Tort damages appeal annulled for failing to articulate valid cassation grounds challenging quantum of moral and material compensation

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 martie 2017 pe rolul Tribunalului Ilfov, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. şi a intervenientului C. la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale şi sumei de 1.500.000 euro cu titlul de despăgubiri morale şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 28 din 1 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi cu intervenientul forţat C.; a fost obligată pârâta la plata sumei de 18.652 RON cu titlu de despăgubiri materiale către reclamantă şi 80.000 RON despăgubiri morale.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanta A. şi pârâta S.C. B. S.A..

Prin decizia civilă nr. 681/2020 din 25 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de reclamanta A. şi de pârâta S.C. B. S.A..

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 681/2020 din 25 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine, în esenţă, că decizia recurată nu este motivată, întrucât aceasta nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, instanţa de apel respingând apelul ca nefondat, fără a motiva în vreun fel că "nu e fondat", aspect ce echivalează cu o nepronunţare asupra apelului formulat de către reclamantă.

Or, aşa cum s-a decis în practica judiciară, nemotivarea sau motivarea sumară şi confuză a unei hotărâri judecătoreşti echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument, însă, aşa cum rezultă din analiza deciziei recurate nu numai că instanţa nu a dat vreun răspuns detaliat, în opinia recurentei, aceasta nu a acordat niciun răspuns criticilor sale aduse prin motivele de apel.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să respingă fără nicio motivare calea de atac.

În argumentarea motivului de casare instituit de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., cu referire la cuantumul daunelor materiale acordate arată că potrivit dispoziţiilor art. 250 C. proc. civ., dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din propria iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege. Or, exact acest lucru s-a şi întâmplat prin dovedirea cheltuielilor prin proba testimonială administrată în cauză.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate, apreciază ca fiind esenţial ca evaluarea prejudiciului să se realizeze sub aspectul efectelor negative suferite de persoanele lezate pe plan fizic şi psihic, astfel încât să nu se rezume la determinarea "preţului suferinţei" - care este inestimabilă, valoarea supremă, respectiv viaţa fiind lezată, ci să se realizeze o apreciere a tuturor consecinţelor negative ale prejudiciului pe termen lung şi a implicaţiei acestuia pe toate planurile vieţii persoanelor prejudiciate. Desigur că suferinţele omeneşti nu pot fi evaluate în bani şi nicio sumă de bani nu va fi suficientă pentru a acoperi acest prejudiciu moral.

Pe lângă gravitatea prejudiciului moral creat reclamantei, care este de o gravitate incomensurabilă, iar acoperirea acestuia în mod efectiv este imposibilă, apreciază că era imperios necesar ca instanţa să dea eficienţă şi celui de-al doilea criteriu în stabilirea daunelor, respectiv criteriului echităţii, iar indemnizaţia acordată să fie una substanţială şi susceptibilă a compensa prejudiciul moral suferit, cât şi leziunile psihice suferite ca urmare a acestui fapt.

Astfel, mai susţine recurenta, indemnizaţia trebuie să fie justă, raţională, echitabilă, respectiv să asigure efectiv o compensaţie suficientă a prejudiciului moral suferit, având în vedere ceea ce reclamanta a pierdut pe pian fizic, psihic, social şi familial, raportat la ceea ce ar însemna o viaţă normală, liniştită şi fericită pentru aceştia în momentul respectiv, dar şi în viitor. Daunele morale sunt daune datorate pentru şocul emoţional, pentru suferinţele psihice, pentru prejudiciul produs.

Solicită admiterea recursului, acordarea sumelor solicitate prin cererea introductivă.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 9 iunie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că reclamanta A. a indicat formal motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., întrucât aceasta s-a rezumat strict la a-şi exprima nemulţumirea cu privire la cuantumul daunelor acordate, cu referire la nivelul suferinţelor fizice şi psihice trăite, aspecte ce nu pot fi analizate în această etapă procesuală, instanţa de apel fiind suverană în a aprecia, în baza probatoriului administrat, în raport de circumstanţele cauzei, cuantumul daunelor.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Deşi recurenta a făcut referire şi la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., aceasta nu a arătat în concret la ce critici nu a răspuns instanţa de apel, pentru a se putea realiza un control de legalitate, iar faptul că se indică anumite dispoziţii legale (ex: art. 6 CEDO), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze susţinerile în sfera temeiului de casare invocat, nu poate să atragă nicio analiză.

De altfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc consideraţii cu privire la modalitatea în care instanţa de apel a justificat întinderea despăgubirilor acordate cu titlu de daune materiale şi morale, ci aprecieri generale legate de impactul pe care l-a avut accidentul asupra recurentei şi de finalitatea pe care trebuie să o aibă compensaţiile materiale şi morale în asemenea cazuri.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În speţă, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt (dovedirea cheltuielilor prin proba testimonială administrată în cauză; "din probele administrate se poate reţine în mod concret că reclamanta a suferit un grav prejudiciu moral" etc.), repunând în discuţie probele şi solicitând instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Se impune precizarea faptului că aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii şi solicitarea recurentei de majorare a sumei acordată cu titlu de daune materiale şi morale vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanţei de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, susţinerile privind neacordarea daunelor în cuantumul solicitat nu sunt suficiente dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 681/2020 din 25 iunie 2020 pronunţată de Curea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 681/2020 din 25 iunie 2020 pronunţată de Curea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2021.