Suspension of Enforcement of Pension Judgment: Public Authority Exemption from Security Deposit Under O.G. 22/2002 Limited to Compulsory Execution Proceedings

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de suspendare a executării formulată de petenta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, privind sentinţa civilă nr. 51 din 19 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2019, intimaţi fiind A. şi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - DIRECŢIA GENERALĂ MANAGEMENT RESURSE UMANE; a fost obligată petenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, către intimat.

Împotriva acestei încheieri, petenta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a declarat recurs.

În susţinerea recursului declarat, recurenta arată că prin sentinţa civilă nr. 51 din 19 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2019, instanţa de judecată a obligat CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul, prin echivalarea salariului de funcţie cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, în valoare de 1.450 RON, în perioada 01.02.2017 - 30.06.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017; a obligat CASA DE PENSII SECTORIALĂ la plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflaţie şi asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 01.02.2017 şi până la data plăţii efective a drepturilor.

Recurenta arată că împotriva acestei sentinţe a declarat apel şi că raţiunea cererii de suspendare a executării a fost aceea că nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferenţelor de pensie, ce rezultă din executarea sentinţei civile mai sus menţionate.

Astfel cum susţine recurenta, a întreprins diligenţe în vederea executării obligaţiei instituite de instanţă prin sentinţa civilă pronunţată în cauză, partea care a rămas neexecutată fiind cea referitoare la diferenţele de pensie ce nu sunt cuprinse în bugetul ordonatorului principal de credite cu această destinaţie.

În ceea ce priveşte plata cauţiunii, recurenta apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, a timbrului judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune.

Faţă de acestea considerente, solicită instanţei să constate că, fiind instituţie publică finanţată de la bugetul de stat, este scutită de la plata cauţiunii prevăzute la art. 450 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte fondul cererii, în raport de prevederile art. 450 din C. proc. civ., recurenta susţine că cererea este justificată, în principal, faţă de consecinţele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătoreşti.

Astfel cum susţine recurenta, la momentul actual fondurile bugetare destinate plăţii pensiilor militare de stat este limitat la previziunile existente la momentul aprobării acestora, fiind în imposibilitatea asigurării diferenţelor de pensie rezultate în urma punerii în executare a sentinţei fondului, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi aceste sume.

Pe de altă parte, în situaţia în care căile de atac promovate de CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE ar fi admise, consecinţa ar fi aceea că diferenţele de pensie plătite reclamanţilor trebuie recuperate pe calea întoarcerii executării, ceea ce presupune o durată mare de timp.

Totodată, astfel cum susţine recurenta, părţii adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, recurenta apreciază că, atât timp cât cererea de suspendare a fost respinsă, instanţa de judecată nu o poate obliga la plata unei cauţiuni şi nici la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În susţinerea recursului declarat, recurenta a invocat motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurenta nu a expus critici de nelegalitate care se circumscriu acestui motiv de casare, ci a invocat încălcarea unor norme procedurale, motiv pentru care analiza recursului va fi realizată din perspectiva motivului de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 450 C. proc. civ., "(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel" acelaşi articol, la alin. (4) statuând că "Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni al cărui cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3)".

Cu privire la condiţia extrinsecă, constând în depunerea cauţiunii în cuantumul datorat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 "(1) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice".

Totodată. art. 7 din O.G nr. 22/2002 statuează că "Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune".

Or, în cauză, astfel cum în mod legal a arătat şi curtea de apel, petenta nu a formulat cererea în cadrul procedurii de executare silită, ci în apel, motiv pentru care art. 7 din O.G. nr. 22/2002 nu este incident.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, curtea de apel analizând corespunzător condiţiile necesare pentru a se dispune suspendarea executării provizorii a sentinţei primei instanţe.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că argumentele expuse de recurentă cu privire la temeinicia cererii de suspendare a executării provizorii nu pot fi analizate, în condiţiile în care cererea a fost respinsă pentru neplata cauţiunii, aşadar pentru neîndeplinirea unei condiţii extrinseci.

Nici critica ce vizează obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi reţinută, în raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Cum cererea de suspendare a executării provizorii, formulată de recurenta-petentă, a fost respinsă, în mod legal instanţa de apel a dispus obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor de judecată.

Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE împotriva încheierii din 25 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE împotriva încheierii din 25 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.