Shareholder challenge to company meeting resolutions barred as appeal inadmissible; appellate ruling final

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 12 iunie 2019, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., să dispună anularea hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. B. S.A. nr. 1/8.05.2019, în ceea ce priveşte modificarea actului constitutiv al societăţii prin numirea în funcţia de administrator unic executiv a numitei C., precum şi radierea din Registrul Comerţului a menţiunii dispuse în baza hotărârii mai sus menţionate, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 12 august 2019, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., să dispună anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor S.C. B. S.A. nr. 1/27.06.2019, precum şi radierea din Registrul Comerţului a menţiunii dispuse în baza hotărârii mai sus menţionate, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 1201/C din 26 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia de conexitate invocată de reclamant şi, în consecinţă, s-a conexat dosarul nr. x/2017 la dosarul nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 32/C pronunţată la 17 ianuarie 2020 în dosarul x/2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă; a respins acţiunea formulată de reclamant; a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. în dosarul nr. x/2019, conexat.

Prin decizia civilă nr. 915/Ap din 15 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, a fost respinsă cererea de apel formulată de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 32/C din 17 ianuarie 2020, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a fost respinsă cererea intimatei S.C. B. S.A. privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant susţine că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 117 alin. (6) şi (7), respectiv art. 117 indice 1 alin. (2) şi art. 129 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 republicată.

În acest sens, recurentul-reclamant susţine că instanţa de apel, în mod nelegal, a reţinut în considerentele hotărârii apelate că nu pot fi reţinute susţinerile privitoare la lipsa din convocator a menţiunilor impuse imperativ de prevederile art. 117 alin. (6) şi (7), respectiv art. 117 indice 1 alin. (2) şi ale art. 129 alin. (7) din Legea 31/1990.

Menţionarea explicită a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterii adunării, astfel cum susţine recurentul-reclamant, reprezintă dreptul la informare al acţionarilor care reprezintă atât o măsură de protecţie, cât şi un mijloc eficient de control asupra societăţii.

Or, atâta vreme cât un acţionar nu este informat în mod corect cu privire la problemele care fac obiectul dezbaterilor în vederea exercitării dreptului de vot, recurentul-reclamant apreciază că este încălcat nu numai principiul egalităţii în drepturi a acţionarilor, dar şi principiul liberei exercitări a dreptului de vot.

Ca atare, recurentul-reclamant consideră că nerespectarea obligaţiei de informare conduce la anularea hotărârii A.G.A., în conformitate cu art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Mai mult, astfel cum arată recurentul-reclamant, instanţa de apel a omis să analizeze faptul că hotărârea A.G.E.A. nr. 1 a S.C. B. S.A. din data de 08.05.2019 este diferită de ordinea de zi din 08.05.2019, numirea (alegerea) noului administratorului realizându-se în afara voinţei societare.

Recurentul-reclamant invocă şi prevederile art. 129 alin. (7) din Legea 31/1990, susţinând că numirea noului administrator nu se poate realiza prin draftul actului constitutiv (modificat) despre care face vorbire pârâta prin întâmpinarea formulată, teză îmbrăţişată de instanţa de apel, cu atât mai mult cu cât această chestiune nu a fost pusă în discuţie, dovadă fiind procesele-verbale ale adunărilor generale.

În raport de prevederile art. 117 indice 1 alin. (2) din Legea 31/1990, recurentul-reclamant arată că dreptul propunerii şi nominalizării unui administrator i-a fost refuzat.

De asemenea, recurentul-reclamant susţine că, potrivit dispoziţiilor art. 137 indice 1 alin. (2) din Legea 31/1990, candidaţii pentru posturile de administrator sunt nominalizaţi de către membrii actuali ai consiliului de administraţie sau de către acţionari, or nu se cunoaşte dacă nominalizarea numitei C. a venit din partea unui anumit acţionar sau a existat o auto-nominalizare.

Totodată, recurentul-reclamant arată că prevederile art. 137 indice 1 sunt consonante cu cele ale art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, care dă în competenţa adunării generale ordinare să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie şi că instanţa de apel a aplicat greşit aceste dispoziţii legale.

În ceea ce priveşte hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor nr. 1/27.06. 2019, recurentul-reclamant susţine că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi mai mult, instanţa de apel a refuzat să judece criticile invocate prin cererea de apel, hotărârea nefiind motivată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat, iar în subsidiar ca nefondat.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, "(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.

(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată".

Totodată, art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012, statuează că " Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunţată este supusă numai apelului".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine şi că, în raport de prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, în raport de aceste dispoziţii legale, reiese că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte acţiunile care au ca obiect anularea hotărârilor adunării generale a acţionarilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 915/Ap din 15 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 915/Ap din 15 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.