Revision rejected: no triple identity where prior ruling bound different defendant.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 201/R din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., în contradictoriu cu intimatul-pârât CABINET DE AVOCAT A., împotriva deciziei civile nr. 1762 din 02 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii, COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 iunie 2021.

În motivare, revizuenta arată că la 4 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, prin decizia civilă nr. 757/R, a admis recursul declarat de COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 524/A din 18 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 201/R din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a cărei revizuire se cere, a fost respins recursul declarat de COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., în contradictoriu cu intimatul-pârât CABINET DE AVOCAT A., împotriva deciziei civile nr. 1762 din 02 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018.

Ca atare, revizenta apreciază că există două decizii definitive potrivnice, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în două dosare diferite, în care revizuenta deţine calitatea de reclamantă, iar obiectul celor două dosare este identic.

Potrivit revizuentei, în ambele dosare mai sus amintite, în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Timiş în anul 2016, s-a constatat că s-a încasat nejustificat subvenţia primită de la Municipiul Timişoara pentru acoperirea diferenţei de preţ a energiei termice distribuite populaţiei, în cazul unor spaţii proprietatea persoanelor juridice, utilizate cu altă destinaţie.

Deoarece energia termică a fost subvenţionată de autorităţile locale, revizuenta arată că a procedat la restituirea către Municipiul Timişoara a sumei de 159.454,89 RON, contravaloarea prejudiciului cauzat de persoanele juridice care au beneficiat de un preţ subvenţionat în perioada 2013-2015, sumă ce trebuie recuperată.

Astfel cum susţine revizuenta, pârâţii mai sus menţionaţi şi-au desfăşurat activitatea în imobile de tip condominiu, achitând contravaloarea energiei termice consumate la preţul subvenţionat pentru populaţie.

Revizuenta precizează şi că ambele recursuri au fost formulate în baza prevederilor articolului 1.349 din C. civ. privind răspunderea civilă delictuală, întrucât nu a încheiat cu intimaţii-pârâţi convenţii de facturare individuală a consumurilor de energie termică pentru perioada solicitată în cererea de chemare în judecată.

Potrivit revizuentei, Curtea de Apel Timişoara a pronunţat o decizie radical opusă deciziei civile nr. 757/R din 4 noiembrie 2019, nesocotind efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care ambele dosare au aceeaşi cauză şi acelaşi obiect.

Autoritatea de lucru judecat, astfel cum susţine revizuenta, nu vizează doar considerentele decisive, ci şi considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă dedusă judecăţii în mod incidental, a cărei rezolvare nu se va regăsi aşadar, în dispozitivul hotărârii.

În raport de prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., revizuenta susţine că oricare dintre părţile litigante are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, însă, acest beneficiu aparţine doar acelor părţi cărora li s-a recunoscut dreptul prin hotărârea care se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind vorba de drepturi câştigate.

Revizuenta apreciază că în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi.

Astfel, revizuenta arată că pronunţarea unei hotărâri radical opuse unei decizii anterioare poate fi considerată în mod rezonabil că a adus atingere principiului securităţii juridice, în special datorită faptului că se aştepta în mod legitim ca instanţa să tranşeze litigiul în sensul respectării autorităţii de lucru judecat a deciziei anterioare.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 11.10.2021, intimatul CABINET DE AVOCAT A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Revizuenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., forma în vigoare la data demarării litigiului - 29.11.2018 - revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vin să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Este adevărat că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă, însă, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analiza soluţiilor pe care instanţa de revizuire le poate adopta impune concluzia că numai efectul negativ al autorităţii de lucru judecat poate fi valorificat ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaşte posibilitatea ca acelaşi litigiu să fie soluţionat de două ori, în raport de dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se verifică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că în dosarul nr. x/2018, soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 757/R din 4 noiembrie 2019, COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. are calitate de reclamantă, iar pârâtă este S.C. B. S.R.L., iar în dosarul nr. x/2018, soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 201/R din 12 mai 2021, COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., este reclamantă, iar calitatea de pârât este deţinută de CABINET DE AVOCAT A..

Reiese astfel, că în raport de această din urmă decizie, nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi.

Aşadar, nu poate fi reţinută contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele impuse de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identităţii de părţi făcând de prisos analizarea celorlalte condiţii impuse de norma legală.

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 201/R din 12 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 201/R din 12 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.