Annulment of appellate decision failing to formulate cassation grounds distinct from lower-instance arguments

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la data de 01 februarie 2019 sub nr. de dosar x/2019 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, societatea comercială A. a chemat în judecată pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, solicitând tribunalului arbitral:

- revizuirea certificatului de plată la reziliere (C. pen..R.), emis în data de 27 decembrie 2018 pentru contractul "Proiectare şi execuţie autostrada Nadlac - Arad şi drum de legătură, Lot x, Km 22+218-38+882", înregistrat la C.N.A.D.N.R. (actuala C.N.A.I.R.) sub nr. x/20.05.2011;

- obligarea C.N.A.I.R. la plata către reclamantă a sumei de 121.753.394 RON (pe care reclamanta şi-a rezervat dreptul să o mărească, după actualizarea sumelor), reprezentând:

(i) 62.055.082 RON - lucrări efectuate şi neplătite la data rezilierii de către C.N.A.I.R. a contractului, din care: 9.561.379,84 RON reprezintă suma aferentă certificatului interimar de plată (C.I.P.) nr. 13 şi 58.855.510,63 RON reprezintă valoarea lucrărilor efectuate în perioada martie - iulie 2013, sume din care s-a scăzut suma de 6.361.808,45 RON, stabilită ca sumă finală datorată reclamantei prin C. pen..R., pe care C.N.A.I.R. s-a angajat să o plătească de bunăvoie, conform adresei nr. x din 14 ianuarie 2019;

(ii) 32.856.039 RON - penalităţi pentru întârzierea la plata lucrărilor efectuate;

(iii) 20.574.460,86 RON - sume reţinute în temeiul contractului şi nereturnate reclamantei;

(iv) 6.267.812 RON - penalităţi pentru returnarea cu întârziere a sumelor reţinute.

- obligarea C.N.A.I.R. la plata cheltuielilor de arbitrare;

- obligarea C.N.A.I.R. la plata penalităţilor de întârziere echivalente cu dobânda legală penalizatoare între profesionişti, până la plata efectivă a creanţei.

Tribunalul arbitral, prin hotărârea arbitrală nr. 53 din 3 septembrie 2020, a admis cererea arbitrală, astfel cum a fost precizată; a respins excepţiile invocate de pârâta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei-pârâte A., excepţia inadmisibilităţii cererii principale pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004, excepţia inadmisibilităţii cererii principale pentru imposibilitatea legală a revizuirii certificatului de plată la reziliere de către tribunalul arbitral, excepţia prematurităţii cererii întemeiată pe prevederile clauzei 20.1 din condiţiile speciale ale contractului încheiat între părţi şi a obligativităţii sesizării prealabile a comisiei de adjudecare a disputelor, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a admis cererea de arbitrare principală, astfel cum a fost completată şi precizată şi, în consecinţă, a dispus revizuirea certificatului de plată la reziliere eliberat la 27 decembrie 2018 pentru contractul "Proiectare şi execuţie autostrada Nădlac - Arad şi drum de legătură, Lot x, Km 22+218- 38+882", înregistrat la C.N.A.I.R. sub nr. x/20.05.2011; a obligat pârâta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE la plata către reclamanta-pârâtă A. a sumei de 68.226.103,78 RON - lucrări efectuate şi neplătite la data rezilierii de către C.N.A.I.R. a contractului, debit principal rezultat după compensarea sumelor datorate de antreprenor pârâtei-reclamante - şi la plata sumei de 42.940.247,14 RON - penalităţi pentru întârzierea în plata lucrărilor efectuate şi neachitate, calculate potrivit art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, de la scadenţă şi până la 20 aprilie 2020 şi în viitor până la momentul plăţii efective a debitului principal; a obligat pârâta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, la plata către reclamanta-pârâtă A. a sumei de 20.574.460,86 RON - "Sume Reţinute" (garanţii de bună execuţie) şi nereturnate reclamantei-pârâte, debit principal - şi la 9.069.665,98 RON - penalităţi pentru returnarea cu întârziere a sumelor reţinute, calculate potrivit art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, de la scadenţă şi până la 20 aprilie 2020 şi în viitor până la momentul plăţii efective a debitului principal; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a respins excepţia lipsei de interes ca rămasă fără obiect şi, în consecinţă, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE împotriva pârâtei B.; a admis în parte cererea reconvenţională privind obligarea reclamantei-pârâte A. la plata sumei de 4.139.997,62 RON (lucrări neconforme - 3.023.997,62 RON; penalităţi pentru întârziere în programul de execuţie - 1.116.000 RON; - penalităţile pentru neplata subcontractorilor- 240.000 RON; - ore suplimentare lucrate de salariaţii C.N.A.I.R. pentru reluarea procedurii de licitaţie - 25.067,56 RON) şi a constatat compensarea acestei creanţe prin scăderea sa din suma datorată către antreprenor cu titlu de lucrări efectuate şi neachitate de pârâta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE la rezilierea contractului înregistrat la C.N.A.I.R. sub nr. x/20.05.2011; a fost admisă cererea privind acordarea cheltuielilor de arbitrare formulată de reclamanta-pârâtă A.

