Revision of civil judgment denied for non-compliance with cassation grounds: new evidence post-dating original ruling and failure to substantiate illegality arguments

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la 19 octombrie 2020 sub nr. x/2010, revizuenţii A., B., C., D., E. în contradictoriu cu intimatele SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., CET GOVORA S.A. au solicitat revizuirea sentinţei nr. 137 din 21 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2009, în sensul schimbării în tot a hotărârii atacate şi admiterii în parte a acţiunii civile formulată de reclamanţii F. şi G., împotriva pârâtelor SNL Oltenia S.A., S.C. Complexul Energetic Craiova S.A., în prezent pârâte fiind Societatea Complexul ENERGETIC Oltenia S.A. şi S.C. CET GOVORA S.A., obligarea în solidar, a pârâtelor SNL Oltenia, H. şi CE Craiova, în prezent Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi S.C. CET GOVORA S.A., să predea în proprietate celor doi reclamanţi suprafeţe de teren situate în afara perimetrului minier şi petrolier, echivalente ca valoare şi categorie de folosinţă cu cel deţinut de aceştia în comuna Bustuchin, sat Poiana, respectiv reclamantul F., teren intravilan în valoare de 28.902 RON şi teren extravilan în valoare de 17.196 RON (total 46098 RON), iar reclamantului G. teren intravilan în valoare de 33.160 RON şi teren extravilan în valoare de 18442 RON (total 51.602 RON), obligarea ace aceleiaşi pârâte în solidar, să construiască şi să predea reclamanţilor în stare de folosinţă, gospodării echivalente din punct de vedere valoric şi tehnic cu cele deţinute de reclamanţi în comuna Bustuchin, sat Poiana, judeţul Gorj, aşa cum au fost identificate în raportul de expertiză întocmit de I., respectiv reclamantului F. case de locuit în valoare de 290.089 RON şi anexe gospodăreşti şi împrejmuiri în valoare de 82.567 RON,iar reclamantului G. case de locuit în valoare de 380.880 RON şi anexe gospodăreşti şi împrejmuiri în valoare de 100.620 RON, obligarea aceleiaşi pârâte în solidar, către reclamantul F. la plata sumei de 21.804 RON cheltuieli de judecată şi către reclamantul G. 19.948 RON cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, în sensul că după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică (în speţă, Societatea Complexul Energetic Oltenia SA), dar care n-au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, respectiv sentinţa nr. 7474/2012 a Judecătoriei Tg-Jiu rămasă definitivă pe 12 noiembrie 2013.

Prin sentinţa civilă nr. 137 din 21 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia Comercială, în dosarul nr. x/2009 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii F. şi G. împotriva pârâţilor SNL Oltenia S.A., S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. şi H..

Au fost obligate pârâtele să le predea în proprietate celor doi reclamanţi, suprafeţe de teren situate în afara perimetrului minier şi petrolier, echivalente ca valoare şi categorie de folosinţă cu cel deţinut de aceştia în comuna Bustuchin, sat Poiana, respectiv reclamantului F. teren intravilan în valoare de 28.902 RON şi teren extravilan în valoare de 17.196 RON (total 46098 RON), iar reclamantului G. teren intravilan în valoare de 33.160 RON şi teren extravilan în valoare de 18442 RON (total 51.602 RON).

Au fost obligate pârâtele să construiască şi să predea reclamanţilor în stare de folosinţă, gospodării echivalente din punct de vedere valoric şi tehnic cu cele deţinute de reclamanţi în comuna Bustuchin, sat Poiana, judeţul Gorj, aşa cum au fost identificate în raportul de expertiză întocmit de I., respectiv reclamantului F. case de locuit în valoare de 290.089 RON şi anexe gospodăreşti şi împrejmuiri în valoare de 82.567 RON, iar reclamantului G. case de locuit în valoare de 380.880 RON şi anexe gospodăreşti şi împrejmuiri în valoare de 100.620 RON.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, către reclamantul F. la plata sumei de 21.804 RON cheltuieli de judecată şi către reclamantul G. 19.948 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 137/2010 a Tribunalului Gorj au declarat apel S.C. Complexul Energetic Craiova S.A., SNL Oltenia S.A. şi H., iar prin decizia nr. 178 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2009, au fost admise apelurile, fiind schimbată sentinţa în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamantul F., respectiv C., D., E. (moştenitori ai reclamantului J. - decedat), reţinând instanţa de apel că alunecările de teren care au afectat gospodăriile cetăţenilor din satul Poiana, com. Bustuchin, inclusiv al reclamanţilor, s-au datorat exclusiv unor cauze naturale.

