Inadmissibility of cassation appeal in insurance liability dispute following statutory exclusion of extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B.. S.A. şi intervenientul forţat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 RON daune morale şi 2.270 RON daune materiale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 990 din 30 septembrie 2020, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, pârâta fiind obligată la plata către reclamant a sumei de 2.270 RON, reprezentând daune materiale, a sumei de 73.000 RON, reprezentând daune morale, rezultate din accidentul rutier din data de 13.10.2018 şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.610,4 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru şi 63 RON, reprezentând taxă expertiză medico-legală.

Prin decizia civilă nr. 86 din 18 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au fost respinse apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 990 din 30 septembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Constanţa.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant susţine că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii/motive străine de natura cauzei în ceea ce priveşte daunele morale.

În acest sens, recurentul-reclamant solicită ca instanţa de recurs să aprecieze în raport de întregul tablou medical, arătând că urmările accidentului au fost de o gravitate semnificativă, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal eliberat la data de 12.11.2018 şi din celelalte înscrisuri medicale depuse la dosar.

Totodată, recurentul-reclamant susţine că a mai suportat încă o intervenţie chirurgicală şi că mai are nevoie şi în prezent de recuperare medicală, solicitând ca instanţa de recurs să se raporteze la perioada de 1 an şi 3 luni în care a avut nevoie de îngrijiri medicale.

Recurentul-reclamant apreciază că daunele solicitate se justifică, ţinând cont inclusiv de plafonul maxim privind legislaţia în vigoare, în raport şi de hotărârile pronunţate în alte cauze.

Recurentul-reclamant apreciază că în mod contradictoriu, instanţa de apel, deşi iniţial a arătat că nu se raportează la Ghidul asigurătorilor, în cele din urma s-a raportat şi a calculat daunele în funcţie de acest ghid, cuantumul daunelor acordate fiind derizoriu.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării recursului, excepţia lipsei calităţii procesual pasive, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi excepţia inadmisibilităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii, respectiv 11 aprilie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite şi cele vizând asigurările.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 86 din 18 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 86 din 18 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.