Commercial lease arbitration award; annulment appeal annulled for failure to pay judicial stamp tax.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României la data de 10 iulie 2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 51.683,25 RON, reprezentând debit principal; a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi de la data scadenţei până la plata efectivă, conform art. 7.5 din contractul de închiriere nr. x din data de 12.12.2017 şi art. 7.5 din contractul de închiriere nr. x din data de 10.03.2017; daune interese suplimentare minimale în sumă de 40 euro, conform art. 10 din Legea nr. 72/2013; cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a depus la dosar cerere de reducere a câtimii pretenţiilor ce fac obiectul acţiunii arbitrale, ca urmare a unor plăţi efectuate, fiind redus cuantumul creanţei la suma de 41.683,25 RON.

Prin sentinţa arbitrală nr. 66 din 11 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, a fost admisă cererea arbitrală aşa cum a fost precizată şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei: suma de 41.683.25 RON, reprezentând debit restant; 14.205,53 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere calculate până la data de 19.08.2020; 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale; 9.892.40 RON, reprezentând cheltuieli de arbitrare.

Prin sentinţa civilă nr. 54 din 25 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă acţiunea în anularea sentinţei arbitrale nr. 66 din 11 noiembrie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, formulată de reclamanta B. S.A., ca nefondată; a fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, B. S.A. a declarat recurs.

În motivare, recurenta-reclamantă susţine că, în fapt, a încheiat cu intimata două contracte de închiriere cu pagini incluse: nr. x din 10.03.2017, respectiv nr. x din 12.12.2017, din care derivă pretenţiile deduse judecăţii.

Recurenta-reclamantă arată că, potrivit art. 1.270 C. civ., contractul are forţă juridică obligatorie între părţile contractante, manifestarea de voinţă putând fi exprimata şi verbal, iar art. 1.350 C. civ. statuează că orice persoană trebuie să-şi execute obligaţiile pe care şi le-a asumat, iar atunci când fără justificare, nu îşi îndeplineşte aceste obligaţii, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Or, situaţia litigioasă, astfel cum susţine recurenta-reclamantă, a fost cauzată de contestarea prestării serviciilor de către A..

Recurenta-reclamantă susţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., fiind încălcate prevederile legale privind dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susţine, de asemenea, că respingerea acţiunii introductive nu conţine o motivare clară, cu arătarea motivelor de fapt şi de drept, motivarea fiind contradictorie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin adresa comunicată recurentei-reclamante la data de 7 iunie 2021 la sediul procesual ales, i s-a pus în vedere obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON .

Recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestei obligaţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

Conform art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, aşadar, că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru.

În cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligaţia timbrării.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, aşa încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 54 din 25 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 54 din 25 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.