Împotriva deciziei nr. 178/2011 a Curţii de Apel Craiova, au declarat recurs reclamanţii F., C., D. şi E., iar prin decizia nr. 1282 din 27 martie 2013, pronunţată de Înalta Curte, secţia a II- a civilă în dosarul nr. x/2009 a fost respins ca nefondat recursul.

În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 7474 din 14 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2010 - ce a constituit temeiul de drept în cadrul cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 - se reţine că a fost admisă acţiunea reclamanţilor K., L., M., N. împotriva pârâtelor SNL Oltenia Tg-Jiu, S.C. Complexul Energetic Craiova S.A. şi H. S.A., fiind obligate pârâtele să le acorde terenuri silişte de casă, pe care să le reconstruiască gospodăriile echivalente cu cele deţinute în satul Poiana. A reţinut instanţa că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile art. 998 din vechiul C. civ. coroborate cu art. 1073 din vechiul C. civ., deoarece reclamanţii au făcut dovada faptei ilicite a celor trei pârâte SNL Oltenia, Complexul Energetic Craiova şi H. cu raportul de expertiză întocmit de către expert O., din conţinutul căruia reiese că un factor important în producerea fenomenelor de scufundare, alunecare ale terenului situat în zona satului Poiana Seciuri com. Bustuchin, unde reclamanţii îşi au gospodăriile îl constituie amplasarea haldei în această zonă şi condiţia ei actuală.

Prin sentinţa nr. 22/2021 din 1 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimata CEO S.A., fiind respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei nr. 137 din 21 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2009 formulată de revizuenţii A., B., C., D., E..

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că una din condiţiile esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească un înscris pentru a putea fi calificat drept înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, este aceea ca respectivul înscris să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, respectiv sentinţa nr. 137 din 21 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj or, în speţa de faţă, se observă că revizuenţii s-au prevalat de un înscris care a apărut după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, respectiv sentinţa nr. 7474 din 14 mai 2012 a Judecătoriei Târgu Jiu.

Împotriva acestei sentinţe, revizuenţii A., B., C., D., E. au formulat cerere de apel.

Prin decizia nr. 467/2021 din 8 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respinsă cererea de revizuire formulată de apelanţii revizuenţi A., B., C., D., E. împotriva sentinţei nr. 22/2021 din 1 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatele pârâte SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. şi CET GOVORA S.A. .

Pentru a decide astfel, instanţa a constatat, în raport cu starea de fapt reţinută că sentinţa nr. 137 din 21 aprilie 2010 nu se încadrează în dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. de la 1865, respectiv nu este o hotărâre "rămasă definitivă în instanţa de apel", astfel că ea nu poate face obiectul revizuirii, aşa încât, soluţia primei instanţe de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă fiind corectă, cu această motivare substituită.

Din această perspectivă, instanţa a apreciat că nu se mai impune analizarea motivelor de apel invocate de revizuenţi, care vizează motivarea primei instanţe, dată fiind substituirea motivării acesteia de către instanţa de apel, context în care a constatat că sentinţa nr. 22/2021 din 1 martie 2021 a Tribunalului Gorj este legală şi temeinică, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ. de la 1865 a respins ca nefondat apelul revizuenţilor.

Prin încheierea din 14 septembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, din oficiu a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta şi dispozitivul deciziei nr. 467/2021 din 8 septembrie 2021, în sensul că se va scrie corect:

"Respinge apelul la cererea de revizuire ca nefondat".

