Cassation appeal annulled for non-payment of judicial stamp duty in a dispute over reimbursement of performance bond guarantee payments and unjust enrichment.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 27 martie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Română de Securitate S.A. şi Compania Naţională a Poşta Română S.A., obligarea pârâtei Agenţia Română de Securitate la plata sumei de 263.561,22 RON reprezentând suma achitată de reclamantă cu titlu de despăgubire în temeiul poliţei de asigurare de garanţie de bună execuţie nr. x/01.04.2014; obligarea aceleiaşi pârâte la plata dobânzii legale aferente sumei de 263.561,22 RON calculată de la data plăţii despăgubirilor şi până la data introducerii cererii de chemare in judecată in cuantum de 62.971,84 RON precum şi la achitarea dobânzii calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data achitării efective a sumei de 263.561,22 RON, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, s-a solicitat, în măsura în care se va constata neîntemeiat capătul de cerere principal şi se va considera că în mod greşit reclamanta a procedat la plata despăgubirii în temeiul poliţei de asigurare de bună execuţie nr. x/01.04.2014, să fie obligată pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A. la restituirea sumei plătite cu titlu de despăgubire în cuantum de 266.323 RON şi a dobânzii legale aferente acestei sume, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 227 din 31 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, au fost calificate excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii capătului subsidiar al cererii de chemare în judecată ca fiind apărări de fond; a fost respinsă excepţia puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 7534/24.04.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, ca neîntemeiată; a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Română de Securitate S.R.L. şi Compania Naţională Poşta Română S.A.; a fost obligată pârâta Agenţia Română de Securitate S.R.L. să plătească reclamantei suma de 263.561,22 RON reprezentând despăgubire achitată de reclamantă în temeiul Poliţei de Asigurare de garanţie de bună execuţie nr. x/01.04.2014, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume calculată de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a despăgubirii de această pârâtă, a fost respins capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată ca rămas fără obiect şi a fost obligată pârâta Agenţia Română de Securitate S.R.L. să plătească reclamantei suma de 12.604,59 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta Agenţia Română de Securitate S.R.L. prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, respingerea cererii de chemare in judecată că neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1579 din 10 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă AGENŢIA ROMÂNĂ DE SECURITATE S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 227/31.01.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. SI REASIGURARE S.A. şi cu intimata pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A..

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost înlăturată dispoziţia de respingere a excepţiei puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 7534/24.04.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 şi de admitere în parte acţiunii.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei Agenţia Română de Securitate S.R.L., la plata sumei de 263.561,22 RON, precum şi a dobânzii legale aferente acestei sume, ca neîntemeiat.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei Agenţia Română de Securitate S.R.L., la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

S-a luat act că apelanta pârâtă îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. împotriva decizie civile nr. 1579 din 10 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta A. a declarat recurs.

În argumentarea recursului, după o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, critică decizia atacată pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Consideră că instanţa de apel a făcut o analiza superficială a noţiunii de putere de lucru judecat din perspectiva, atât a reglementărilor legale, cât şi din perspectiva doctrinei şi jurisprudenţei deja consacrate cu privire la acest principiu.

Apreciază că au fost încălcate dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. din două considerente. Pe de o parte, prin faptul că s-a acordat prevalenţă şi s-a considerat ca având putere de lucru judecat cele consemnate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2014, iar, pe de altă parte, pentru că, dacă admitem puterea de lucru judecat a acestor hotărâri judecătoreşti, atunci instanţa de judecată a făcut o aplicare trunchiată a acestora, fără a reţine incidenţa plăţii nedatorate efectuată de către recurentă.

Din perspectiva recurentei, între considerentele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2014 şi aspectele deduse judecăţii în cadrul prezentului dosar, nu există identitate de chestiuni litigioase pentru a putea opera puterea de lucru judecat.

În dosarul nr. x/2014, instanţa de judecată nu a fost învestită cu analiza obligaţiilor contractuale asumate de părţi prin contractul de achiziţie şi contractul de asigurare, ci a fost învestită să soluţioneze doar opoziţia la executare din perspectiva posibilităţii punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de Biletul la Ordin avalizat seria xnr. x.

Cu alte cuvinte, instanţa de apel trebuia să reţină că pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile privind soluţionarea unei probleme juridice este necesară probarea identităţii între problema soluţionată irevocabil şi problema dedusă judecăţii, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, instanţa de judecată nefiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că instanţa de apel ar fi făcut o aplicare corectă a principiului puterii de lucru judecat din perspectiva admiterii acţiunii, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Română de Securitate S.R.L., solicită a se constata că acest principiu a fost aplicat în mod eronat şi incomplet.

Totodată, în opinia recurentei, decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 477 din acelaşi cod.

Sub acest aspect, susţine că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 476 C. proc. civ., care consacra principiul efectului devolutiv al apelului şi nu s-a pronunţat şi cu privire la capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată, respectiv cu privire la obligarea pârâtei CNPR, în temeiul plăţii nedatorate, la restituirea către reclamantă a sumei plătite cu titlu de despăgubire, respectiv la restituirea sumei de 266.323,00 RON, precum şi la obligarea paratei CNPR la plata dobânzii legale aferentă sumei de 266.323,00 RON calculată de la data plăţii acestei sume şi până la data achitării efective a sumei de 266.323,00 RON, cu obligarea pârâtei Compania Naţională Poşta Română S.A. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentului dosar.

Consideră că nu ne aflăm în niciuna dintre situaţiile de excepţie a limitării efectului devolutiv al apelului, fiind evident că soluţia cu privire la capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată este dependentă de partea din hotărâre care a fost atacată, obiectul litigiului fiind indivizibil din aceasta perspectivă, instanţa de apel făcând o aplicare greşită şi a dispoziţiilor art. 477 C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Intimata-pârâtă Compania Naţională a Poşta Română S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă Agenţia Română de Securitate S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 3435,17 RON, stabilită în sarcina sa.

Prin încheierea din 6 octombrie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă Agenţia Română de Securitate S.A. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză prin care a solicitat, în esenţă, anularea recursului, ca netimbrat.

La termenul din 24 noiembrie 2021, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1579 din 10 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 3435,17 RON, stabilită în sarcina sa.

De altfel, prin comunicarea raportului întocmit în cauză, recurenta a fost înştiinţată încă o dată asupra obligativităţii timbrării cererii.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării.

Este de amintit că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi să anuleze ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1579 din 10 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1579 din 10 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2021.