de câte ori nu sunt întrunite ipotezele reglementate de dispoziţiile speciale şi derogatorii ale art. 127 C. proc. civ.

Astfel cum a reţinut instanţa, în cauza dedusă judecăţii, nu sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., deoarece reclamanţii, având calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Cluj (competent teritorial, potrivit dreptului comun al muncii) sau la o instanţă inferioară acesteia.

De asemenea, în speţă nu pot primi aplicare nici dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (2) indice 1, coroborate cu cele ale alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâţii nu sunt instanţe de judecată competente să soluţioneze cauza.

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor imperative ale art. 1, art. 278 alin. (2) şi art. 269 alin. (1) din Codul muncii, raportate la cele ale art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, care instituie o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică (potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.), excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş a fost apreciată întemeiată.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţele aflate în conflict negativ de competenţă au fost sesizate cu o acţiune având ca obiect plata unor drepturi salariale. Având în vedere cele solicitate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, rezultă faptul că prezentului litigiu i se aplică dispoziţiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.

În cauza dedusă judecăţii, reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla.

Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este reglementat de dispoziţiiile art. 266-275 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează:

"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanţele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziţii legale reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Potrivit art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (…)

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Se reţine că Legea nr. 310/2018, aplicabilă în raport de data introducerii acţiunii 29 decembrie 2020, a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea.

Or, reclamanţii îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, iar competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă tribunalului.

Prin urmare, dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile şi nu pot justifica învestirea unui alt tribunal cu judecarea litigiului.

În consecinţă, aşa cum s-a arătat în precedent, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora este competentă, instanţa de la domiciliul reclamanţilor sau instanţa de la locul de muncă, respectiv Tribunalul Cluj.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.