Împotriva deciziei nr. 467/2021 din 8 septembrie 2021 şi a încheierii din 14 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, recurenţii A., B., C., D. şi E. au formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 5, 6, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, constatând că instanţa de apel a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, să fie trimisă cauza spre rejudecare instanţei de apel.

În motivarea cererii de recurs, recurenţii fac un amplu istoric al litigiilor desfăşurate între părţi, cu menţionarea soluţiilor pronunţate în cauzele respective şi a considerentelor reţinute de instanţe, precum şi a excepţiilor invocate prin întâmpinări şi răspunsurile la întâmpinările formulate în cauze.

În continuare, recurenţii susţin că în mod greşit s-a dispus respingerea cererii de revizuire, pentru că sentinţa civilă nr. 7474 din 14 mai 2012 nu îndeplinea condiţiile de admisibilitate, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, deoarece înscrisul invocat nu exista la data când a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se solicită, dar şi pentru faptul că înscrisul doveditor nu îndeplinea condiţia să fie determinant, astfel încât dacă ar fi fost cunoscut de către instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

În acest context, recurenţii apreciază că motivările reţinute în considerentele hotărârilor pronunţate în cauză nu erau întemeiate, deşi aceştia au recunoscut că înscrisul nou invocat nu exista la data rămânerii irevocabile a sentinţei a cărei revizuire o solicitau, întrucât înscrisul nou nu devenise irevocabil, acesta fiind şi motivul pentru care nu a putut fi înfăţişat în dosarul nr. x/2009.

În concluzie, recurenţii susţin că, în condiţiile în care instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, deoarece actul nou pe care s-a fundamentat nu îndeplinea condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, iar instanţa de apel a respins apelul cu privire la cererea de revizuire pentru că sentinţa nr. 137/2020 a Tribunalului Gorj nu putea face obiectul cererii de revizuire, prin soluţia instanţei de apel li s-a creat o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 296 C. proc. civ. de la 1865.

La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2021, Înalta Curte, din oficiu a invocat excepţia nulităţii cereri de recurs, conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., prin raportare la art. 304 pct. 1- 9 din acelaşi Cod, pentru neindicarea motivelor de nelegalitate.

Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, textul impunând, aşadar, ca o condiţie de formă a recursului, menţionarea motivelor de nelegalitate.

Dispoziţiile legale stipulează în art. 303 C. proc. civ. că, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, fiecare motiv de recurs urmând a fi arătat şi dezvoltat separat, în sensul formulării unor critici de nelegalitate precum cele evidenţiate limitativ de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., în privinţa modului de judecată al instanţei finalizat prin hotărârea atacată.

Totodată, instanţa este obligată să verifice dacă dezvoltarea motivelor de recurs realizează exigenţele dispoziţiilor înscrise în art. 306 alin. (3) C. proc. civ., care dispune că:

"indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304".

Sancţiunea nerespectării acestor exigenţe este cea reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor care se referă la motivele de ordine publică.

Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică, acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înţelege a critica hotărârea atacată.

Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Din observarea criticilor formulate, Înalta Curte constată că, motivele invocate de către recurenţi în susţinerea recursului nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., în realitate, toate criticile formulate vizând aspecte de apreciere a probelor şi a stării de fapt, chestiuni ce nu vizează critici de nelegalitate a hotărârii, ci reiterează motivele de revizuire.

Astfel, deşi recurenţii au exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, aceştia şi-au exprimat nemulţumirea faţă de modul de stabilire de către instanţă a situaţiei de fapt, cu referire la probele administrate, aspecte care nu se încadrează în controlul de legalitate, calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită reanalizarea situaţiei de fapt.

Aşadar, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenţi a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Astfel, deşi în cuprinsul declaraţiei de recurs, recurenţii au indicat încadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 punctele 3, 5, 6, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că aceştia au dezvoltat exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluţiei, privind stabilirea situaţiei de fapt şi interpretarea probatoriilor, respectiv o descriere a parcursului dosarului cu referire la considerentele reţinute de instanţe, precum şi excepţiile invocate prin întâmpinări şi răspunsurile la întâmpinările formulate în cauză, fără să formuleze vreo critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Prin urmare, din lecturarea cererii de recurs, nu rezultă care ar fi criticile de nelegalitate aduse de către recurenţi deciziei pronunţate în apel, care fac obiectul recursului, evocând în parte, probatoriul administrat în cauză, iar pe de altă parte, aceştia îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel cu privire la cererea de revizuire, deşi în acest sens nu se indică, în mod expres, un text de lege aplicat greşit de către instanţa de apel sau o prevedere legală încălcată de această instanţă.

