Procedural delay complaint dismissed where decision was served within extended statutory drafting period

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra plângerii de faţă,

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27.05.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat instanţei obligarea pârâtei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la plata sumei de 4.717.820,18 de RON reprezentând dobândă legală penalizatoare, aferentă debitului principal în cuantum de 36.444.614,12 de RON.

Prin sentinţa civilă nr. 355 din data de 17.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (D.I.I.C.O.T.), ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel.

Prin decizia nr. 1659A, pronunţată la 25.10.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul, a anulat în tot sentinţa apelată şi, evocând fondul, a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

La 08 decembrie 2021, contestatoarea-reclamantă A. S.R.L. a formulat contestaţie privind tergiversarea motivării deciziei nr. 1659A din 25.10.2021, prin care s-a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 355/2021, pronunţată la 17.02.2021, în dosarul nr. x/2020, de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub dosar nr. x/2020.

Contestatoarea a învederat că de la data pronunţării hotărârii au trecut mai bine de 30 de zile, fără ca apelanta să primească motivarea hotărârii. Or, conform dispoziţiilor art. 426 alin. (5) C. proc. civ., "motivarea hotărârii se face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".

Contestatoarea a mai invocat prevederile art. 6 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora, "orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă", iar "în acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii". Cu toate acestea, a arătat că însăşi instanţa de judecată a cauzat o amânare nejustificată şi nu a dispus măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 151A din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a civilă a respins contestaţia privind tergiversarea procesului, ca nefondată.

Încheierea mai sus menţionată a fost comunicată contestatoarei la 15 decembrie 2021 .

Împotriva acestei încheieri a formulat plângere, la 17 decembrie 2021, petenta A. S.R.L., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 20 ianuarie 2022.

Petenta a solicitat admiterea plângerii formulate, în esenţă, pentru că dispoziţiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ. dispun în sensul că termenul de redactare de 30 de zile poate fi prelungit numai în situaţia în care există cazuri temeinic motivate, însă, în cauză, instanţa de judecată a cauzat o amânare nejustificată şi nu a dispus măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil, respectiv redactarea şi comunicarea hotărârii nr. 1659/2021.

Petenta a invocat şi prevederile art. 6 alin. (1) C. proc. civ.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând plângerea formulată, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin procedura contestaţiei privind tergiversarea procesului, C. proc. civ. a instituit, conform textelor art. 522-526, un mijloc procedural aflat la dispoziţia părţilor şi a procurorului care participă la dezbateri, prin care se urmăreşte soluţionarea unui incident procedural ce a determinat încălcarea dreptului privind soluţionarea litigiului într-un termen optim şi previzibil, prin luarea măsurilor legale de înlăturare a aceste situaţii.

Prin urmare, contestaţia privind tergiversarea procesului este un remediu oferit de normele de procedură civilă, cu aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Conform art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., "contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă aceste termen s-a împlinit fără rezultat".

Motivul prevăzut de pct. 1 al art. 522 alin. (2) din C. proc. civ. priveşte propria conduită a instanţei, care are mijloacele necesare la dispoziţie pentru corijarea întârzierilor în soluţionarea unei proceduri ori pentru pronunţarea şi motivarea unei hotărâri, dar nu le foloseşte.

În prezenta cauză însă, Înalta Curte reţine că instanţa căreia i se reproşează conduita prevăzută de dispoziţiile anterior menţionate a constatat că, faţă de data la care a fost pronunţată decizia instanţei de apel în dosar nr. x/2020, respectiv 25.10.2021, şi data la care s-a înregistrat contestaţia privind tergiversarea procesului, anume 08.12.2021, sunt aplicabile dispoziţiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ.

Potrivit acestui text legal, "hotărârea se redactează şi se semnează în termen de cel mult 30 zile de la data pronunţării, urmând ca în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".

Măsura a fost dispusă şi prin dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 207/2018.

Prin Decizia nr. 33/23.01.2018, Curtea Constituţională a reţinut că "existenţa unor motive temeinice, concrete, care pot determina prelungirea termenului legal de redactare a hotărârii judecătoreşti constituie cauze exoneratoare de răspundere disciplinară. În literatura de specialitate s-a precizat că prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înţeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forţei majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute (ca forţa majoră). Pot constitui cazuri temeinic justificate pentru depăşirea termenului procedural legal: complexitatea deosebită a cauzei în care a fost pronunţată hotărârea, încărcarea excesivă a rolului instanţei care a pronunţat hotărârea, îmbolnăvirea judecătorului şi spitalizarea sa etc., fiind necesar ca judecătorul să facă dovada temeiniciei motivelor invocate în susţinerea cererii de prelungire a termenului".

Instanţa de contencios constituţional a reţinut în Decizia nr. 33/2018 că dispoziţia legală a art. 426 alin. (5) C. proc. civ. constituie premisa redactării unor hotărâri judecătoreşti de calitate, înlăturând posibilitatea ca termenul de 30 de zile să devină un element de presiune asupra judecătorului, care s-ar expune unor eventuale consecinţe de ordin disciplinar în cazul depăşirii sale, şi care, implicit, ar afecta calitatea actului de justiţie. Posibilitatea prelungirii termenului de 30 de zile, în cazuri temeinic justificate, cu încă 60 de zile nu este de natură să afecteze soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, având în vedere că dreptul la un proces echitabil presupune crearea unui cadru legal care să prevadă şi garanţia referitoare la redactarea unei hotărâri judecătoreşti în condiţii adecvate cauzei, rolului instanţei judecătoreşti sau situaţiei particulare a judecătorului.

În lumina acestor consideraţii, instanţa supremă reţine că, prin încheierea atacată, instanţa a reţinut corect ca şi motive temeinice faptul că judecata în apel a presupus, mai întâi, anularea sentinţei pronunţate de către prima instanţă cu privire la modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi, apoi, soluţionarea, pe fond, a pretenţiilor deduse judecăţii, instanţa de apel fiind deci, prima instanţă care a cercetat fondul cauzei în litigiul de faţă.

Cu privire la soluţiile ce se pot dispune, se constată că, potrivit art. 525 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care plângerea ar fi întemeiată, instanţa care soluţionează plângerea va dispune instanţei care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile necesare, arătând care sunt acestea precum şi termenul de îndeplinire.

Pentru a se putea admite o astfel de plângere, se impune ca motivul invocat de petent ca având efectul tergiversării procesului să subziste în momentul formulării şi soluţionării plângerii.

În acest context, din verificările efectuate în sistemul informatizat al instanţei, ECRIS, a rezultat faptul că decizia nr. 1659A din 25.10.2021 a fost redactată la 16.12.2021 şi comunicată petentei la 24.12.2021 .

Prin urmare, cum la data soluţionării plângerii, hotărârea judecătorească în discuţie fusese redactată şi comunicată petentei, Înalta Curte constată că solicitarea acesteia nu pot fi primită.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea privind tergiversarea procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea privind tergiversarea procesului formulată de petenta A. S.R.L. împotriva încheierii civile nr. 151A din 9 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2022.