Jurisdictional conflict over post-insolvency restitution claims classified as common law rather than insolvency proceedings

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 9628 din 10 decembrie 2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Tribunalului Harghita competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., "tribunalele judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe", aşa încât tribunalul este instanţă de drept comun pentru soluţionarea cererilor în primă instanţă, judecătoria având o competenţă limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a)-k) din C. proc. civ.

Instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi a art. 120 C. proc. civ., care statuează că "cererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul".

Prin raportare la aceste dispoziţii legale, instanţa a reţinut că cererea formulată de lichidator, având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a unei sume de bani ce i-a fost distribuită în cadrul procedurii falimentului, conform planului de distribuire între creditori şi a raportului asupra fondurilor, constituie o cerere aferentă procedurii insolvenţei, întrucât este făcută de către lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de dispoziţiile art. 116 din Legea nr. 85/2006 referitoare la valorificarea bunurilor debitorului în cadrul procedurii insolvenţei.

Prin decizia civilă nr. 952 din 13 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă competenţa de soluţionare a cauzei: s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., a formulat o acţiune în pretenţii având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 157.358,87 RON, cu titlu de plată nedatorată, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la restituirea/plata sumei de 157.358,87 RON, în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză.

Instanţa a constatat că acţiunea având ca obiect pretenţii nu constituie o cerere aferentă procedurii insolvenţei dată în competenţa de soluţionare a judecătorului sindic, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a)-n) din Legea nr. 85/2006, după cum nu este nici de competenţa tribunalului în funcţie de valoare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 95 pct. 1, raportat la dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.

Totodată, instanţa a reţinut că, în drept, temeiul indicat de lichidator este cel al dispoziţiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006, ce reglementează distribuirea fondurilor obţinute din lichidare şi că prin decizia civilă irevocabilă nr. 71/R din 31 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, a fost admis recursul creditoarei împotriva sentinţei nr. 1434 din 24 octombrie 2018, pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2012 şi s-a dispus modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii formulate de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei A. S.R.L.. în contradictoriu cu creditoarea C. S.A., având ca obiect anularea plăţii pretins a fi eronate şi restituirea sumei de 157.358,87 RON în contul colector al debitoarei.

Prin urmare, tribunalul a avut în vedere că lichidatorul judiciar B. S.P.R.L. promovase anterior acţiunea în anularea plăţii sumei de 157.358,87 RON care a fost soluţionată de judecătorul sindic în conformitate cu competenţele legale, motiv pentru care lichidatorul judiciar nu a mai introdus o nouă acţiune cu acelaşi obiect, ci a urmat calea dreptului comun, formulând o acţiune în pretenţii, al cărei temei juridic este reglementat de dispoziţiile art. 1314-1348 C. civ.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., a formulat o acţiune în pretenţii având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 157.358,87 RON, cu titlu de plată nedatorată, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la restituirea/plata sumei de 157.358,87 RON, în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 85/2006, art. 1341-1344, art. 1345-1348 C. civ.

Înalta Curte reţine că, prin decizia civilă irevocabilă nr. 71/R din 31 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, a fost admis recursul creditoarei C. S.A. împotriva sentinţei nr. 1434 din 24 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2012 şi s-a dispus modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii formulate de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei A. S.R.L.. în contradictoriu cu creditoarea C. S.A., având ca obiect anularea plăţii pretins a fi eronate şi restituirea sumei de 157.358,87 RON în contul colector al debitoarei.

Înalta Curte constată, totodată, că cererea dedusă judecăţii este formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de dispoziţiile art. 116 din Legea nr. 85/2006, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1341-1344, art. 1345-1348 C. civ., aşadar pe dispoziţiile de drept comun.

Ca atare, sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., care statuează că judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.