Simpla indicare a unui text de lege şi nemulţumirea părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Raportat la modul de redactare a cererii de recurs, rezultă că recurenţii nu au formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 304 pct. 3, 5, 6, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, se constată că a fost făcută doar formal.

Aceasta deoarece, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. de la 1865, ce prevăd că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, nu a vizat dezvoltarea unor motive din care să rezulte că apelul soluţionat de Curtea de Apel Craiova a fost pronunţat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

De asemenea, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, ce vizează încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2), se apreciază că nu a fost dezvoltată, potrivit dispoziţiilor legale, întrucât din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile evocate, Înalta Curte constată că recurenţii nu au invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului.

Critica ce viza pct. 6 al art. 304 C. proc. civ. de la 1865, ce prevedea faptul că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, se constată că nu a putut fi reţinută, întrucât recurenţii nu au indicat şi nici nu au dezvoltat în mod concret aceste aspecte.

În speţă, prin cererea de recurs, recurenţii au susţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., context în care au pretins că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei, dispoziţii ce nu sunt incidente în cauză, faţă de împrejurarea că soluţionarea cauzei s-a făcut în raport cu dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, astfel că în speţă, puteau fi invocate eventual prevederile art. 304 pct. 7 din acelaşi Cod.

Pentru a se încadra în acest motiv de recurs, hotărârea atacată ar fi trebuit să conţină motive străine de natura cauzei, însă recurenţii nu au indicat în mod concret care sunt motivele străine pe care instanţa le-a inserat în considerentele hotărârii, aspect ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

Acest motiv de casare îşi găseşte aplicaţiunea numai în cazul în care din probele administrate în cauză coroborate cu susţinerile părţilor ar rezulta un dubiu asupra conţinutului actului supus judecăţii, iar judecătorii s-ar substitui părţilor contractante modificând sau înlocuind clauzele contractuale fie schimbând natura juridică a actului care a fost încheiat, ipoteză ce nu se regăseşte în criticile aduse hotărârii pronunţate.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal, iar pentru ca susţinerile recurenţilor să se încadreze în această ipoteză, aceştia trebuiau să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situaţia de fapt stabilită. In ceea ce priveşte greşita reţinere a situaţiei de fapt susţinută în cauză, se constată că aceasta nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs.

Aşadar, motivarea recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului ce nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ. de la 1865, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Astfel, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătoreşti atacate, iar nu doar reiterarea susţinerilor părţii cu privire la situaţia de fapt sau probatoriul administrat. In cauză, susţinerile recurenţilor prezentate drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel.

Aspectele invocate de recurenţi referitoare la necesitatea admiterii căii devolutive de atac în cazul schimbării considerentelor primei instanţe şi la o pretinsă înrăutăţire a situaţiei în propria cale de atac nu pot constitui critici de nelegalitate. Se reţine sub acest aspect că recurenţii s-au limitat la simpla afirmare a acestor situaţii fără a reglementa juridic nelegalitatea deciziei de apel.

Or, asemenea simple afirmaţii nu pot constitui în sine critici de nelegalitate în lipsa argumentaţiei care să determine analiza legalităţii deciziei de apel.

În cauză, recurenţii nu s-au conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., întrucât, în memoriul de recurs, nu au dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi pe cale de consecinţă, a constata nulitatea cererii de recurs formulată de recurenţii A., B., C., D. şi E. împotriva deciziei nr. 467/2021 din 8 septembrie 2021 şi a încheierii din 14 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenţii A., B., C., D. şi E., moştenitori ai lui G., împotriva deciziei nr. 467/2021 din 8 septembrie 2021 şi a încheierii din 14 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CET GOVORA S.A. şi SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2021.