şi a obligat pârâta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE la plata sumei de 1.720.001,68 RON, reprezentând cheltuieli arbitrale către reclamanta-pârâtă A. şi la penalităţi de întârziere calculate potrivit art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, de la data pronunţării până la momentul plăţii efective a debitului datorat cu acest titlu; a fost respinsă cererea de acordare de cheltuieli de arbitrare formulată de pârâta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE.

Prin sentinţa civilă nr. 62 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinţei arbitrale nr. 53 din 03 septembrie 2020, a încheierii din 21 iunie 2019 şi a încheierii din 07 octombrie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în contradictoriu cu pârâta A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. a declarat recurs, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Recurenta arată că sentinţa recurată prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 53 din 03 septembrie 2020, a încheierii din 21 iunie 2019 şi a încheierii din 07 octombrie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României este nemotivată, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta susţine că instanţa s-a pronunţat fără a avea în vedere aspectele esenţiale, prezentate în acţiunea în anulare, cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi a art. 6 din CEDO.

Totodată, recurenta arată că sentinţa civilă nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia adoptată de instanţă, fiind încălcat şi principiul rolului activ al judecătorului, consacrat de art. 22 C. proc. civ., care obligă instanţa să asigure calificarea exactă a acţiunii reclamantei.

De asemenea, recurenta expune aspecte teoretice ce vizează motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

O altă critică vizează faptul că aprecierile instanţei sunt eronate, fiind de natură să schimbe natura sau înţelesul vădit neîndoielnic al actelor din dosarul cauzei, fiind lipsită de temei legal, ori dată cu aplicarea sau încălcarea legii.

În susţinerea acestui motiv de nelegalitate, recurenta arată că acţiunea în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. a) şi h) C. proc. civ.

Recurenta susţine că sentinţa arbitrală nr. 53 din 03 septembrie 2020 este nelegală, întrucât tribunalul arbitral a respins în mod eronat excepţiile pe care aceasta le-a invocat.

În raport de prevederile art. 22 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa nu era ţinută de temeiul juridic arătat în cererea de chemare în judecată, ci de obiectul cauzei, respectiv de natura dreptului şi de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie.

Recurenta arată şi că tribunalul arbitral nu a analizat toate argumentele legale şi probele depuse la dosarul cauzei şi a soluţionat greşit excepţiile invocate, respectiv: excepţia necompetenţei, excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei, excepţia prematuritatii acţiunii arbitrale, excepţia inadmisibilitatii cererii principale, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

O altă critică vizează faptul că instanţa de fond nu a analizat susţinerile sale, referitoare la excepţia necompetenţei tribunalului arbitral, în raport de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

În susţinerea acestor critici, recurenta expune pe larg modul în care s-au derulat relaţiile contractuale, făcând trimitere la probele administrate în cauză.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat de recurenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de recurente.

Conform art. 486 alin. (3) Cod procedură civilă, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) statuând sancţiunea nulităţii pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este invocat formal. Argumentele expuse de recurentă sunt generice sau pur teoretice, fără a fi expuse în concret critici de nelegalitate care se circumscriu acestui motiv de casare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, de asemenea, că în expunerea argumentelor în susţinerea motivului de recurs reglementat de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că tribunalul a soluţionat greşit excepţiile invocate şi a reţinut în mod greşit situaţia de fapt. Totodată, recurenta face trimitere la mijloacele de probă administrate în cauză.

Susţinerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi exprimate în acţiunea în anulare, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în acţiunea în anulare nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar modul de redactare a cererii de recurs nu permite determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii recurate.

De aceea, chiar dacă prin decizia recurată se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, susţinerile recurentei nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a acţiunii în anulare, deşi recursul nu are caracter devolutiv.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, cerinţe care nu au fost respectate de către recurentă, motiv pentru care recursul declarat de aceasta va fi anulat.

Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 14 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 14 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.