Borrowers' currency-risk challenge lapses: appeal declared perimed, prior rejections stand.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 07 octombrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate:

1. caracterul abuziv al clauzei de risc valutar, a prevederilor contractuale regăsite în Condiţii Generale secţiunea 4.1 - 4.3 clauze inserate în contractele de credit şi eliminarea acestora « Orice plată se va efectua [...] în moneda creditului »;

2. obligarea pârâtei la îngheţarea/stabilizarea cursului valutar aplicat ratelor lunare încasate de către bancă pentru restituirea împrumutului la valoarea cursului din momentul contractării (2.7871 RON, respectiv 2.2673 RON), ca efect al constatării caracterului abuziv al clauzei de risc valutar, prin adaptarea contractelor;

3. obligarea pârâtei la restituirea diferenţelor încasate peste cursul valutar de la momentul semnării contractului, ca efect al constatării nulităţii absolute a clauzei de risc valutar;

4. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculate pentru sumele ce urmează a fi restituite, de la data plăţii şi până la data achitării efective a debitului;

5. obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2213 din 07 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 464A din 8 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2213 din 07 iunie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au declarat recurs.

În motivare, recurenţii-reclamanţi arată că instanţa de apel a apreciat şi a motivat în mod greşit aplicarea principiului nominalismului, existând motive contradictorii, în sensul că au fost aplicate atât prevederile Legii nr. 193/2000, cât şi norma de drept comun.

Totodată, recurenţii-reclamanţi susţin că deşi acţiunea dedusă judecăţii este întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, instanţa de apel nu a procedat la analiza aspectelor invocate: lipsa negocierii, dezechilibrul contractual şi reaua credinţă a băncii.

Recurenţii-reclamanţi fac trimitere la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv la hotărârile pronunţate în cauzele C-186/16, C-26/13, C-484/08, C-241/98, C-26/13, în raport de care apreciază că instanţa de apel în mod nelegal a considerat că dispoziţia contractuală de risc valutar este exclusă de la analiza caracterului abuziv.

Totodată, recurenţii-reclamanţi apreciază că instanţa de apel nu a analizat caracterul clar şi inteligibil al clauzei de risc valutar.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. şi în complet de filtru a dispus, prin încheierea din 22 ianurie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 28 martie 2019, a fost admis în principiu recursul, fixându-se termen la 15 mai 2019, cu citarea părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din 15 mai 2019, s-a dispus suspendarea judecării recursului, până la soluţionarea cauzei C-81/19, aflate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Prin încheierea din 16 decembrie 2020, s-a dispus preschimbarea din oficiu a termenului stabilit la data de 13 ianuarie 2021, pentru termenul de judecată de la 24 februarie 2021.

Prin încheierea din 24 februarie 2021, s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la 8 decembrie 2021.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 24 februarie 2021.

Aşadar, faţă de data la care s-a dispus suspendarea judecăţii, respectiv 24 februarie 2021, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, faţă de data de 8 decembrie 2021.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, urmează să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 464A din 8 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 464A din 8 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.